2,538 matches
-
sale repetate de a evita ciocnirile în lunile dintre inaugurare și schimbul de focuri de la Ft. Sumter demonstrează că și-a respectat jurământul de a nu fi primul care varsă sânge frățesc. Dar el a jurat și să nu predea forturile. Singura rezolvare a acestor poziții contradictorii a fost ca primul foc să fie tras de confederați; așa a și fost.” La 15 aprilie, Lincoln a cerut tuturor statelor să trimită detașamente totalizând 75.000 de soldați pentru recapturarea forturilor, projarea
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
predea forturile. Singura rezolvare a acestor poziții contradictorii a fost ca primul foc să fie tras de confederați; așa a și fost.” La 15 aprilie, Lincoln a cerut tuturor statelor să trimită detașamente totalizând 75.000 de soldați pentru recapturarea forturilor, projarea Washingtonului și „conservarea Uniunii”, care, în opinia sa, era încă intactă în ciuda acțiunilor statelor secesioniste. Acest apel a forțat statele să aleagă o tabără. Virginia și-a declarat secesiunea și a fost răsplătită prin stabilirea capitalei Confederației pe teritoriul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de Nord, Tennessee și Arkansas au votat și ele pentru secesiune în următoarele două luni. Sentimentul secesionist era puternic și în Missouri și Maryland, dar nu a reușit să determine secesiunea; Kentucky a încercat să rămână neutru. Atacul confederat asupra Fortului Sumter i-a raliat pe americanii de la nord de în apărarea țării. Istoricul Allan Nevins spune: Regimentele s-au îndreptat spre sud la luptă, răspunzând la apelul lui Lincoln. La 19 aprilie, mulțimi de protestatari antirăzboi din Baltimore, care controlau
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland. Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie. După bătălia de la Fort Sumter, Lincoln a realizat importanța preluării imediate a controlului executiv asupra războiului și a elaborării unei strategii de ansamblu pentru înăbușirea rebeliunii. Lincoln a întâmpinat o criză politică și militară fără precedent, și a răspuns în calitate de comandant suprem al forțelor
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
protejat expedițiile miniere din Sinai și au purtat războaie civile în cele două perioade intermediare. Armata a fost responsabilă pentru menținerea fortificațiilor de-a lungul rutelor comerciale importante, cum ar fi cele găsite în orașul Buhen pe drumul spre Nubia. Forturile, de asemenea, au fost construite pentru a servi ca baze militare, cum ar fi cetatea de la Sile, care a fost o bază de operațiuni pentru expediții în Levant. În Regatul Nou, o serie de faraoni au folosit armata egipteană pentru
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
a armatei ruse, care, în opinia sa, avea nevoie de o reformă. În cursul pregătirilor pentru un posibil război, Kisseleff a întreprins un studiu al istoriei războaielor ruso-turce anterioare.. La începutul anului 1822, la inițiativa lui, a fost lansată repararea forturilor de frontieră. A încercat să-și pună în aplicare reformele sale, inclusiv atenuarea și condamnarea pedepsei corporale, care a stârnit animozitatea puternicului ministrului de război, contele Aracheiev. Pavel Pestel și alți decembriști care au format ligă sud revoluționară și au
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
Mai multe surse istorice amintesc despre partea de miazăzi a dealului Cotoșmanului, ce are o înălțime de 467 metri și denumită astăzi Râpa Cărămizii. Pe timpul năvălirilor barbare, iar după unele menționări istorice chiar pe timpul dacilor, aici ar fi existat un fort cu rol de apărare, care dădea de veste prin focuri mari altor forturi vecine, precum cel de la Grădiștea Vâlcea, despre iminența năvălirii dușmanilor în regiune. Căpitanul care a condus vremelnic acest loc fortificat a fost Roescu, având sub supraveghere toate
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
are o înălțime de 467 metri și denumită astăzi Râpa Cărămizii. Pe timpul năvălirilor barbare, iar după unele menționări istorice chiar pe timpul dacilor, aici ar fi existat un fort cu rol de apărare, care dădea de veste prin focuri mari altor forturi vecine, precum cel de la Grădiștea Vâlcea, despre iminența năvălirii dușmanilor în regiune. Căpitanul care a condus vremelnic acest loc fortificat a fost Roescu, având sub supraveghere toate satele din împrejurimi. Către sfârșitul secolului XIX, respectiv în anul 1886, localitatea se
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
și a ființat, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, o trupă de teatru de amatori, alcătuită din profesori și învățători din localitate. În localitate Râpa Cărămizii, situată pe dealul numit La Războaie este un sit arheologic. Situl considerat un fort de apărare vechi, însă fiind insuficient explorat arheologic nu s-au făcut decât estimări aproximative despre epoca în care a fost construit. Fosilele descoperite în acest loc au confirmat însă faptul că în zonă au fost identificate urme din Paleolitic
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
Mihail Lomonosov a scris despre problematică acestei teorii. Sigismund von Herberstein, Dmitri Ilovaiski, Boris Rîbakov și alții au postulat teorii ale originii nenormande a cuvântului "ruși". Faptul că vikingii foloseau un nume special pentru zona, si anume "Gardarike" ("castele" sau "forturi"), este prezentat că un argument împotriva teoriei normande. Cu exceptia Gutasaga, nici o șaga nordică nu aduce aminte de teritoriile locuite de slavii răsăriteni. În plus, nordicii nu considerau Kievul ("Kaenugardr"), ci Novgorodul ("Holmgardr") ca fiind capitala țării rușilor. Conform afirmațiilor lui
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
o fortificație celtica de forma rotundă, construită pe vârful unui deal. În epoca română termenul a fost folosit pentru a indica taberele militare fortificate care aveau de obicei formă rectangulara, un exemplu fiind Arutela. Diminutivul latin castellum era utilizat pentru forturi de mici dimensiuni, care erau de obicei, dar nu întotdeauna, ocupate de unități auxiliare și utilizate că baze logistice pentru legiunile române, după cum explică Vegetius. În epoca medievală termenul a fost refolosit pentru a desemna castele cu ziduri concentrice, în
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
castre cuvîntul "praesidium", însemnând „post de gardă” sau „garnizoana”. Termenul „castru” se regăsește în vechile limbi italice oscană și umbriana, precum și în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română” și „cetate română” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
în limba latină, si probabil că provine din limba proto-indo-europeană. În limba greacă termenii "stratopedon" („tabăra armatei”) și "phrourion" („fort”) erau folosiți pentru a desemna castrul sau "castellum"-ul român. În limba română în loc de castru sunt folosiți de obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română” și „cetate română” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cel de la Dinogetia. În limba engleză termenii "Român fortress", "Român fort" și "Român
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
obicei termenii „fort român”, „fortăreața română” și „cetate română”. Termenii „fortăreața română” și „cetate română” sunt utilizați cu precădere pentru castrele complexe, de mari dimensiuni, cum a fost de exemplu cel de la Dinogetia. În limba engleză termenii "Român fortress", "Român fort" și "Român câmp" sunt frecvent utilizați pentru castrul sau "castellum"-ul român. Cu toate acestea, convenția științifică preferă că traducere pentru castru termenii „câmp”, „marching câmp” și „fortress”, si termenul „fort” că traducere pentru "castellum". În limba germană pentru "castru
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
de la Dinogetia. În limba engleză termenii "Român fortress", "Român fort" și "Român câmp" sunt frecvent utilizați pentru castrul sau "castellum"-ul român. Cu toate acestea, convenția științifică preferă că traducere pentru castru termenii „câmp”, „marching câmp” și „fortress”, si termenul „fort” că traducere pentru "castellum". În limba germană pentru "castru român" se folosește termenul "Römisches Militärlager" iar pentru "castellum" se folosește termenul "Römisches Kastell". Un castru român reconstruit aproape în întregime, astăzi muzeu, se poate vizita la Saalburg în apropierea limesului
Castru () [Corola-website/Science/302075_a_303404]
-
speculația că Chaco ar fi o sursă bogată de petrol, însă aceasta s-a dovedit incorectă. Încăierările de la graniță de la sfârșitul anilor 1920 au culminat într-un război în toată regula în 1932, când armata boliviană a atacat paraguayenii la Fort Carlos Antonio López la Lake Pitiantuta. Paraguay a apelat la Societatea Națiunilor, însă Societatea nu întreprins acțiuni când Conferința Pan-American s-a oferit să medieze situația. Războiul a fost un dezastru pentru ambii beligeranți, provocând pierderi de 57.000
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
țariste, lesne de înțeles prin prisma intereselor sale urmărite sub stindardul panslavismului, a respins intenția puterilor europene de a stabili frontiera Dobrogei la apus de Silistra și de capul Caliacra, traseul definitiv al frontierei româno-bulgare pornind de la est de Silistra (fortul "„Arabtabia”") până la sud de Mangalia (între cătunele "„Ofidaki”" și "„Limanaki”", azi Vama Veche și Durankulak). Cele trei județe românești din sudul Basarabiei - Cahul, Bolgrad și Ismail - reveneau Rusiei, însă Tratatul de la Berlin nu a pus în legătură alipirea Dobrogei la
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
mult mai mult decât să se adune în piețe publice, să cânte cântece patriotice și să-și măcelărească vecinii musulmani pașnici.” Stanford J. Shaw relatează: „Revoltele s-au răspândit, ducând la masacrarea a sute de musulmani și la ocuparea principalelor forturi otomane din porturile balcanice din apropiere.” Otomanii, în lipsa unor trupe regulate adecvate, lipsă cauzată de problemele din nord-vest, s-au văzut obligați să folosească trupele neregulate de "bașibuzuci" pentru a restabili situația din Bulgaria. (11 mai-9 iunie 1876) Aceste trupe
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
se retragă, iernând cu armata persană în Armenia și forțând astfel armata otomană să suporte iarna grea din Caucaz. Soliman a abandonat campania cu câștiguri temporare otomane în Tabriz și Armenia, o prezență de durată în provincia Van și unele forturi în Georgia. În 1553 a început a treilea și ultima campanie a lui Soliman împotriva Șahului Tahmasp. Sultanul a atacat inițial teritoriile cucerite în Erzurum de fiul șahului, apoi a traversat cursul superior al Eufratului, recucerind anumite părți din Persia
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
capturat de otomani în 1538, cu scopul de a oferi o bază otomană pentru raiduri și pentru a ataca posesiunile portugheze de pe coasta de vest a Pakistanului și Indiei de azi. Vâslind din India otomanii au eșuat la asediul asupra fortului Diu din septembrie 1538, dar apoi otomanii au revenit la Aden. Din această bază, Suleyman Pașa a reușit să preia controlul asupra întregii țări Yemen, cucerind de asemenea San`a'. Populația din Aden s-a ridicat împotriva otomanilor, astfel că
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
nopții de 10 mai în Olanda și Belgia. În dimineața zilei de 10 mai, "Fallschirmjäger" (parașutiștii) ai 7. "Flieger" și 22. "Luftlande Infanteriedivision" de sub comanda lui Kurt Student au executat aterizări surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael pentru sprijinirea atacului Grupului de Armata B. Comandamentul francez a reacționat imediat, trimițand Grupul de Armată 1 spre nord, în conformitate cu Planul D. Pentru această acțiune au fost folosite cele mai bune forțe, cărora le-a fost diminuată forța
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Grupului de Armată B fuseseră micșorate mult față de planurile inițiale, ofensiva falsă declanșată de 6. "Armee" germană a fost în pericol să fie oprită de defensiva belgiană foarte puternică de pe pozițiile Canalui Albert. Principala rută de acces era blocată de Fortul Eben-Emael, o fortăreață puternică, care era considerată cea mai modernă din Europa acelor vremuri, care controla zona de confluență a râului Meuse și a Canalului Albert. Orice întârziere a ofensivei putea pune în primejdie întreaga campaniei, deoarece era esențial ca
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
forțele principale aliate să fie angajate în luptă falșii atacatori mai înainte ca Grupul de Armată A să își stabilească primele capete de pod. Pentru a-și asigura succesul în ciuda efectivelor reduse, germanii au aplicat metode neconvenționale în timpul asaltului asupra Fortului Eben-Emael. La primele ore ale zilei de 10 mai, planoare DFS 230 au aterizat în apropierea fortului. Din planoare au debarcat echipe de asalt, care au distrus cupolele tunurilor cu încărcături explosive penetrante. Podurile de peste canal au fost luate cu
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
să își stabilească primele capete de pod. Pentru a-și asigura succesul în ciuda efectivelor reduse, germanii au aplicat metode neconvenționale în timpul asaltului asupra Fortului Eben-Emael. La primele ore ale zilei de 10 mai, planoare DFS 230 au aterizat în apropierea fortului. Din planoare au debarcat echipe de asalt, care au distrus cupolele tunurilor cu încărcături explosive penetrante. Podurile de peste canal au fost luate cu asalt și cucerite de parașutiști. Belgineii au lansat în schimb contraatacuri puternice, dar care au fost stăvilite
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în regiune. Locul devine în timp, un post al Poliției Călăre Nord - Vest (astăzi, Jandarmeria Regală Canadiană GRC). Detașamentul de poliție avea rolul de a proteja câmpiile din vest de negustorii de whisky, provenind din USA. La început este denumit Fort Brisebois, după ofițerul Ephrem-A Brisebois, din poliția călăre, orașul este redenumit, mai târziu Fort Calgary în 1876. După ce CP (Canadian Pacific) construiește o cale ferată în regiune și o gară de tren este construită Calgary începe să devină un important
Calgary () [Corola-website/Science/302775_a_304104]