2,730 matches
-
a dat seama că Germania pierde răzbioul, Ludendorff a ordonat ca minele din Franța și Belgia să fie distruse. Dorința lui era să distrugă industriile celui mai important rival european al Germaniei. Franța avea să construiască o serie uriașă de fortificații de-a lungul graniței cu Germania - linia Maginot, sperând ca aceste structuri vor preveni agresiunile viitoare ale vecinului de la răsărit. Războiul din tranșee a lăsat o întreagă generație de soldați mutilați, văduve de război și reținerea aliaților de a duce
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
una în deceniul al treilea (sub Elagabal?), după care a fost refăcut pe același plan, și o a doua, în cursul marii invazii carpice (în jur de 247). Evoluția sitului, după acest moment, este mai puțin certă. Este posibil ca fortificația să se fi restrâns spre colțul de NE, însă nu există limite pentru acest nou contur. Pe suprafața castrului se produc însă schimbări dramatice, relația dintre construcții și drumuri fiind de alt tip, anunțând zorii urbanismului roman târziu. Circulația monetară
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
Pe teritoriul castrului s-au descoperit monede pornind încă din perioda republicii, sfârșindu-se cu emisiuni de la Gordian al III-lea, Decius și Etruscilla. Nu a fost scoasă din săpătură nici o monedă mai târzie, în ciuda convingerii lui Dumitru Tudor că fortificația a fost preluată de "populația civilă", pe vremea lui Constantin cel Mare. Există, în schimb, ceramică și complexe din secolul VI. În așezarea romano-bizantină de la Răcarii de Jos au fost descoperite (în condiții și locații necunoscute!) surprinzător de numeroase monede
Castrul roman de la Răcarii de Jos () [Corola-website/Science/314433_a_315762]
-
guvernul norvegian înaintea ocupării țării. În cele din urmă, Quisling a fost convocat la 31 martie, și a acceptat, fără entuziasm, să meargă la Copenhaga pentru a se întâlni cu ofițerii naziști de informații care i-au cerut informații despre fortificațiile și despre protocoalele de apărare ale Norvegiei. S-a întors în Norvegia la 6 aprilie și, la 8 aprilie, a demarat a britanicilor, prin care Norvegia a fost adusă în război. Cu , Quisling se aștepta la un tipic răspuns rapid
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de unitățile de cavalerie polono-lituaniană, în timp ce cei care s-au retras către tabăra întărită de lângă satul Grunwald au încercat să organizeze rezistența folosind tactica tabororurilor: zona a fost înconjurată cu care legate între ele cu lanțuri, totul funcționând ca o fortificație mobilă. În scurtă vreme însă, linia de apărare a fost străpunsă de polonezi și a început măcelul. Conform autorului anonim al "Cronicii conflictului regelui Poloniei Ladislaus cu teutonii din Anno Domini 1410", în zona taberei erau mai multe cadavre decât
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
polono-lituaniană s-a deplasat către castelul Marienburg, pe care l-au asediat în cele din urmă. În cele trei zile lăsate răgaz, teutonii au avut timp să-și organizeze apărarea. După câteva săptămâni de asediu, în care devenise evident că fortificațiile nu vor putea fi cucerite, Marele Duce Lituanian a părăsit câmpul de luptă. Șleahticii din Małopolska doreau și ei să se întoarcă pe moșiile lor până la începerea secerișului. Regele polonez a fost obligat să ridice asediul. În timpul luptelor au fost
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
primăriei dărâmarea completă a fortului. Autoritățile locale, sub presiunea opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
și un efect formativ, în sensul în care muncitorii din comună au învățat tehnici de conservare a clădirilor istorice. Variatul patrimoniu antropic al satului a apărut în mai multe epoci istorice diferite. Cele mai vechi obiecte de patrimoniu sunt două fortificații, una din epoca Latène și celalată din epoca medievală, anterioară invaziei mongole. Ambele sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Alba elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Cetatea medievală, localizată pe “Piatra Secuiului
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
în alte construcții (mitropolia din București, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, mănăstirea Tismana etc.). Printre cele mai vechi așezări de care vorbește istoria noastră se numără și Curtea de Argeș cu împrejurimile ei. În veacul al XIII-lea, înalta cetate a Poenarilor, cu fortificațiile sale de piatră și puțul care o lega direct cu albia râului de jos, făcuse să ajungă, până departe, faima acestor locuri; iar pe la jumătatea secolului următor, curtea Basarabilor și biserica "Sfântul Nicolae Domnesc" răsfrâng această faimă asupra întregii așezări
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
perioada Hallstatt fiind un adăpost ideal pentru omul primitiv. Poziția ei, cu intrarea prin care domină Dunărea a făcut ca în epoca medievală să fie fortificata și armata cu tunuri și o mică garnizoana de soldați. Astăzi se mai văd fortificațiile de la intrare făcute încă de la 1460 și refăcute de mai multe ori, folosite până prin 1880. Numele de Gaură cu Musca vine de la musca columbaca (Simulium colombaschense), o muscă vampir care a produs multe probleme localnicilor, dar mai ales vitelor acestora
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
infectat de scorpioni, șerpi, viespi otrăvitoare, că s-ar fi născut în copaci, sau într-o buruiana din împrejurimile Golubacului. Gură peșterii este de forma ovala cu diagonale de 8 și 4 m. blocată în mare parte de ziduri de la fortificația medievală. Galeria de acces este de dimensiuni medi și drenează un curs de apă. Pe traseu se trece prin Sală Liliecilor și se ajunge la un sifon terminal, zona în care apar scurgeri parietale formațiuni, stalactite, gururi și depuneri de
Peștera Gaura cu Muscă () [Corola-website/Science/318847_a_320176]
-
este de asemenea, numit "Stare Miasto", deși acoperă o arie mai largă decât Orașul vechi în sine. Cracovia Medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări (porți) principale. Fortificațiile din jurul orașului vechi au fost construite de-a lungul a două secole. Actualul plan arhitectural al Stare Miasto - orașul negustorilor din secolul al XIII-lea - a fost proiectat în 1257, după distrugerea orașului în timpul invaziilor tătare din 1241, urmată de
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
în Stare Miasto prin Poarta Florian. Se duce în jos strada Floriańska prin Piața Centrală, și până Grodzka la Wawel, fostul sediu al regilor polonezi, cu vedere spre râul Vistula. În secolul al XIX-lea cea mai mare parte a fortificației care înconjura Orașul Vechi a fost dărâmată. șanțul care înconjura zidurile a fost umplută cu pământ și transformat într-o centură verde, cunoscută sub numele de Parcul Planty. Prima mențiune a Cracoviei datează din a doua jumătate a secolului al
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
a rămas important pentru patrioții polonezi. Multe monumente culturale ale orașului au devenit monumente naționale și singura reprezentare a identității naționale pentru secolul următor. În secolul al XIX-lea, împăratul austriac Francisc I al Austriei a decis să lichideze lungile fortificații neglijate ale orașului. Aceasta a fost efectuată în timpul Ducatului Varșoviei. Datorită eforturilor profesorului Feliks Radwański, partea de nord a zidurilor au fost salvate, inclusiv Turnul de pază, Poarta Florian și trei turnuri care au marcat în trecut punctul de plecare
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
de pază, Poarta Florian și trei turnuri care au marcat în trecut punctul de plecare a Căii Regale de-a lungul căreia orice nou monarh făcea paradă la locul de încoronare la Catedrala Wawel. Parcul Planty a fost creat în locul fortificațiilor distruse. În această perioadă a fost construit Teatrul Juliusz Slowacki. Acesta este situat în Piața Sfântul Duh. Teatrul a fost construit în locul unui spital vechi, fiind administrat de către Ordinul Duhului Sfânt. Clădirea este un exemplu al stilului arhitectural eclectic polonez
Orașul vechi din Cracovia () [Corola-website/Science/329233_a_330562]
-
El a numit acest oraș "Weh Antiok Khusrau" care înseamnă "Khosrau l-a construit mai bine decât Antiohia". Localnicii din zonă au numit orașul "Rumagan" ("Orașul Romanilor"), iar arabii i-au spus "Al-Rumiyya". Acest oraș a fost unul dintre multele fortificații construite de către Khosrau I pentru a proteja capitala. De asemenea, Khosrau I a construit o nouă reședință regală la Ctesiphon, Palatul Taq Kasra. În anul 590, un membru al "Casei de Mihran", Bahram Chobin s-a răsculat împotriva noului șah
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
planul pentru respingerea unei eventuale invazii germane, datând din deceniul al doilea, (Planul „S””), era depășit și trebuia revizuit. Cu toate acestea, până în 1938, un eventual război în răsărit a fost considerat în continuare amenințarea principală la securitatea Poloniei, majoritatea fortificațiilor fiind construite la granița sovieto-poloneză. Prima versiune a planului considera că Germania va ataca din Pomerania pe direcția capitalei Varșovia, atacul principal urmând să fie sprijinit de operațiuni militare declanșate din Silezia și Prusia. Acestea din urmă ar fi trebuit
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
Submarinele poloneze trebuiau să atace vasele invaziei amfibii germane din Marea Baltică. Linia defensivă principală urma să fie formată în regiunile pădurea Augustów - râul Biebrza - râul Narew fluviul Vistula (și orașele Modlin, Toruń, Bydgoszcz) - lacurile Inowrocław - râul Warta - râul Widawka - Częstochowa - fortificațiile din Silezia orașul Bielsko-Biała - orașul Żywiec - nodul feroviar de la Chabówka - Nowy Sącz. A doua linie defensivă pornea din pădurea Augustów - râul Biebrza râul Narew râul Bug Vistula - râul Dunajec. Cea de-a treia linie defensivă urma să fie în apropierea
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
incinta cetății, lângă biserica Sf. Gheorghe. Un palat romanic a fost ridicat aici în cursul secolului al XII-lea. În secolul al XIV-lea, sub domnia lui Carol al IV-lea, palatul regal a fost reconstruit în stil gotic și fortificațiile cetății au fost întărite. În locul rotondei și a bazilicii Sf. Vitus a început construirea unei biserici monumentale în stil gotic, care a fost finalizată aproape șase secole mai târziu. În timpul Războaielor Husite și a deceniilor ce au urmat nu s-
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
parțial de contraforturi exterioare. În sudul cetății se află turnul de poartă cu cinci niveluri și parterul acoperit de o boltă semicilindrică. Părți din incinta fortificată au fost demolate în 1906, construindu-se din materialul rezultat o sală pentru comunitate. Fortificația care înconjoară biserica datează aproximativ din aceeași perioadă ca și schimbările majore aduse bisericii. Din zidul de incintă nu se mai păstrează nici meterezele și nici drumul de strajă. Zidul de apărare are formă ovală și se adaptează terenului. În
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
cu înfrângerea dezastruoasă a austriecilor, însuși comandantul armatei, generalul Veterani, fiind ucis de turci. După semnarea păcii, în urma tratatului de la Karlovitz (1699) Banatul a rămas sub dominație otomană, insă prin câteva stipulații ale tratatului, turcii sunt obligați să dărâme unele fortificații, printre care și zidurile cetății Lugoj (1701). După alungarea turcilor, prin pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718), a început colonizarea germană, iar primii coloniști s-au stabilit pe malul stâng al râului Timiș (circa 1720), punând bazele "Lugojului german". În
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
a făcut un protest și Boris a fost obligat de împărat să-și ceară scuze. În vara anului 1916 Boris s-a îndrăgostit de Zinaida Sergeievna Rachevskaya (1896-1963), fiica colonelului Serghei Alexandrovici Rachevski, care murise în 1904 aflat la comanda fortificațiilor la Port Arthur. Cei doi s-au întâlnit la un bal spre sfârșitul anului precedent. Zinaida, o brunetă vivace cu 20 de ani mai tânără decât Boris, aparținea nobilimii minore ruse. La sfârșitul anului 1916, Zinaida era însărcinată. Boris ar
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
2 octombrie 1756, în "Abația benedictina Santa Maria del Monte de la Cesena", unde a fost admis novice, sub conducerea lui "dom Gregorio Caldarera". s-a refugiat cu succes în anul 1808 prin coridorul secret al "Pasajului Borgo" dintre Vatican și fortificația învecinată Castelul Sant'Angelo, pentru a scăpa cu viața la asediul Vaticanului de către trupele lui Napoleon Bonaparte.
Papa Pius al VII-lea () [Corola-website/Science/305446_a_306775]
-
puterii de cumpărare a agricultorilor și micșorarea exporturilor a dus la contractarea producției și șomaj, fiind 300 000 de șomeri francezi. S-au lansat programe de muncă publică destinate atragerii forței de muncă aflată în șomaj precum canalul alsacian sau fortificațiile Maginot. Datorită prăbușirii veniturilor agricultorilor, în 1932, alegerile vor fi câștigate de socialiști și radicali care promit protecție socială, dar neavând un plan clar, nu-și dovedesc eficientă. S-a apelat la protecționism, la subvenționarea întreprinderilor, încurajarea reducerii producției agricole
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]