2,684 matches
-
monarhie constituțională cu un parlamentul unicameral (Camera Deputaților), compus din 56 membri aleși pe 5 ani. Capitala Luxemburg este situată la confluența râurilor Alzette și Patrusse, pe locul unei vechi așezări celtice și apoi romane (secolul al X-lea), cu fortificații masive (secolul al XV-lea), refăcute de cunoscutul general austriac Sebastian Vauban (secolul al XVIII-lea). Palatul Ducal a suferit modificări și renovări pe parcursul secolelor, dar nu și-a pierdut din frumusețe. Poposim mai mult timp în Salonul de recepție
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
secolul al XVI-lea), extinsă în secolele XVIII-XIX și clădirea Parlamentului (secolul al XIX-lea). Seara, Piața Constituției, cu remarcabile grădini, Piața Armelor sunt animate de tineri și de numeroși turiști în cafenele, baruri, restaurante. Preferăm o plimbare pe celebrele fortificații, adevărate cazemate în cel de-al Doilea Război Mondial, declarate patrimoniu universal sub egida UNESCO. Totul degajă sentimentul ordinii, disciplinei, responsabilității și mai ales al civilizației. ULTIMILE POPASURI Lunga noastră călătorie se apropie de sfârșit, reluăm ruta spre casă: Kalrsruhe-Slazburg-Viena
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
-i măresc personalitatea. Kremlinul rămâne principalul punct de atracție al oricărei vizite ce te atrage ca un magnet prin grandoarea și orgoliul cu care a înfruntat veacurile. Modesta fortăreață din lemn a lui Iuri Dolgoruki (1147) a cedat locul puternicelor fortificații din timpul unificatorului Ivan al III-lea (1484-1506) și a urmașilor săi, definitivate în secolul al XVIII-lea (2 km lungime și înălțime până la 17 metri) și menite să apere capitala de numeroșii invadatori. Dintre cele cinci porți de intrare
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
palatele Kronsborg, Fredensborg (ridicat de Frederik al IV-lea pentru a marca sfârșitul războiului cu Suedia, denumit și „Castelul Păcii”) din apropierea lacului Esrum, astăzi reședința de vară a familiei regale. Castelul Krönsborg datează din aceeași perioadă cu Frederiks-borg, cu impresionante fortificații, numeroase bastioane și șanțuri de apărare ce se reflectă în apele Mării Oresund. A suferit modificării pe parcursul timpului, la măreția căruia și-au adus contribuția mai multe generații de regi, de aceea și stilul este compozit. Marele dramaturg englez William
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
parcuri naturale și rezervații (Legoland), cu edificii publice daneze și europene în miniatură în Miniland și Fabuland, un parc safari cu animale realizate după diferitele piese de teatru de Lego, Legoredo. Insula Fionie impresionează cu morile de vânt, cu sobrele fortificații, somptuoasele proprietăți, vegetația luxuriantă, patria marelui scriitor Hans Christian Andersen, cu vechiul castel medieval din Nyborg (1170), sediul curții regale(1250-1430) sau castelul Egeskov, fortăreață renascentistă, construită în mijlocul unui lac, cu un splendid parc, astăzi muzeu (cu o colecție bogată
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
este ridicat (83,3 %), dintr-o populație de circa 9.000.000, concentrată mai ales în mari centre economice și culturale: Stockholm (743.703 locuitori), Göteborg (462.500 locuitori), ctitorit de regele Gustav Adolf VI (1621), cu canale și puternice fortificații, o adevărată Veneție a nordului, astăzi gazda numeroaselor întâlniri internaționale și competiții sportive; Malmö (257.600 locuitori) veche cetate medievală cu Malmöhus (castel construit de Christian al III-lea în stil renascentist adăpostește astăzi un complex muzeistic de certă valoare
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
apoi până la doi metri. Potrivit inventarului armamentului orășenesc din anul 1562, în Bastionul Curelarilor existau la acea dată 31 de puști grele (bombarde), 5 puști de mână, un tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în 1887, pe locul lui
Bastionul Curelarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303960_a_305289]
-
tun mic și 1½ chintale praf de pușcă. Prima mențiune documentară a fortificației datează din 1525. Ca și Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, Bastionul Curelarilor avea trei nivele și un turn de observație. Incendiul din 1689 a lăsat neatinsă fortificația. Ruinat în mare parte, a fost demolat în 1887, pe locul lui construindu-se Casa Baiulescu.
Bastionul Curelarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303960_a_305289]
-
1668. Un „turn al fierarilor” este menționat în lista armamentului din anul 1562, ca aflându-se în cartierul „Catherina”, între turnurile olarilor și franzelarilor - neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat și această fortificație într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
neidentificate astăzi. La 30 iulie 1667 o altă inundație, cauzată de o ploaie torențială, a distrus fortificațiile din acest loc, iar în 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitivă. Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat și această fortificație într-o ruină, fiind refăcut de abia după 20 de ani. În interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console. După 1734, va fi folosit doar în scopuri non militare, precum depozit de grâne și locuință. În 1820, în locul
Bastionul Fierarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303959_a_305288]
-
Menționat mai târziu decât restul fortificațiilor din cetatea Brașov, se pare că Bastionul Cojocarilor, sau Tăbăcarilor cum i se mai spune, a fost construit în jurul anului 1452 și încredințat spre apărare breslei „tăbăcarilor roșii”. Avea formă de turn semicircular, cu o parte deschisă înspre Bastionul Postăvarilor
Bastionul Cojocarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303961_a_305290]
-
Avea formă de turn semicircular, cu o parte deschisă înspre Bastionul Postăvarilor. La început a avut doar goluri de tragere și guri pentru smoală topită. Arcurile de cărămidă ce se mai văd și astăzi au fost făcute însă mai târziu. Fortificația comunica cu Bastionul Postăvarilor printr-o galerie de-a lungul zidului exterior. A fost renovat în 2005.
Bastionul Cojocarilor din Brașov () [Corola-website/Science/303961_a_305290]
-
fiind realizat un complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poartă era întărită cu stâlpi grei de stejar, ce se băgau cu capetele lor în două găuri făcute în zid. Turnul porții - cea mai veche parte a fortificației, datând din secolul XIV - era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe frontispiciu, Poartă Vămii prezenta un tablou mare în culori - imaginea împăratului Sigismund, cel care la 10 martie 1395 a dat porunca pentru fortificarea orașului. Sistemul
Poarta Vămii din Brașov () [Corola-website/Science/303962_a_305291]
-
orașului. Sistemul defensiv era reprezentat de ciocuri și guri pentru păcura și de un pod mobil cu lanțuri, care se trăgea noaptea. Bastionul porții, în formă de potcoava, se întindea până la Cercul Militar de astăzi, dar zidurile cetății și turnul fortificației se aflau pe locul bulevardului Eroilor. În zidul bastionului, lângă turn, se află o portiță pentru pietoni. Spre interiorul orașului se întindea un coridor boltit, lung de 30 de m. Sântul cu apa din fața bastionului era trecut pe un pod
Poarta Vămii din Brașov () [Corola-website/Science/303962_a_305291]
-
În jurul acestui nucleu s-a construit apoi orașul vechi. În anul 1231 Bayreuthul apare în documente că „Civitas Bayerruthe” („orașul Bayerruthe”), iar în 1292 simplu că „Beuerreuth”. Orașul a fost clădit pe terasa neinundabilă a râului Main, înconjurat de ziduri, fortificații și șanțuri cu apă, de apărare. În 1430 Husiții distrug orașul, refăcut scurt timp după aceea. Im 1527, în timpul Reformei protestante, locuitorii devin protestanți (în acea vreme vasalii erau obligați să adopte religia stăpânitorului local („Cuius regio, euis religio”). Până
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
nu erau cunoscute: proaspăt întors din recunoaștere, Ney susține că englezii sunt gata să se retragă și că o vor face, dacă atacul nu este declanșat curând.. Faptul că Împăratul îl trimisese pe inginerul său militar, generalul Haxo să inspecteze fortificațiile și lucrările de terasament inamice, iar acesta aproape că nu găsise nimic de acest gen, nu părea decât să confirme că Wellington se va retrage. Cu toate acestea, Împăratul era convins că nu este cazul, din moment ce retragerea ar fi însemnat
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Corpului al II-lea austriac al lui Hohenzollern-Hechingen, care era însă pregătit să îi primească: soldații austrieci erau desfășurați pe două linii, în spatele unui puternic ecran de tiraliori și ocupau o poziție defensivă unde se executaseră lucrări de terasament și fortificații. Nu mai puțin de 68 de piese de artilerie îi susțineau pe oamenii lui Hohenzollern; cu toate acestea, francezii au reușit să treacă râul Russbach, având ca vârf de lance divizia Frère, care ajunge la cătunul Baumersdorf. Această localitate, care
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
victorie și dorința acestora de a continua lupta. Un raport al Prințului von Liechtenstein către Împăratul Francisc I arăta că disciplina armatei era în deteriorare, că nu existau suficiente muniții, nici mijloace de transport și că nici nu fuseseră pregătite fortificații pentru continuarea operațiunilor, chiar dacă arhiducele Carol lăsase un plan de continuare a operațiunilor pe brațul stâng al Dunării, la vest de Viena. Ca atare, Francisc a acceptat termenii militari ai armistițiului și, stabilindu-se o linie de demarcație, ambele armate
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
renunță la toate posesiunile ducale în numele său și al familiei sale. Între 791-796, Carol a pornit din Ratisbona, fosta reședința a ducilor Bavariei, a inițiat trei expediții împotriva avarilor. În ultima expediție, a distrus reședința khagan-ului, numită ring, o vastă fortificație aflată la confluența Dunării cu Tisa. Teritoriul a fost organizat într-o marca răsăriteană ce va juca un rol important împotriva invaziei ungurilor. Carol a urmărit să-și extindă autoritatea asupra întregii Italii. Și-a impus controlul asupra ducatului de
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
militar, primind în schimb beneficii, sub formă de domenii, concedate din proprietățile regale sau bisericești. Din rândurile vasalilor, Carol a recrutat trupe ușoare de elită-scarae, capabile să intervină oriunde, cu repeziciune, indiferent de perioada anului. Carol a extins sistemul de fortificații al regatului, cu rol ofensiv și defensiv, mai ales la est de Rin. A sprijinit mănăstirile mari din regatl dăruindu-le întinse domenii în teritoriile cucerite. Au fost ridicate noi lăcașuri de cult, ce adăposteau provizii pentru oști. Înainte de campanie
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a fost mituit cu 7000 de livre de argint să se retragă. Atacurile și jafurile pe valea Senei și Loarei au crescut provocând fugă țăranilor, precum și plata răscumpărărilor. Carol a recrutat conducători normanzi de partea să, a ridicat poduri și fortificații, a crescut rolul cavaleriei, a impus taxele. Dar pierdea controlul și prestigiul. S-a întâlnit cu frații săi în mai multe rânduri. Lothar și-a impus controlul asupra teritoriului căruia îi revenise. În 855, acesta a murit la mănăstirea din
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
baza legii Magdeburg, ceea ce a dat orașului dreptul de a impune taxe, precum și privilegii comerciale pentru cetățenii săi. În 1259, orașul a fost din nou prădat de mongoli. Un al treilea atac, în 1287, a fost respins în parte datorită fortificațiilor recent construite. În 1335, regele Cazimir al III-lea al Poloniei (Kazimierz) a declarat cele două suburbii vestice ale orașului ca un nou oraș separat, denumit Kazimierz ("Casimiria" în latină). S-au înălțat ziduri de apărare în jurul centrului Kazimierzului în
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Albrecht Dürer, era pictorul de curte al lui Sigismund. Hans von Kulmbach a realizat altarele mai multor biserici. În 1553, consiliul local al Kazimierzului a acordat cahalului evreiesc dreptul de a construi după cum doresc ziduri interioare în secțiunea vestică a fortificațiilor deja existente. Zidurile au fost extinse din nou în 1608 datorită creșterii comunității și influxului de evrei din Boemia. În 1572 regele Sigismund al II-lea, ultimul Jagiellon, a murit fără să lase urmași. Tronul Poloniei a trecut atunci la
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Lackfi și pârcălabul Dragomir al cetății Dâmboviței în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câștigată de români. Este de reținut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomenește de existența, pe locul unde se află astăzi orașul, a unei fortificații, căci „voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomița luând cu putere întăriturile ridicate de valahi” este nevoit să se retragă. O dovadă că orașul exista încă de atunci și că românii s-au bătut cu îndârjire. Prima mențiune
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creștine ale Ungariei și ale lui Mihai Viteazul eliberează orașul, ce suferă însă mari pagube. Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întărește și extinde fortificațiile orașului (unice la sud de Carpați), repară vechile biserici și construiește multe altele noi. Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea țării. În timpul său, reședința de vară a țării s-a aflat la Târgoviște, iar
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]