3,224 matches
-
-l leagă de inocenta Angel, care-l iubește cu o imensă devoțiune. Lucrurile virează din dramatic spre tragic atunci când Marlowe descoperă în biroul lui Larry Victor cadavrul unei femei împușcate. Printr-o pură întâmplare, detectivul fusese martorul confruntării violente între fotograf și femeia cu pricina, Lola, care încercase să-l șantajeze. Obiectul șantajului era o fotografie a lui Muriel (Muffy) Blackstone, făcută cu câțiva ani în urmă, pe când aceasta ducea o viață dezordonată în care băutura, drogurile și bărbații agățați la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
făcută cu câțiva ani în urmă, pe când aceasta ducea o viață dezordonată în care băutura, drogurile și bărbații agățați la întâmplare erau la ordinea zilei. Complexată de puternicul ei tată, protector și autoritar în același timp, Muffy se îndrăgostește de fotograful care a știut să-i dea sentimentul propriei identități și importanțe. Când simte că relația cu Les e primejduită, ea nu ezită să-i ucidă pe cei care-i stau - cu adevărat sau doar în imaginația ei - în cale. O
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reușit Dumitru Ignea să redea viața de pe șantierele canalului în reportajul Acolo unde s-a înălțat stema partidului (volumul Constructorii vieții noi). Citind acest reportaj, apare în mod evident că Dumitru Ignea nu a trecut pe șantierele Canalului ca un fotograf grăbit (...). Din păcate, nu toți reporterii s-au convins că numai o atentă și stăruitoare cercetare a realității poate duce la crearea unor reportaje literare valoroase. Un fapt surprinzător îl reprezintă felul în care Ion Călugăru a înțeles să scrie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Interogatoriile luate ei... — Nu știam asta... — Ceea ce mă interesează e ceea ce știi. Tot ce știi despre zilele acelea. Până la ultimul cuvânt. Ca un om ordonat ce te afli, ai păstrat chiar unele obiecte care-i aparțineau, nu-i așa? Niște fotografii... Tot ce știi, în scris. Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Ce le va aduce nou acest articol?. Arătați în ce măsură evenimentele despre care scrieți le pot influența viața - a lor sau a altora. Mai presus de toate, dacă este posibil, povestiți faptele în limbajul oamenilor obișnuiți. Simțul urgenței. Pentru ziariștii și fotografii care lucrează la cotidian, dorința de a fi primul, de a avea exclusivitatea, este uriașă. În atari situații, greșelile sunt inevitabile. Una dintre cele mai cunoscute gafe s-a petrecut în 1959, când Dalai lama a fost obligat să părăsească
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cotidian, dorința de a fi primul, de a avea exclusivitatea, este uriașă. În atari situații, greșelile sunt inevitabile. Una dintre cele mai cunoscute gafe s-a petrecut în 1959, când Dalai lama a fost obligat să părăsească Tibetul și doi fotografi de la două agenții concurente (Associated Press și UPI) au plecat la granița chineză ca să surprindă imaginea liderului tibetan. Fiecare a închiriat un avion particular, fiecare și-a stabilit un traseu anume și amândoi au reușit să fotografieze liderul budist la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dintre toate, importantă pare a fi funcția narativă. O fotografie inspirată povestește, are acțiune și un personaj. Pe bună dreptate, ziarele pun accent pe fotoreportaj, pe fotografia ce conține (sugerează) o anumită poveste; în acest caz, intervin: talentul, experiența, ochiul fotografului. În treacăt fie spus, ziarele occidentale folosesc foarte mult serviciile agențiilor de foto jurnalistic. O fotografie inedită, puternică și expresivă se găsește greu, și ea trebuie tratată cu tot respectul. Mai puțin recomandabile sunt fotografiile simbolice - imagini-metaforă, ieșite cumva din
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ci „materializează o temă, astfel încât cititorul să poată crede în ea”. De fapt, această afirmație atinge o realitate dureroasă a ilustrației de presă: fotografia este dată pentru a convinge și chiar pentru a manipula cititorul, câtă vreme, prin unghiul ales, fotograful poate transforma un grup restrâns de manifestanți într-o mulțime enormă și invers. (6) Gestionarea elementelor extrinseci textului ține de o politică redacțională mai generală și de o previzibilă rutină. Prins între mai multe sarcini și mereu cu ochii pe
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și știa cum stau lucrurile. Cuomo știa că n-are nici o șansă să câștige. Prea liberal pentru acel moment, asta e sigur. Dar, de asemenea, prea multe vocale. În vârful unui tanc, Michael Dukakis se Îndrepta spre un grup de fotografi și spre amurgul său politic. Oricât de dureros ar fi să amintesc de acea imagine, o pomenesc cu un scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mama. Ca și la Dukakis, expresia de pe chipul lui Milton trăda infiltrarea unei conștiințe a greșelii. Nici Milton nu putea să se dea jos de pe vehiculul lui aflat În mișcare. Și el se Îndrepta spre pierzanie. Singura diferență era absența fotografilor, pentru că era În toiul nopții. La o lună după ce se Înrolase În Marina Statelor Unite, Milton era staționat la baza navală Coronado din San Diego. Era membru al Forțelor Amfibii, a căror treabă era să transporte trupele spre Orientul Îndepărtat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stau Într-un genunchi pe rândul din față. Cu clasa mea, În primăvară, stau gârbovită undeva În spate. Fața Îmi este umbrită de conștiința de sine. (De-a lungul anilor, expresia mea de perpetuă perplexitate avea să-i distragă pe fotografi. A stricat fotografiile clasei și felicitările de Crăciun până când, În cele mai larg răspândite fotografii ale mele, problema a fost În cele din urmă, rezolvată pentru că fața Îmi era acoperită cu totul.) Dacă lui Milton Îi era dor să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luce, mi se făcea piele de găină și mă temeam că nu mă spălasem cum trebuie. Îmi mai amintesc și asta: o cameră lungă și Îngustă, pe alt etaj al spitalului. O treaptă amplasată Într-un capăt, În fața unui reflector. Fotograful care Își pune filmul În aparat. ― Bun, eu sunt gata, spuse el. Mi-am scos halatul. Deja aproape obișnuită cu asta, m-am urcat pe treaptă, În fața antropometrului. ― Ține-ți mâinile puțin mai În față. ― Așa? ― Bun. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
1902-1984) -fotograf faimos american, cunoscut În special pentru inovațiile sale tehnice și pentru peisajele magistrale al căror autor este. A colaborat la fondarea secției de fotografie de la Muzeul de Artă Modernă din New York. Bernd (Bernhard) și Hilla Becher - cuplu de fotografi germani, născuți În 1931 și respectiv 1934, celebri pentru fotografiile lor de clădiri industriale. Bernard Law Montgomery (1887-1976), feldmareșal britanic, unul dintre cei mai importanți conducători ai forțelor aliate În cel de-al doilea război mondial. Lime Rickey - cocteil preparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În fiecare zi. Publicul s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat. În timp ce o femeie sugrumată la ea acasă, Într-un oraș așa de calm ca Vichy, fără un motiv aparent... Maigret recunoscu claia de păr roșcat a fotografului de la ziarul La Tribune. Pe stradă Își vedeau de treabă alți doi-trei, iar unul dintre ei le făcu o fotografie celor doi polițiști care traversau strada. În realitate, nu era nimic de văzut, iar curioșii se uitau unii la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui Maigret, care nu Înțelese, deoarece era cufundat În gînduri. De fapt, la ce se gîndea? La orașul La Rochelle, la care ținea mult, la strada Notre-Dame-de-Lorette, de la Începutul carierei sale, cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Dar probabil că nu doriți să luați masa cu noi? — Sarcinile de serviciu..., murmură Lecoeur. — Pot măcar să vă ofer ceva de băut? Maigret era surprins de felul În care se schimbase. Chiar și acolo, În cimitirul pustiu, de unde dispăruse și fotograful, Francine se uita În jurul ei ca și cum ar fi fost amenințată de o primejdie. — Cu siguranță că vom mai avea ocazia să ne Întîlnim, răspunse Lecoeur, diplomatic. — Încă n-ați descoperit nimic? Dar nu la el se uita, punînd această Întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână i se odihnește chiar deasupra frunții, împingându-i părul înapoi, iar cu cealaltă ține cartea. Berea se odihnește pe masă. Dacă un fotograf de la Vogue ar fi intrat acum în bar, n-ar fi putut rezista acestui tablou. Pentru că Ben arată uluitor: glezna lui dreaptă se sprijină pe genunchiul stâng, are picioare lungi, un corp frumos construit și o figură atrăgătoare. Arată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
000 de locuitori veniți din plasa Hârșova și de către oficialitățile locale în frunte cu primarul orașului, domnul Burghelea. În cursul vizitei familiei regale în orașul Hârșova, "pe tot parcursul străzilor, înalții oaspeți au fost viu aclamați de mulțime, iar un fotograf a luat mai multe vederi foarte reușite"2739. În județul Tulcea, "iubitul și neobositul nostru prefect, domnul Luca Ionescu, zile întregi (...) în orașe și sate, cu un cuvânt peste tot, a dat înțeleptul său sfat (...) pentru a face ca primirea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Al din bucătărie. Deschisese micul ghișeu din bucătărie și Îl proptise cu o sticlă cu sos de tomate. — Auzi, istețule, Îi spuse lui George din bucătărie. Dă-te puțin mai Încolo. Și tu, Max, treci mai la stânga. Era ca un fotograf care aranjează un grup pentru poză. — Ia zi, istețule, spuse Max. Ce crezi tu c-o să se-ntâmple? George nu răspunse. — Îți zic eu. O să-l omorâm pe-un suedez. Îl știi pe suedezu’ ăla mare, Ole Anderson? — Da. — Mănâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii din astea instigatoare care fuseseră tipărite În mod evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu ilustratele obscene și cu alte fotografii - poze mici, cu fete de la țară, făcute de fotograful satului, pozele obișnuite cu copii - și cu multe scrisori, scrisori, și iarăși scrisori. Întotdeauna rămâneau o grămadă de hârtii În urma morților, și atacul ăsta nu făcea excepție. Avea În față cadavre recente și nimeni nu se ocupase de altceva În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru noi prietenii și amintiri care durează, spuse el cu căldură. Acum urma să le dea nume de alint: „marele nostru conducător de grup“, „distinsa noastră doamnă“, „iubitorul nostru de natură“, „omul nostru de știință“, „doctorul nostru“, „geniul nostru rezident“, „fotograful nostru iscusit“, și așa mai departe - aceleași descrieri de duzină cu care-i blagoslovea pe toți clienții ca să-i facă să se simtă speciali. De fapt, el nu era În stare să țină minte numele. Heinrich administrase o stațiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
simțit că mi se face rău. „Am stat treaz toată noaptea, asta trebuie să fie cauza.“ Când am ajuns cu Takahashi la suprafață, deja veniseră reporterii. A apărut o doamnă și a început să facă fotografii, una după alta. Era fotograf la vreo revistă. Avea un aparat de fotografiat profesionist de mare finețe. L-a fotografiat pe Takahashi întins pe targă. Am văzut. Eram nervos și, pentru că ambulanța nu mai apărea, am strigat cu o voce tăioasă: „Nu mai face fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal, lângă chioșcul fanfarei. Treceam câteodată pe acolo în desele mele traversări ale orașului, ca mesager. Erai fotograf. Stăteai pe o bancă așteptând clienții, citind dintr-o carte sau uitându-te blajin cum se jucau copiii. De ce ai renunțat la meserie? Dar tu, de ce ai renunțat la avocatură? O meserie așa bănoasă, frumoasă... -... și devreme acasă, îl completă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
faci degeaba, ca orice sinucigaș umil și anonim, despre care vor apărea doar trei rânduri pe pagina a patra în gazeta locală de mâine, iar slujnicele și gospodinele vor comenta la promenada de duminică, chiar aici, în parcul municipal, «Spânzurarea fotografului ăla de venea cu leul în parc, Karl sau Karel, cum naiba îi zicea, fie-i țărâna ușoară, că am auzit că suferea de ficat, de prea multă băutură și că era de nelecuit săracul, decât undeva la Viena, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]