1,538 matches
-
cu realitatea. Dacă pentru Alberto Caeiro este imposibil să nu se limiteze la a reda realitatea (imposibil de a se lăsa purtat de emoții, imagini, metafore), pentru Alvaro de Campos este imposibil ca poezia să nu adere, prin intermediul metaforelor, la frenezia lumii contemporane. Fernando Pessoa / Bernardo Soares "derealizează" realitatea: scrie pentru a spune că este posibil ca realitatea să fie un vis. Cine este Pessoa? Un ansamblu de posibile și imposibile estetice, filosofice și morale aflate la antipod. O ființă umană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Probleme precum "o hegemonie reînnoită", "problema germană riscă să fie foarte periculoasă", "această superputere economică își va regăsi, fără îndoială, fostele câmpuri de expansiune în Mitteleuropa și le va extinde încă spre estul Europei..."885 definesc teama care a însoțit frenezia reunificării. Se cuvine să reflectăm însă la cuvintele pe care François Mitterrand le-a rostit la întâlnirea cu Helmut Kohl, cu prilejul vizitei din 4 ianuarie 1990 a cancelarului german: "Germanii numără optzeci de milioane 886. Și dacă optzeci de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
am întâlnit, fugitiv, prima oară. Era pe la începutul anilor '80, cred, când, în casa familiei Andriescu, am fost martorul unui lucru neobișnuit pentru mine: distinsa doamnă Cornelia, rafinatul Al. Andriescu, ba chiar și rebelul poet Radu, păreau cuprinși de o frenezie neobișnuită, o emoție în care se topea bucuria fierbinte și spaima întrezărită că nu se vor prezenta la înălțimea la care ar fi vrut în fața unor oaspeți dragi, prețuiți și exigenți. O exigență caldă, a celor care iubeau fără rest
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gingaș, el debutând cu o criză de epilepsie în care simulează agitația de la prima oră, pentru ca apoi, îmblânzit, să se retragă moleșit la umbră cu biberonul cu bere la îndemână, până la ora 14.30, când e lovit de o altă frenezie zgomotoasă până pe la 16.30 când, sindicalist erect, descoperă că nesupunurea civică în fața "lu dom injiner" sau, după caz, a "șăfului", poate începe, prin mârâieli, bolboroseli și blesteme strucurate printre dinți pregătind plecarea indignată, "după zece ore de muncă", de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Arta (auto)portretului 113 Retorica ficțiunii și a realității 144 Cutia neagră 166 Jocul memoriei și al Întâmplăriitc "Jocul memoriei și al Întâmplării" Trăim sub o avalanșă de cărți, sub o avalanșă de biografii, de jurnale, de memorii. Trăim cu frenezie În viața altora. Trăim prin procură, În zilele și În nopțile unor scriitori (dar nu numai scriitori: politicieni, artiști, vedete de film...) care au avut răbdarea și harul și lipsa de umor de ași transcrie propria viață. De a și-
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a creatorului. Epocile de mari transformări, trecerile de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În primele două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e o invenție a epocii industriale. În alte vremuri, el purta
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un stăpân. E bine ca oamenii să aibă un stăpân care să-i facă să simtă omnipotența feroce a lui Dumnezeu, inexorabilul clopot al legii. Viziunea lui Drieu este, de la un capăt la altul, una apocaliptică. O contra-utopie Înecată În frenezia propriei energii negatoare. Fie că o analizăm la nivel politic, fie la unul existențial, raportarea la lume a lui Drieu e una a refuzului. El detestă cu o furie oarbă clasele sociale, dar e și fascinat de ele, oglindă carnivoră
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dintre cei pe care-i iubesc n-a murit sau n-a fost chinuit”. Neatenție În redactare? Psihanalitică punere Între paranteze a unei răni cu greu cicatrizate? Dificil de răspuns. În orice caz, ultim descendent al unei lumi idealizate cu frenezie, Sylvia se simte investită cu o misiune importantă. Ea știe că trebuie să plătească pentru toți cei pe care-i iubește. Ca un țap ispășitor, ea a ales, cu un fel de eroism naiv, să sufere pentru toți. Nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cenacluri de arte plastice din Iași, "România pitorească". A cunoscut astfel mulți pictori profesioniști, ucenicia În atelierele lui Nicolae Matyus, Ion Neagoe, Gabriel Gheorghiu, ș.a., deschizîndu-i apetitul pentru pictură și făcîndu-l mai tîrziu un adevărat rob al ei. Picta cu frenezie și pasiune, mereu nemulțumit de ceea ce făcea, căutînd să-și afle propriul său drum. Modest din fire, neinteresat În mod deosebit de competiție, cît mai degrabă de perfecționarea În mînuirea culorilor, a reușit să uite ( În sensul bună cele Învățate de la
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
lumină, inclusiv comparativă. în sfârșit, claustrarea morală și intelectuală integrală, izolarea cvasi-ermetică de sistem, despre care stă mărturie autobiografia spirituală Zbor în bătaia săgeții. Eseu asupra formării de H.-R. Patapievici, un text de o semnificație deosebită. Inclusiv despre toate freneziile intelectuale adolescente și tinerești, dar și despre riscurile (unele inevitabile) ale formației autodidacte. Cazuri, oricum rare, și mai ales ultimul dintre ele, profund caracteristice. Onoarea acestei foarte restrânse categorii de texte ale epocii a fost salvată cu brio. Nu suportă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Germania, Italia? Unii au tras concluzia, doar după acest argument pur statistic (înșelător de altfel), a superiorității incontestabile a poeziei române, cea mai mare etc. Vom reveni, mai jos, și asupra unui astfel de complex naționalist, prezentat în ambalaj poetic... Frenezia publicistică are, pe de altă parte, cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o realitate, după mai mult de o jumătate de secol de teribilă cenzură. Un fruct mult timp interzis este devorat (cuvântul nu ni se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
aștepte. Ea, înalt funcționar, mereu grăbită, este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al treilea copil, cu Gabriel (dar numai la Sevilla, cu cartea cult a lui Cervantes în mînă, ca să fie sigură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Romanii cultivau zei de stat. Zamolxe era o divinitate universală, exponent al existenței de după moarte. Grecii văietători priveau cu oroare locul cu umbre al morții pe care-l așezau în Septentrionul cețos, geții n-ar fi căutat moartea cu atâta frenezie de n-ar fi socotit-o prilej de izbăvire. Tradiția spune că Decebal și toate căpeteniile sale s-au sinucis la Sarmisegetuza, exterminare masivă care nu e un simplu semn de deznădejde ci o încredere nețărmurită în salvarea divină. Invazia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asemeni, ca un excelent pictor de medii, al unei lumi crepusculare, ca și Mateiu I. Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
băiat. În 1900 divorțează, spre a se recăsători în anul următor cu Ecaterina Bogdan, sora lui Ioan Bogdan și a lui G. Bogdan-Duică. Ales în 1897 membru corespondent al Academiei Române (în 1910 va fi membru activ), tânărul savant desfășoară, cu frenezie, activități multiple: didactică, științifică, publicistică, oratorică. Se întâlnește frecvent și poartă corespondență cu iluștri colegi din țară și din străinătate, editează anual tot mai multe volume. Activitatea lui publicistică se intensifică începând din 1899. În acest an publică în „L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât, ultimele sale texte conțin reluări obsesive ale unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de destin care să contracareze tocmai această evoluție implacabilă a sistemului"578. Aceste strategii discursive sunt prezente pe parcursul scrierilor sale, combinarea lor cu un conținut actual, racordat la schimbările din societate, determinând în mare parte efectul de viteză și de "frenezie" atribuit lucrărilor sale. 7.3. Oublier Baudrillard? Prin subiectele și modalitățile discursive utilizate, lucrările lui Jean Baudrillard se înscriu în cadrul postmodernismului și, fără a exagera dimensiunile schimbărilor înregistrate la nivelul scriiturii, textele sale susțin caracteristicile generale ale acestei mișcări. Ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine, un anumit grad de violență. Izolată, imaginea nu este Însă esențială. Pare, mai degrabă, un fir subțire tras din pînza literară a unei epoci care are gustul lamentației, chiar gustul pentru o frenezie a lamentației. Sensibilitatea lui CÎrlova nu este făcută pentru jeluirea profetică. Ea se instalează de la Început În tonurile joase ale melancoliei, ale tristeții „dulce”, Învăluitoare și caută un obiect-ocrotitor. Ruinurile, natura, istoria sînt locuri de evaziune și de adăpost: „Ș
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retragere fecundă: spațiul datoriei Împlinite și al unei sărbători sacre. Mai puternice literar, mai individualizate sînt peisajele celeste, mai statornică este dragostea lui Heliade pentru „aflările ingenioase”, „ființele aeriene”. În raport cu ele, demersul liric capătă o anumită precizie. Este, Întîi, o frenezie și o vinovăție: „Petreceri Înțelepte, aflări ingenioase Mintea-mi prea obosită grămadă izvodea.” O oboseală foarte fecundă, o Înstrăinare de lucrurile din afară care face posibilă explozia interioară, nașterea marilor proiecte vizionariste. Pe Heliade cel mai profund Îl aflăm aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Alecsandri trece repede peste ele. Odată tabloul Încheiat, ochiul caută cu aceeași curiozitate alt peisaj, În contrast de obicei cu cel dinainte, În așa fel Încît ele formează un cuplu de alb-negru. În Grui-Stnger sînt două imagini ale universului material: frenezia, monstruozitatea vegetală a Codrului fără viață și, apoi, singurătatea sterilă, mută a pămîntului blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută, căci și legătura cu Veronica Micle, în latura sa esențială, a fost tot de domeniul exaltării sentimentale. Așadar, în fața unui Eminescu material, echilibrat, vital și senzual, un Eminescu dematerializat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bunului simț natural, ale omeniei, echității și iubirii de țară. Europa, în spiritul acestui patriot român avid de luminare, este și rămâne, prin definiție, o posibilitate permanentă de exemple și soluții. Obsesia sa europeană va produce o adevărată tensiune și frenezie imitativă, consumată abstract, asemenea unei idei incandescente. Logica patriotică a modelului european se generalizează și ea devine tot mai imperativă. Ce poate fi mai firesc, atunci când îți iubești țara, decât s-o vezi luminată? și dacă lumina este valoarea supremă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Serghi confundă În mod condamnabil scormonirea sterilă a sufletului, În chip invidualist cu autocritica. (Ă). Metoda antirealistă a scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință scandaloasă de Mirona ci și la esența naturalismului, - spiritul obiectivist care bântuie puternic În Cad zidurile. Când, intenționând cât de cât să combați dușmanul, te apuci să etalezi scabrozitățile lui, fără a le combate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]