1,521 matches
-
voiaj spre "piscul de gheață". Obiectele în stare de imponderabilitate parcă însoțesc cele două trupuri care caută și se caută, traversând spațiul unei biserici cu icoane profane, curți în care oamenii duc o existență umilă, în timp ce Sfântul Elefterie și Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu se spune locul nașterii lui"7, dar înclină a crede că e vorba tot de Botoșani, unde poetul s-ar fi născut, la 15 ghenarie, 1850 și a fost botezat la 21 ghenarie. Această greșeală de transcriere s-a furișat neobservată timp de mai multe decenii, pînă și în studiul scris de Ion Crețu, cu titlul Mihail Eminescu biografie documentară, București, 1968, pagina 19, și în cartea lui Fănică N. Gheorghe, care crede că "actul de botez nu cuprinde mențiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
De-a lungul pajiștii trecea un pîrîiaș care, într-o parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3) În Lesbos este un oraș, Mytilene, mare și frumos, tăiat de brațele mării care se furișează înăuntru și împodobit cu poduri de piatră albă și cioplită. Ai crede că nu vezi un oraș, ci o insulă. Cam la două poște de acest oraș se întindea pămîntul unui om bogat, o avere foarte frumoasă: munți plini de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
argumenta după cum urmează: Dumnezeu este atotputernic. Nu există nimic pe care Dumnezeu să nu îl poată înfăptui. Dar Dumnezeu, bunătatea absolută, nu poate face rău. Astfel, răul înseamnă nimic. Iar acest raționament avea foarte multă logică pentru mintea medievală. Însă, furișându-se sub vălul filozofiei medievale, un conflict prindea viață. Sistemul aristotelic era grecesc, dar povestea iudaico-creștină a creației era semită - iar semiții nu se temeau atât de mult de neant. Însuși actul creației se născuse dintr-un neant haotic, iar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
greu, chiar imposibil de precizat. Componenta afectivă De la frică până la siguranță, de la vinovăție până la onestitate, de la durere până la sănătate, de la nemulțumire până la împlinire, de la bucurie până la tristețe etc., toate stările afective au manifestări corporale. Astfel, oamenii vinovați pleacă capul, se furișează, au o mimă tristă; oamenii jenați își acoperă gura sau fața, se înroșesc, râd nervos sau cu jumătate de gură, se îndepărtează de ceilalți; oamenii mândrii merg țanțoși, cu trunchiul drept, zâmbesc încrezător și fac gesturi triumfătoare (precum gestul ridicării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prelingea peste stâncile lucind în soare. Mai puteai să ajungi la malul mării pe scări, am încercat să număr treptele, însă, de fiecare dată le pierdeam șirul, nu numai pentru că erau nesfârșite, ci și din cauza șopârlelor care îmi distrăgeau atenția furișându-se peste tot. Mă încurcau la numărat și pisicile dormitând pe câte un prag de ușă sau tolănite printre ghivecele cu flori, într-un teritoriu numai al lor, de care erai avertizat cu bucăți de faianță colorată, unde stătea scris
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
supuse unui tir metodic, care întoarce, cu o cruzime nu lipsită de tandrețe, pe față și pe dos, piesele de inventar și secretele meseriei de scriitor. Luca și Roxana par să se plaseze cel mai aproape de fapte. În spatele lor se furișează, la o distanță bine calculată, autorul-personaj, cu propriile melancolii, frustrări și eșecuri. Dincolo de aceștia, evoluează o orchestră amplă de voci narative anonime. Jocul fictiv-metafictiv, prezent în toată literatura optzecistă, este aici bine strunit, lipsit de stridențe și nu compromite coerența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va zbate mizerabil. Gallimard, lăsat fără Hirsch* al lui, și alți câțiva, Paulhan lăsat fără Benda al lui, se vor furișa pe lângă ziduri, cu coada Între picioare. Sentimente nu tocmai creștinești, după cum se vede, la acest catolic fervent. Jurnalul pune Între paranteze perioada În care Drieu dobândește cu adevărat puterea de a-și distruge dușmanii... dar, după cum se știe, n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acestea, lipsite de scânteiere, Soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. [...] Și în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea și cântecul se împrăștia vesel." (Emil Gârleanu, Frunza) (e) "Craiul, primind cartea, îndată chemă tustrei feciorii
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o lirică a bucătăriei și a cămarei cu ceva lacom de pictură flamandă, modelui fiind Verlaine și Samain. Peisajul întreg e o cămară ce trebuie savurată cu nasul, trecutul, copilăria se condensează în fructe: Prin iarnă din cămara zăvorită Se furișează cald miros de mere, Readucând în vremea viscolită A toamnelor trecută mângâiere. * Copilăria-mi toată dă buzna la uluci, Când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci. Capodopera lui Ion Pillat este Aci sosi pe vremuri, paralelă grațioasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să-și agrementeze rezultatele investigației sale cu savori lexicale deosebite. Arta criticului e în fond aceea de insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund în totul caracterizării, vibrația intelectuală se furișează, ca "inefabilul" liric; poetul se realizează în istoriograf și-i transmite o virtute inedită: farmecul. Șerban CIOCULESCU, G. Călinescu: "Istoria literaturii romîne", în Aspecte literare contemporane, Editura Minerva, București, 1972, p. 673-674. ă...î Istoria literaturii române nu e o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cele din urmă, se avântă mereu înainte (cf. Fil 3,13) cu pași repezi și zboară asemenea norilor sau precum porumbeii spre cuiburile lor (cf. Is 60,8), asigurându-se cu toată grija și prudența ca nu cumva să se furișeze moartea înăuntru. 6. Domnul papă a confirmat Regula lor și le-a dat autoritatea de a predica în orice biserică ar fi ajuns, după ce au cerut mai întâi, din respect, consimțământul prelaților acelui loc. Sunt trimiși să predice doi câte
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și iarna; nu primeau bani sau alte lucruri, cu excepția hranei și a îmbrăcămintei când aveau cu adevărat nevoie, dacă cineva era dispus să le ofere spontan. 4. Aceștia, însă, ulterior, conștienți că sub un nume atât de umil se poate furișa mândria și că, folosindu-se de numele sărăciei ca de o pavăză, mulți, care îl poartă pe nedrept, s-ar putea mândri în fața lui Dumnezeu, au preferat să se numească mai degrabă frați minori, decât săracii minori. Aceștia trăiesc în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
tipul despre care vorbeam, sunt relativ ușor de găsit. Alteori, singura modalitate de a fi sigur că a existat un balaur este să vă uitați prin rămășițele fumegânde ale afacerii. Iată câteva indicii care să vă arate dacă cinismul se furișează În compania dumneavoastră: Ă Vânzările, Înainte destul de consistente, Încep să scadă. Ă Marja profitului brut Începe să intre În declin din cauza pierderilor și costurilor uzurii. Ă Serviciile pentru clienți, oglinda mulțumirii angajaților, nu mai sunt inspirate. Ă Angajamentele de livrare
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la Stăpînă, dîndu-i, astfel, de știre că o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acestor bătălii - capete crestate, dinți sparți, aripi ciuntite și, uneori, chiar guri strîmbate. Presupunînd însă că atentatorul la fericirea conjugală e pus pe fugă de la bun început de către stăpînul haremului, comportamentul acestui domn prijeluiește un spectacol foarte hazliu: uriașul se furișează din nou, pe nesimțite, printre doamne și se lăfăie un timp în mijlocul lor, întocmai ca piosul Solomon printre cele o mie de ibovnice ale sale, deși junele Lothario încă se mai perpelește prin apropiere. Dacă întrezăresc și alte balene, vînătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și apetisantă; după cum o arată și numele, e bogat colorată, ca o prună alb-aurie smălțuită cu pete de un purpuriu intens, aidoma unor rubine. Cu greu te poți stăpîni să nu guști din acest pudding. Mărturisesc că, odată, m-am furișat înapoia arborelui trinchet și am mîncat o bucată: ei bine, avea gustul pe care ar fi putut să-l aibă un cotlet regal tăiat din coapsa lui Ludovic cel Gros, dacă acesta ar fi fost omorît chiar în prima zi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Cînd nu sînt folosite, sînt păstrate într-o curățenie desăvîrșită; uneori sînt frecate pe dinăuntru cu piatră și nisip, pînă strălucesc aidoma unor boluri de argint, pentru punci. în timpul carturilor de noapte, unii mateloți bătrîni și cinici din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
monahale, insistând asupra acestui aspect mai ales în Convorbirea duhovnicească I, cap.16-22. Aici, Avva Moise, îndemnându-i pe cei doi interlocutori ai săi, Cassian și Gherman, să mediteze permanent la Dumnezeu, este interpelat de aceștia despre felul cum se furișează și pătrund în minte, chiar fără voia noastră, gânduri fără rost și pe care ne este greu să le înțelegem și să le alungăm. Răspunsul Avvei Moise constă într-o descriere discursivă a originii și felului gândurilor, lămurindu-se mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să-l poată pupa pe fostul primsecretar comunist de Iași, ajuns, oho, președinte de republică. Treptat, uimirea m-a părăsit, lăsînd loc dezamăgirii. Dar nu atît încît să mă oprească a mă furișa seara, în umbra reflectoarelor, să mai urmăresc (poate! poate!) pe cei care-mi fuseseră atît de dragi. Pînă acum două săptămîni. Cînd mi-a fost dat să văd cel mai grotesc spectacol oferit de trupa ieșeană (din fericire, nu în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]