4,454 matches
-
bune torcătoare, țesătoare, tricoteze. Într-o vitrină pot fi admirate costume populare femeiești, aparținând populației din Vardar Macedonia, alcătuite fie din fustă de lână grena cu bluză și un fel de rochie lungă cu mâneci de culoare albă, fie din fustă de lână și ciorapi de culoare roșie cu aplicații de negru și alb, o vestă lungă, din lână, de culoare neagră, cu șnur roșu pe margine, catarame mari, metalice, stil pafta, traistă. Muzeul conține o colecție bogată de planșe și
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
ciorapi din lână. În ceea ce privește vestimentația în perioada Renașterii Naționale Bulgare, mai ales în jurul anului 1860, când majoritatea populației era de origine greacă, au început să se manifeste influențele modei occidentale, numită de localnici „alafranga”. Femeile purtau rochii bogat decorate și fuste cu multe cute. Bărbații purtau costume, veste și cămăși albe. O informație bogată există în muzeu și despre casele tradiționale construite în perioada Renașterii Naționale Bulgare, mai exact la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului au
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
mână..." "Zău, dar eu ce sunt??? Și mie cum îmi stă cu două-trei sacoșe deodată?... Or eu n-oi fi tot profesoară universitară?!" Numai ce o vedem pe Doamna Bărbat că se ridică, se trage spre colțul mesei, își prinde fusta plisată și evazată cu mâinile, pregătindu-se să își imite soacra. - Soacra mea era de la Sâncel, Alba, din sat cu Vasile Frățilă, îmi spune mie, căci Doamna Comloșan știa. Când ne-am terminat casa, a venit să ne-o vadă
DE IERI... de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347212_a_348541]
-
timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie Animalul rănit răsuflă respira agonizează Culcat pe
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
arbore stătea... - Unde vrei să treci, madam?! Umblă URSU prin vâlcea. - O!... să te bată nenorocul, Animal fără prihană!... În potecă-ți găsiși locul? - Ce să fac, defect de vrană. Pudică, nevoie mare... Să nu vadă cepul tras, Își ridică fusta, care, Peste față i-a rămas. Să nu intre în păcat, Căci se ferea de ispită... Pe când LUPU, cam distrat, Spune cu-o voce-ndulcită: - Vai, de când am așteptat... O, rămâi și vino-ncoace! Este ultimul meu sfat : VIVI, de-l
J E N Ă Ş I P L Ă C E R E de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357153_a_358482]
-
divin de la un capăt la altul al satului, prelungindu-se ca un șarpe puturos până în satul de mai sus. La intrarea în sat, tot pe partea stângă, între gârlă și șosea, se află, până astăzi, cimitirul. Copil, mă țineam de fusta mamaei când intra să-și tămîie morții. Pășeam în urma ei cu ochii închiși și cu respirația oprită, până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul gârlei, un motiv în plus, să mă lipesc și mai mult de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
ei este croitoreasă. -Poate l-a meritat! mi-a răspuns înstructoarea, după ce s-a gândit puțin. Stăteam așezate în iarbă și cu picioarele în apă; între noi era o mică distanță, dar vexata de răspunsul ei, mi-am ridicat poalele fustei și m-am apropiat de ea prin apă. -Nu a putut să recite o poezie fără nicio greșeală, citește pe silabe, socotește mai repede Cartuș decât ea, cum să fie înaintea mea? am întrebat-o și eu convinsă că nu
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
și să mă vaiet. -Să știi că am să mor! am început să strig. Când vine tăticu am să-i spun! Strigam pe un ton amenințător. Mami nu mi-a dat nicio importanță, numai tanti Oala, când mi-a ridicat fusta, a fluierat a pagubă. Seara i-am povestit lui tata-mare despre bătaie și de neglijența mea. Dacă el râdea cu lacrimi, eu rânjeam ca un cățel care nu îndrăznea să-și arate colții, dar care l-ar fi sfâșiat pentru
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale, cu gloanțe grele. Puiul de căprioară și-a așezat capul în poalele ei și așa au dormit toată noaptea. Când s-a trezit fata, miracol, pe fusta ei a găsit o petală de trandafir roz, fără să fie prin apropiere trandafiri. Mirosea frumos, iar prințesa a înfășurat-o cu mare grijă, într-o batistă de borangic. A doua seară oboseala drumului a răpus-o la poalele unor
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
de brazi falnici. S-a așezat sub un copac iar în vis a venit un pui de vultur, care degeaba își aștepta toată ziua părinții, ei nu s-au întors iar el murea de foame. A găsit niște firimituri pe fusta fetei și le-a ciugulit cu mare poftă. Drept mulțumire, i-a lăsat amintire o mărgea, pe care o păstra până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce a admirat mărgeau de culoarea rubinului, și-a continuat drumul. A
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
scutece întinse la perpelit; parcă-s mai mulți prunci vara decât iarna! Ca la un exercițiu de protecție civilă, ferestrele erau camuflate zi-lumină cu jaluzele, pături, fețe de masă, folii de aluminiu. Era lepădată pe un geam, chiar și o fustă de stambă, înflorată, a unei femei măslinii. Iar seara începeau să cânte la ureche țânțarii, puhoaiele de țânțari; în subsolurile de blocuri buhușene bâzâiau îngrozitoare escadrile de țânțari. La Buhuși bate vântul numai prin halele fabricii de postav, în care
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
careu, le dă la gioale, ziua în amiaza mare. Nu-i este frică de cartonașul roșu pentru că, acolo, sus, cineva îl iubește peste poate. Bine-a zis cine-a zis despre gunoi și bârnă! Până una-alta, bărbatul ascuns sub fusta unei femei nu are perspectiva „Constelațiilor diamantine”, nici nu are cum, ci doar larga perspectivă îngustă a fustei. Dacă tot își obosește ochii pe frontispiciile altor reviste, să și-i delecteze, măcar, pe textele propriei reviste, în care cântă „CUCU
UN IFI-GENIU TURBAT de JANET NICĂ în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357237_a_358566]
-
sus, cineva îl iubește peste poate. Bine-a zis cine-a zis despre gunoi și bârnă! Până una-alta, bărbatul ascuns sub fusta unei femei nu are perspectiva „Constelațiilor diamantine”, nici nu are cum, ci doar larga perspectivă îngustă a fustei. Dacă tot își obosește ochii pe frontispiciile altor reviste, să și-i delecteze, măcar, pe textele propriei reviste, în care cântă „CUCU', din cauza „pierderii legăturii CU CUltura”. Datele tehnice ale revistei ne faultează la tot pasul: mai întâi „Prezentare revista
UN IFI-GENIU TURBAT de JANET NICĂ în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357237_a_358566]
-
fata își pusese, de ceva vreme, lacăt la gură. Și-au declinat competențele în patul conjugal. S-a ținut de păcate cu sfințenie. Osânda ei era osânza. A vrut să-i intre în grații, dar era o încuiată. Cu o fustă scurtă, și-a făcut rost de un job de lungă durată. Spiritele lor s-au luptat corp la corp. Citește mai mult I-a sărutat gaura cheii, întrucât fata își pusese, de ceva vreme, lacăt la gură.Și-au declinat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
fata își pusese, de ceva vreme, lacăt la gură.Și-au declinat competențele în patul conjugal.S-a ținut de păcate cu sfințenie.Osânda ei era osânza.A vrut să-i intre în grații, dar era o încuiată.Cu o fustă scurtă, și-a făcut rost de un job de lungă durată.Spiritele lor s-au luptat corp la corp.... XXV. PARADOXURI...DE TOT RÂSUL (2), de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 306 din 02 noiembrie 2011. Fotbalul, când nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
o sticla de whisky J&B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă, slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându-se cu vioiciune asupra bunătăților rafinate din farfuriile
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
copil și din timp în timp veneau țigăncile cu ghicitul. - Să-ți dea baba cu ghiocul. Pentru casă, pentru copii, pentru sănătate... O sită de mălai și-ți spun ce te așteaptă. Unde erau primite, se așezau turcește trăgându-și fustele înflorate pe dedesubt, făceau semnul crucii deasupra ghiocului, deși numai cu sfânta cruce nu lucrau și apoi începeau să-ți spună lucruri din care unele de ordin general, dar care altele, te puneau pe gânduri. - Ai un copil mic, suflă
ÎNTÂMPLARE ŞI DESTIN de ION UNTARU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358278_a_359607]
-
care executa cojocele mai simple. Croitorii satului erau Nicolae CARACOANCEA și soția sa Elena CARACOANCEA. Soții Caracoancea executau îmbrăcăminte sătească, din postavuri țesute în casă, dar și haine domnești ca la oraș, din materiale cumpărate. Femeile purtau în mod special fuste plisate cu șorț, zise sucne cu bete, cum le numeau localnicii. La cămășile naționale se purtau șorțuri din mătase de diferite culori, diferențiate după vârstă. Pentru îmbrăcămintea feminină se mai ocupa Călina ȚUNDREA, a lui Șândaru, care executa șoarțe cu
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
am primit un coșuleț verde, cu garofițe albe, înnebunitor de mirositoare. Asta mi-a fost confirmat în tramvai, și apoi în cancelarie, la mine la școală, când toată lumea căuta sursa mirosului ... de vară. În stradă, ploaia își mai domoli potopul. Fusta udă și bluza rece, mă aduseră la realitate. Aveam de stat ... cel puțin încă 5 ore așa ... murată! Pe linia tramvaiului 4 ploua mărunt și trecătorii se opreau, fără greș ... ”Vai, ce flori frumoase!” Perpendicular pe linia tramvaiului 4, la
PLOUA PE LINIA LUI 4... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358332_a_359661]
-
un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează lui suflețelul, Afrodita era veselă, trecuse un an de cînd Vascodagama dărîmase gardul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
lui. Nu, nu-l va suna, are prea multe pe cap acum, ca să-l deranjeze cu chestia asta, și pe urmă, este prea devreme, abia s-au cunoscut. Toate, la timpul lor! Schimbă rochia roșie cu un costum de vară: fustă din mătase, de culoare bej cu frunze ruginii de toamnă, imprimate în țesătură și jacheta uni, verde, cu mânecă scurtă. La gât își puse margelele din malachit și în picioare, săndăluțe din piele, de culoare bej la fel ca geanta
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (IX) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358061_a_359390]
-
proxi, în care seară de seară culeg ouă nestresate de țară. Un bidon albastru de plastic , proaspăt spălat, așteaptă să fie echipat cu murături pentru iarna proximă și atât de reconfortantă. Nevastă-mea își face de lucru prin preajmă, cu fusta mult deasupra genunchilor. Ridicându-mă , mut de uimire și de alb, deasupra pământului, și lăsându-mă, a câta oară, la dispoziția alchimiei multicolore a simțurilor. Nori la stânga, nori la dreapta, nori dedesubt. Oare să mai arunc o privire, sau intru
IERTAŢI-MĂ CĂ-S FERICIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358250_a_359579]
-
alta. Mărin s-a repezit la Anica, zicându-i îngrozit: - Mamă, unde ți-e barișu'? Nu vezi că stai cu conciu' gol, în fața lu' bâtu? Anica își pipăi capul. Când dădu de conciul gol, fu în stare să-și ridice fusta, ca să și-l acopere. - Aoleooo!, strigă speriată - și o luă la fugă, intrând în casă. Mai mare rușine ca asta nici că se poate! Femeie măritată și cu conciul gol! Unde s-a mai pomenit? - Acuma, ce stați ca mămâile
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
fată. Până ieri, sărmanii te căutau sub frunze, Dar astăzi, te împroașcă cu venin pe buze; Ai ridicat din pat bolnavi de anemie Și ai hrănit pre mulți ajunși la ananghie. Barabas de aș fi, ațâțător de gloate, Sfâșietor de fuste și hoț de nestemate, N-aș destupa cavouri, n-aș trece peste cruci, Chiar dacă mâine-n piață m-ar aburca în furci. Din barba-mi de Caiafă în draci aș smulge-un smoc, De n-aș muta-n credință și
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357607_a_358936]
-
Își arată colțul, iar se Înverzește și germină. Toate câte sunt pe lume Și-n grădina mea de-o palmă Se deșteaptă să-și consume Primăvara caldă, calmă... Cu picioare de lăcustă Iată, trece și-o nălucă Fluturându-și scurta fustă, Drept prin dreptu-mi, o duducă... Peste-un an sau doi, de coaptă, Va plseni și... numa-numa... De n-o fi plesnit și-i aptă Ca un mugure de-acuma... Tare bine-i stă, dar mie, Om bătrân, urât îmi șade
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]