85,346 matches
-
fac zilnic, oral. - Te risipești. Tace. Pleacă, cu brațele încărcate de farfurii, de data asta prestigitator. Seară, între ciupercile umplute și friptură la grătar cu salată de varză, ni se destăinuie: - Ar trebui să cer drepturi de autor. - ?! - Câte replici, gânduri, idei de tot felul am împrăștiat eu... - Adunate, ar umple o carte. Cred că ai dreptate. Vorbește cu juristul USR. Aproape fiecare angajat din Neptun își are istoria să, surprinzătoare în multe privințe, incepand cu directorul, cu instalatorul Eugen, unul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
răzuită cu nisip, pînă la sângerarea ego-ului. În singurătatea lui, corpul se autoanalizează, simțurile se ascut și înregistrează, ca un seismograf, fiecare pulsație. Lay(ers) este un spectacol despre căutarea de sine, convulsivă, torturantă, care lasă în urmă răni și gînduri noi, despre pielea care filtrează emoțiile, le catalizează, despre limitele ființei, care coincid cu cele ale senzitivității”. (Oana Stoica, critic) CRISTINA LILIENFELD a studiat coregrafia și psihologia, căutând în permanență punctul în care cele două discipline se întâlnesc. În ultimii
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
stăruiește o Românie Tainica, de unde am ieșit la o vreme și unde ne vom întoarce și noi, la o vreme, adormind până când suna-vor trâmbițele Judecății de Apoi. În acea lume sunt toți cei despre care, în șoaptă sau în gând, facem adesea pomenire, căci sunt Părinții noștri, oameni buni...”. Prietenul drag care l-a vegheat, l-a alinat, l-a alintat, l-a încurajat, l-a sprijinit, l-a iubit, Mariana Brăescu-Silvestri îi ține permanent aprinsă candela sufletului lui: „Cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și, toate, nu mărgăritare, nu diamante, nu stele, ci pământești împliniri, de la începuturi și până departe, încoace, spre zilele și timpurile noastre de oameni modești în aparență, dar cu suflete și minți luminate, oameni care au reușit să strângă șirurile gândurilor scăpate, ca prin minune, din subconștientul lor, în istorii și creații ale semenilor din moși-strămoși aflați pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului. A strâns cu migala, ardoare și răbdare toate gândurile bune legate de creația poporului nostru, de patrimoniul lui, de
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și minți luminate, oameni care au reușit să strângă șirurile gândurilor scăpate, ca prin minune, din subconștientul lor, în istorii și creații ale semenilor din moși-strămoși aflați pe meleagurile Grădinii Maicii Domnului. A strâns cu migala, ardoare și răbdare toate gândurile bune legate de creația poporului nostru, de patrimoniul lui, de esență rădăcinilor lui și de inimă istoriei lui zbuciumate, pline de biruințe nemaiîntâlnite în alte istorii, dar, din păcate, nescrise și neștiute decât din rarele impresii cuprinse în marile cronici
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
și care-i rostul nostru, al presei, al „Cuvântului liber”, din 1990 încoace? Așadar, de ce scriem? Întotdeauna am avut un profund respect față de litera Constituției, de articolul 30 din Legea fundamentală a țării, care grăiește: „(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”; (2) Cenzura, de orice fel, este interzisă; (6) Libertatea de
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
și răsplătită de toate academiile și guvernările! Căci Gheorghe Buzatu, ca un adevărat Învățător, a strâns în jurul său o mână de oameni dăruiți puternic, fără șovăială, cauzei Adevărului! Non omnis moriar!, o poate spune cu toată încredințarea Gheorghe Buzatu, cu gândul la cărțile pe care le-a scris, dar și la colegii săi mai tineri, pe care i-a păstorit până în ultima clipă a vieții sale, lăsându-le clar ce mai au de făcut pentru Țară și Adevăr! Și să-i
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
i-a fost o a doua casă până în ultima clipă a vieții sale, sper să-i continue opera, primindu-i Numele ca simbol și tărie pentru noile generații. V-aș ruga să depuneți pe mormântul său o lacrimă și un gând de neuitare din partea mai tânărului coleg și prieten, care semnează aceste rânduri, de departe, dar mereu aproape de toți cei care simt și trăiesc românește. Rog pe Bunul Dumnezeu să-l odihneasca în pace![2] Titanii țin Cerul Nației pe umeri
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
accesibilă și dirigiutoare. Pentru că trebuie să ne interzicem să substitui cu câteva vorbe, fie ele pline de sens și îndreptățite, viața și opera unui asemenea Om. Scriu aceste rânduri cu senzație că cel trecut dintre noi mă privește. Mă consolează gândul că voi rămâne vrednic de mărturia sa de prietenie, de dialogurile noastre la obiect, de moștenirea crezului său filosofic și mai ales de împlinirea datoriei de a-L restitui memoriei colective prin dreaptă lucrare publică. A plecat Maestrul la locul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
regulă, au făcut ca o parte din bărbați să-și piardă sau, cel putin, să-și scadă capacitățile intuitive. Femeile pe de altă parte sunt mult mai conectate cu ele însele, motiv pentru care sunt mai receptive la semnalele și gândurile venite din minte, decât bărbații. “Realitatea este că femeile sunt mai sensibile decât bărbații, iar intuiția fără sensibilitate și receptivitate nu există de fapt”, explică Orloff. Realitatea.net
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94044_a_95336]
-
altă parte, profund revoltat și protestatar convins (îștiu că sunt o mare pacoste...' zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, îwishful thinking' - adică crezând ce i-ar plăcea lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp.' Premiul Nobel pentru literatură 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
altă parte, profund revoltat și protestatar convins (îștiu că sunt o mare pacoste...' zice el însuși, poate exagerând un pic, cum zic englezii, îwishful thinking' - adică crezând ce i-ar plăcea lui...), Pinter conchide foarte hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp.'
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Dar cea mai dramatică pagină din acest volum este scrisoarea-testament, zguduitoarea scrisoare adresată de Golopenția, din închisoare, lui Miron Constantinescu, fostul coleg de cercetări sociologice, acum, în 1950, membru în Biroul Politic al P.M.R., Președintele Comisiei de Stat a Planificării. "Gândul la Dv. - scrie Golopenția - era raza de nădejde, care îmi îngăduia să mai suport viața". Nu se știe dacă scrisoarea i-a parvenit adresantului, cert fiind că Golopenția se va stinge din viață în închisoarea Jilava, la 9 septembrie 1951
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
momentul (n-a fost niciodată). Odinioară, aveam un fel de vervă febrilă, la scris. Acum, doar o ciudată predispoziție la vorbă, la a spune "tot ce am pe inimă", o facilitate, deplorabilă în a însemna tot ce-mi trece prin gînd. Și "elocvența" mea se epuizează pe o pagină. * Am oroare de tot ce este tehnică și nu viață. De aceea, îmi place jurnalul. Romanul organizat elimină anumite conținuturi și dă altora intensități false. Mă-ntreb dacă literatura nu intensifică, ci
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
au avut de sute de ori mai multe mijloace de a lucra pentru literatură, cler, naționalitate, decât Blajul, de n-au făcut mai puțin, de n-au făcut nimica". Un episod erotic care implică înalte fețe bisericești și duce cu gândul la cunoscutul fragment din }iganiada cu intrarea diavolului în mănăstire în chip de fecioară, portretul canonicului Vasile Rațiu, veritabil personaj de roman, inspirând groaza epistolierului prin dimensiunile pantagruelice ale poftei sale de viață și prin sfidarea conveniențelor etice, sunt alte
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
frunțile noastre de abanos, își umple fălcile cu cianură. Don Quijote are emuli pe potrivă, doar în grotesc și ridicol. Vino, duh al seninătății, încolăcește-te ca un vîrcolac de lumină peste tîmplele mele și-nvață-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
care o aduce și o menține la lectură, merită atenția noilor generații de cititori. Aceștia au șansa să întîlnească un roman viu, puternic, fără vîrstă, avînd doar vîrsta adolescenței, universale, în care stau împreună spaima, exaltarea și necruțarea, ca și gîndul cutezător și fără egal că, da, "totul începea simțeam, acum, cu mine".
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
Florența Albu 28-I-1996 (gânduri la sfârșit de viață...) "Mâine iau calea Fundenilor. Mă simt din ce în ce mai rău - mă mir că nu am făcut hemoptizie de atâta tuse... Mi-e groază de spital acum - l-am evitat cât am putut... Regret că nu a apărut încă
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
numai îngăduindu-ne să dormim, în sfârșit să murim..." "Azi 1 dec. 1991 - încep al 58-lea an fără iluzii, fără puterea de a continua, fără speranța de a mai apuca timpuri mai bine, cu țara, cu noi..." " Când bântuie gândul sinuciderii nici dispariția ta, ești convinsă, nu ar salva existența celorlalți..." " Se apropie aniversarea a 60 ani - și iar mă simt înșelată de soartă, după operația pe inimă - nu credeam să apuc 50 ani! Din ianuarie voi fi la pensie
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
absolută a poeziei și care vede în toate gesturile cele mai comune ale vieții tot atâtea miracole. Caracterul totalmente himeric al proiectului nu mă deranja de fel, m-am obișnuit de prea mult timp cu absurdul. M-am împăcat cu gândul de a rămâne toată viața un avocat al sărmanilor, al ideilor care nu pot - sau nu sunt lăsate - să urce pe scenă. Se poate trăi la fel de bine - mai bine, chiar - și la galerie. Și cu toate astea reacția publicului și
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
șotiile colective, pe care adesea le și iniția. La Poșta Centrală existau trei uși turnante. în funcțiune - numai cea din mijloc. Celelalte două se puteau învîrti și ele, dar la stradă erau blocate prin grile metalice. Ce-i dă în gînd lui Cazimir, sprijinit cu însuflețire de cîțiva colegi ai săi? Cînd un cetățean oarecare, ce-și terminase treaba la ghișeu, se îndrepta către ieșire, grupul de studenți aflați în holul central se năpusteau spre prima ușă blocată și porneau să
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
furnizează lui Ilie Constantin încă o săgeată la adresa lui Șerban Cioculescu, în legătură cu poemul Stepele: "Șerban Cioculescu minimalizează greșit Stepele considerând-o un psalm printre mulți alții - este mai mult decât atât!" Criticul însă nu minimaliza deloc magnifica poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele poetice
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
când căldura înșelătoare a acelei înserări timpurii este tot o amintire, a și uitat-o. celălalt, cel înalt și mereu cu surâs cinic pe față, îi privea. dar nu așa se fac amintirile, sigur că ea surâdea, însă mai degrabă gândului ei, nu spre ei, cei din jur. și pe el îl cuprindea o amețeală abea simțită, însă simțea cum îl legăna, împingându-l spre cealaltă parte a tăcerii de aici, de pe terasă - și nici nu mai e nevoie să-și
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
și se numea sylvia - și în jurul meu era o lumină, căldură, și o formă nelămurită - aceea era fantoma - rânduri răslețe mi-au mai rămas povestind despre sylvia și fantoma - sylvia râdea uneori, și risipea în fum de țigară gesturile ori gândurile celor pe care eu le trăgeam peste mine, strângând ochii, să-mi spun că nu e adevărat soarele dimineața - să jinduiesc la soarele de acum din salon - să risipesc eu acuma jumătățile astea de închipuire cu mat smalț suflate - fantoma
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină la gândurile de "dinainte", simțim că ceva irevocabil s-a petrecut. Nu din întâmplare, singura care iese din biserică mai înrăită ca niciodată (dar și singura despre care știm cu precizie că e opacă la chemările muzicii!) este "buna Lina". Soțului ei
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]