2,545 matches
-
înnebunită, situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și înțepător ne făcea pe toți să tușim și să ne frecăm încontinuu la ochi. Cu o batistă la gură, Dinu a trecut pe lângă mine fără să mă vadă. Am pornit și eu spre ieșire, cu gândul să iau o găleată, când am zărit-o pe Laura. Alerga pe coridor înfășurată într-uri cearceaf ud. Am fugit după ea și am apucat-o de mână. "Unde fugi?" Nu mi-a răspuns. Se citea în ochii ei o abia stăpânită surescitare. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită în sus. Pe acolo coborau gălețile și le ridicau apoi pline cu apă. Maggie aproape că nu mai asculta, studiind în schimb cele două semne luminoase ce fuseseră așezate acolo: în mod straniu, prezentau listele donatorilor străini, Schottensteinii și Zuckermanii care făcuseră posibile aceste săpături. Cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
secundar. — O, Doamne! strigă el. Iat-o acolo. Copiii așezați în rândurile din fața lui se întoarseră și îl priviră lung, dar Ignatius nu-i luă în seamă. Ochii lui și albaștri și galbeni urmăreau cum eroina îi duce veselă o găleată cu apă elefantului ei. — Va fi chiar mai rău decât mi-am imaginat, spuse Ignatius când văzu elefantul. Puse punga de floricele care se golise în dreptul buzelor lui cărnoase, o umflă și așteptă cu ochii strălucind în reflectarea tehnicolorului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a vindecat pe Lenny de complexul în legătură cu vânzarea mătăniilor. Lenny îi este total devotat. Acum are un fel de contract exclusiv cu un grup de călugărițe care vând mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt fericiți. Sună grozav. — Lenny a introdus spre vânzare și o serie de statui frumoase și alte accesorii religioase. — Pun pariu că-i fericit. — Chiar este. Și tu ar trebui să fii. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mea. — Valva? — Da. * Jones plimba orbește buretele peste tejgheaua barului. Lana Lee ieșise la cumpărături, pentru prima dată după multă vreme, închizând cu zgomot casa de bani și anunțând că pleacă. După ce umezi puțin barul, Jones aruncă buretele înapoi în găleată, se așeză la o masă și încercă să răsfoiască ultimul număr din Life, pe care i-l dăduse Darlene. Își aprinse o țigară, dar norul de fum încețoșa și mai mult textul revistei. La Bucuria Nopții, lumina cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe tine. Poliția este deja cu ochii pe tine. Nu lipsește decât să mai afle câte ceva despre tine de la un vechi prieten de-a’ lor cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în mocirlă. După ce termină Abelman cu tine, să fii mulțumit dacă una dintre echipele la care ții așa de mult te angajează să cari apă. Ai să vezi atunci ce înseamnă munca. Ai să alergi de la unul la altul cu găleata și buretele, ca o haimana. Nu-ți plânge de milă. Știai ce o să urmeze. Domnul Levy înțelese acum că soția lui, cu logica ei bizară, credea că este necesar ca el să fie ruinat. Dorea să-l vadă pe Abelman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un plan pur material și fizic pe un plan ideologic și spiritual, în care forțele universale și cosmice decretau că Gus Levy trebuia să piardă, că un Gus Levy fără copii și înfrânt trebuia să rătăcească la infinit cu o găleată cu apă și un burete. — Bun, mă duc să-l caut pe Reilly, spuse în cele din urmă domnul Levy. — Câtă hotărâre! Nici nu-mi vine să cred. N-ai grijă! Nu vei fi în stare să obții nimic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ne ducă înapoi la o viață urâtă, brutală și scurtă“. Capitolul 29 În colțul biroului, la televizor se vedea cum Sheldon Harmon, profesor de antropologie și descoperitorul autoproclamat al „genei omului de Neanderthal“, era atacat în timpul unei prelegeri cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul, apa murându-l pe tipul slăbănog și chel, ce părea ciudat de amuzat. — Vezi? spuse Rick Diehl. Zâmbește. Este doar o șmecherie publicitară, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o vopsea decolorată. Erau și niște mașini vechi, în jurul cărora creștea iarbă. Animale mari scoteau niște sunete ca niște sforăituri, din spatele unui gard. Gerard stătea pe un stâlp al gardului și văzu un băiețel în salopetă albastră ieșind cu o găleată în mână. Gerard simți miros de mâncare. Mi-e foame, zise Gerard. Băiețelul se întoarse pe loc. Se uită repede în jur, apoi își continuă drumul. Vreau mâncare, spuse Gerard. Mi-e foame. Băiatul se opri din nou și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
problema, nu știi să vorbești? zise Gerard. — Ba da, spuse copilul. Unde ești? — Aici. Puștiul îl văzu. Se apropie de gard. — Mă numesc Gerard. — Ce chestie! Știi să vorbești! Ce incitant pentru tine, spuse Gerard. Acum simțea puternic mirosul din găleată. Simțea miros de porumb și de alte cereale. Mai simțea și un miros urât. Dar foamea era copleșitoare. — Vreau de mâncare. Ce mâncare vrei? întrebă copilul. Băgă mâna în găleată și scoase o mână de mâncare. Vrei asta? Gerard se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
incitant pentru tine, spuse Gerard. Acum simțea puternic mirosul din găleată. Simțea miros de porumb și de alte cereale. Mai simțea și un miros urât. Dar foamea era copleșitoare. — Vreau de mâncare. Ce mâncare vrei? întrebă copilul. Băgă mâna în găleată și scoase o mână de mâncare. Vrei asta? Gerard se aplecă și gustă. O scuipă imediat. — Ihhh! — E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
croncăni și zbură pe acoperișul unei case. — Hei! Vino înapoi! Din interiorul casei se auzi o voce: — Fă-ți treburile, Jared! Gerard văzu cum puștiul se întoarse, fără tragere de inimă, la un coteț, unde începu să arunce grăunțe din găleată, cu mâna. Un grup de păsări galbene începură să cloncăne și să sară spre mâncarea aruncată către ele. Păreau incredibil de proaste. Trecură câteva momente, înainte ca Gerard să decidă că avea să mănânce acea mâncare, până la urmă. Zbură spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nici măcar să te murdărești. Dacă e să Însemne ceva, atunci Înseamnă să te enervezi. Înseamnă noroi și haos și furie, de parcă n-am avea deja destul din fiecare. Și să te lupți. Asta Întotdeauna. Ca niște pisoi azvârliți Într-o găleată cu apă, ne lansăm cu toții - zece milioane de inși - Într-o luptă zadarnică Împotriva picăturilor. Nu se poate spune că suntem cu desăvârșire singuri În această Încleștare, fiindcă străzile, cu numele lor antediluviene, gravate pe plăcuțe de tablă, iau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar fi o balustradă de ciment, o bancă, o bordură sau scara blocului ei... dar asta pentru că altceva are importanță. Iată un alt episod din peripețiile lui Romeo-Ulysse: de dimineață Romeo ia maxi-taxi ca să se ducă la ea. Plouă cu găleata și el își ia umbrela. Pe drum se oprește să ia și niște flori: simte că ar vrea să-i ducă ceva și atunci alege niște bujori îmbobociți și frunzăroși... E deja fericit la gîndul că o s-o vadă și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în al nouălea cer, tresari numai cînd ochii tăi îi întîlnesc privirea și te topești pe loc, mai repede ca ceara, dacă se apropie de tine... apoi te apucă fericirea și totul îți pare miraculos și minunat chiar dacă plouă cu găleata și ești ud leoarcă. Dar cum știi dacă sentimentul e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
hotărât să umplem cofrajele manual, Exact, Dar n-am vorbit de fabricarea figurilor propriu-zise, e imposibil să lucrăm manual o mie două sute de figuri, mulajele nu rezistă și munca nu rentează, ar fi ca și cum am vrea să golim marea cu găleata, Ai dreptate, Înseamnă că va trebui să recurgem la umplerea cu barbotină, Nu avem experiență, dar suntem la vârsta când încă mai putem învăța, Problema cea mai gravă nu e asta, tată, Atunci, Îți aduci aminte că am citit, cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
totul, răspunse Cipriano Algor, dar nu zâmbi. Aceasta a fost prima zi a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima zi, punctul controversat a fost dacă piesele trebuie băgate în cuptor după ce sunt vopsite, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mei sunt de acord cu mine, Ai noroc, eu nu știu niciodată cu cine sunt de acord, răspunse tatăl ei sec. Marçal nu mai putea întârzia mult. Marta întrebă din nou, S-a întâmplat ceva în timpul absenței noastre. Tatăl lăsă găleata pe jos, își șterse mâinile cu o cârpă, și răspunse privindu-și fiica drept în ochi, A venit Isaura, acea Estudiosa sau Madruga, sau cum s-o mai fi numind, a venit să vorbească cu tine, A venit Isaura, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. Își zicea probabil: „Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost”. Dar nu rezista să mă lase să mor prost, căci Domnul Andrei era, în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
situația amenința să devină critică. Focul se întinsese până la magazia veche de scânduri de lângă morgă. Bătrânii se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei, săriseră să pună mâna pe găleți cu care să aducă apă din mare. Mopsul scuipa pe toată lumea dând sfaturi. Călugărul murmura rugăciuni. Se nimerise să fie treaz în noaptea aceea. Filip se străduia să-l împingă afară pe Leon care privea incendiul în vreme ce la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]