18,328 matches
-
Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu o membrană neagră, numită coroidă, care formează camera obscură a ochiului. Coroida este acoperită cu retina, alcătuită din ramificațiile nervului optic, sub formă de conuri (pentru vederea de zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida; 7 - retina; 8 - canalul nervului optic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiații infraroșii (IR), radiații X și gama. În spectrul vizibil, radiațiile luminoase de diferite lungimi de undă sunt percepute drept culori diferite, după cum urmează: - violet și albastru: 400-500 nm; - verde și galben: 500-600 nm; - portocaliu și roșu: 600-700 nm. Lumina albă este obținută prin emisia - în proporții aproape egale - a tuturor radiațiilor spectrului vizibil. De asemenea, ea poate fi obținută prin amestectul aditiv în proporții egale al celor trei culori secundare - roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
n-o mai jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și privirile tuturor se înfipseră în femeia de la catedră. Înaltă, voluminoasă, învățătoarea vorbea tare, calculat, istorisea povestea clasei I, în vreme ce ochii ei mari analizau pe fiecare în parte, părinți și copii. Ajunsă la Luana, privirea femeii se opri asupra inelelor galbene ce stăteau încolăcite în jurul fundelor. Câteva dintre ele, scăpate din strânsoare, zăceau căzute peste frunte. Fetița înțelese că aspectul părului ei nu este pe placul învățătoarei și nu se miră date fiind paratrăsnetele ancorate în creștetul ei. Tovarășa prezentă elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în scenă cu sufletul la gură. Își vorbește, încearcă să se încurajeze. Sanda a îmbrăcat-o într-o rochie lungă din atlas bleu, așezată pe corset din sârmă. Un guler înalt îi îmbracă gâtul. Pe rochiță mama a cusut steluțe galbene iar părul fetiței l-a strâns coc, sub o coroniță din pietre sclipitoare. Luana interpretează rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o casă de oameni normali. Ne-am săturat de prezența ta gălăgioasă! Anda, postată în pragul ușii, o înțepă: A fost fata vedetă pentru o zi. Nu trebuie să mori din asta. Mătușa Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primi pionieratul cu credința, de netăgăduit, că-i va face capabili de orice. Luana nu se considerase niciodată mai frumoasă. Nimic nu-i venise mai bine și n-o făcuse mai splendidă ca acea combinație alb-albastru-roșu. Căpușorul ei inelat și galben, ascuns sub basca albă așezată șmecherește pe o parte, nu se asortase nicicând mai armonios. Convinsă de importanța costumului de pionier, fetița afișa o verticalitate mândră și zvealtă, lăsându-și ființa exaltată de o trăire fără pereche, încrezătoare că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o smucitură, pe fundul de lemn din mijlocul mesei, mămăliga aburindă. Nepoții s-au aruncat cu poftă asupra ei, fără să mai aștepte ca bunica s-o taie bucăți cu sfoara. Oliviu și Renar au privit cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se apropie de scaunul ei un bărbat. Își lipi gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De la fereastră, vedea tineri și bătrâni chemându-se unul pe altul, dându-și întâlnire în Piața Unirii. Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un adolescent de jos îi strigă să-l arunce. Tricolorul românesc, roșu, galben și albastru flutură liber spre mâna tânără, întinsă a speranță. Luana izbucni în lacrimi. Dulci, sublime, hohote de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan lângă pat, tot numai zâmbet, cu un buchet enorm de trandafiri galbeni în mână. La mulți ani, minunea mea! Uitase că e ziua ei de naștere. Altă dată, cu o săptămână înainte își făcea planuri cum s-o petreacă și ce să-și cumpere, număra orele și minutele ce se scurgeau până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pește mare de care se apropie un scufundător cu cuțitul În mână (erau și niște cuvinte În germană, dar Adam n-a fost În stare să le citească), și o păpușă cu ochi albaștri, cu gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai recente... — Desigur, i s-a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era prinsă o broșă de plastic cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a lemn umed. Cele mai multe rafturi erau goale, iar celelalte, În loc de cărți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
hotărî că e Îndrăgostită. Asta o știe pentru că privise ceasul primit În dar anul acela de ziua ei, pe care nu putea să l sufere. (Era un ceas caraghios, cu Mickey Mouse care arăta orele cu mâinile vârâte În mănuși galbene. De ce oare aleseseră părinții ei așa ceva, n-o cunoșteau deloc?) și-a dat totodată seama că nu era vreun coup de foudre teatral, așa cum probabil că avea să i se Întâmple mai târziu, nici vreo izbucnire aprigă de dorință trupească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn. Margaret a chicotit. — Așa-i că-i straniu? a exclamat, dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sfârșit, scările nu mai erau atât de departe. Un grup mare de străini, japonezi și-a spus el, Îi blocau drumul. Alt chelner i-a ieșit În cale cu o tavă, de data aceasta erau pahare aburite cu o băutură galbenă ca mierea. Acela s-a oprit nu departe, ezitând. Adam a priceput că nu se hotăra să-l servească. Arăta ca unul venit din insule, s-a gândit el, poate chiar din Perdo. Se vede că-l Întâlnise pe undeva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
doar acum, În după-amiaza pornită spre amurg, și-a dat seama că era transpirată. Băuse prea mult vin, iar acum i se făcuse frig. Poate găsea iarăși drumul spre Jardin du Luxembourg, să vadă copiii alergând prin grămezile de frunze galbene, râzând și strigând după mamele lor tinere. Ar fi putut să se așeze pe o bancă din apropierea balustradei curbe de piatră care-i plăcuse lui Karl pe când era tânăr, Încă și mai tânăr decât era ea acum. Asta i-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă trăit de femeie și calm, imperturbabil, îi replică zâmbind cu ironie: Dar, întâmplător, bate un vânt prielnic, așa-i? Dinții îi erau parcă tot mai galbeni, aproape maronii. Sau numai hazardul ți le aranjează pe toate în viață? Scoase o țigară, consumă câteva bețe de chibrit până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind nedumerită. Ce tot spunea omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nemulțumit de comentariile dumneavoastră. Pe măsură ce Carmina îi vorbea, omul se ridica în picioare, cu sângele scurs din obraji, cu pleoapele plecate, puțin încruntat, exact ca un elev prins cu cine știe ce șotie. Printre firele de păr rărite se vedea pielea capului galbenă. Vă rog să mă scuzați, murmură Matei, vă rog foarte mult, nu se va mai întâmpla, m-a luat valul, nici nu mi-am dat seama. Nu e chiar o tragedie, încercă ea să-l tempereze, jenată de purtarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toți sunt de acolo și se leagă, la Brăila, cu ritmul lent, încetinit, eu cu ochelarii găsiți și care mi se păreau super, lăsați pe nas mai în jos ca să pot vedea și prin ei și pe deasupra, mai ales lumina galbenă de stat în loc prin frunze verzi de vară îmi plăcea și faptul că eu simțeam pacea bând din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]