7,117 matches
-
Ar fi oprit și motorul dar nu îndrăznea să o facă, amintirea celor petrecute în zori era încă vie. Văzând că nimic nu se întâmplă, începuse să prindă curaj. Fără a lua contactul, coborî din mașină și se apropie de gaura din munte. Era pregătit pentru orice situație, armase Kalashnikov-ul și potrivise pârghia de siguranță în poziția de tragere la foc automat. Se simțea mult mai stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era încuiată. Simion deschise cerceveaua și trecu dincolo de geam. Se piti lângă gard, și începu să desfacă sârma cu care plasa era legată de stâlpi. Nu-i fu ușor de loc, dar în câteva minute reușise să facă o gaură prin care se putuse să se strecoare afară. Privi atent în jur, după care se repezi în fugă să traverseze drumul și se pierdu în pădurea de vizavi. Alergase într-un suflet spre Baia de Sus. Odată ajuns la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga bezmetic pe cărările numai de el știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
caracteristice descoperiri din epoca bronzului au fost în partea de nord și de nord-vest a Colinelor Tutovei, acolo unde este așezat comuna Filipeni. S-au descoperit cinci topoare de aramă și bronz, din care trei aparțin grupului de topoare cu gaură de înmănușare transversală, caracteristice perioadei bronzului timpuriu, descoperite în satele Scărișoara, Osebiți (comuna Măgura) și Mărăști (comuna Filipeni) și două topoare din grupa topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Osebiți (comuna Măgura) și Mărăști (comuna Filipeni) și două topoare din grupa topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
folosea râșnița voia să facă făină sau crupe. Tot „prepelița” „ținea” piatra rotitoare să „calce” numai piatra stătătoare, având în partea de josă o scobitură în care intra un bolț fixat în piatra fixă. Pe marginea pietrei superioare era o gaură in care intra vârful unui lemn rotund, un băț mai rezistent al cărui capăt superior era fixat în grinda încăperii. Lemnul rotund - axul râșniței - era folosit pentru a putea învârti piatra de deasupra. Era o muncă grea și istovitoare și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
continua clăditul, lemn peste lemn, avându-se grijă de ușa de la intrare, geamuri (mici, acoperite cu piele, cu bășica animalelor până a se folosi sticla), despărțiturile interioare. Pentru rezistență se foloseau cuie din lemn tare (corn) după ce se făcea o gaură cu sfredelul, unealtă făcută de meșterii fierari. Fiind o lucrare elaborată, casa trebuia lucrată de meșteri specializați (vezi capitolul despre meșterii satului). Materialele erau procurate din timp de cel care voia o casă, de regulă un tânăr care voia să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
atâtea am petrecut aici. Deci, nici vorbă să ordone supravegherea celor două intrări de la providențial, s.a., să lase, dimpotrivă, drumul liber, pentru ca tendința firească, care nu e doar caracteristica taurilor, să determine lupul să se întoarcă la vizuină, papagalul-de-mare la gaura din stâncă. Pat cunoscut și primitor poate, prin urmare, încă să aibă comisarul, presupunând că n-or să vină să-l trezească la miezul nopții, cu ușa deschisă cu un șperaclu subtil și el ținta amenințării a trei pistoale îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și pentru că e bolnav și sărac. — N-am să-l primesc niciodată în casa mea. Niciodată! Stroeve se întoarse către mine: — Spune-i, te rog, că e o chestiune de viață și de moarte. E imposibil să-l lăsăm în gaura aia nenorocită. — E absolut evident că ar fi mult mai ușor să fie îngrijit aici, am spus eu, dar firește că e un deranj. Cred că cineva ar trebui să stea cu el zi și noapte. — Dragostea mea, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lovească, dar apoi, desfăcând mâna, îl lăsă să cadă cu zgomot pe jos. Mă privi cu un zâmbet tremurător. Nu scoase o vorbă. — Ei, dă-i înainte, l-am îndemnat. — Nu știu ce mi s-a întâmplat. Tocmai voiam să fac o gaură mare în pânză, îmi pregătisem brațul pentru lovitură, când deodată parcă l-am văzut. — Ce anume ai văzut? — Tabloul. Era o operă de artă, nu mă puteam atinge de el. Mi-a fost frică. Stroeve tăcu din nou și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ființe ciudate care făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat aici cu mai multă blândețe, cu mai puțin egoism sau mai puțină brutalitate, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făceau lucruri ciudate și poate că ei știau că omul nu este exact ceea ce voia el să fie, ci doar ceea ce este silit să fie. În Anglia și Franța el era țărușul pătrat de băgat în gaura rotundă, dar aici găurile erau de toate formele și nici un fel de țăruș nu era întru totul nelalocul lui. Nu cred că el s-a purtat aici cu mai multă blândețe, cu mai puțin egoism sau mai puțină brutalitate, însă împrejurările îi erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sete. Pour l’amour de Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și un băiat veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură și doctorul trase o sorbitură lungă și înviorătoare. Apoi își răsuci o țigară și se simți mai bine dispus. — Ei, unde e roșcatul? întrebă el. — E în casă, pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie. Poate că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
greutate care coboară. Dar nimeni nu a mai găsit vreodată modalitatea de a face astfel Încât mișcarea obținută să fie constantă, ca În această mașinărie. Mechanicus continua să scruteze cu uimire mecanismul. - Și uită-te aici, reluă el, arătându-i o gaură dintr-o plăcuță din bronz aflată pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
partea cealaltă: În fața celeilalte găuri era o ramă identică. Își mușcă buza de jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică, de partea cealaltă a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos, Încurcat. Între timp, mechanicus Începuse din nou să vorbească. - M-am gândit și eu la asta. Ar putea fi un model neobișnuit de astrolab, iar aceea, gaura pentru privit astrele. Dar n-are nici un sens. Într-adevăr, avem o gaură simetrică, de partea cealaltă a mașinăriei. Dar dacă privești prin interior, lamele rotitoare Îți Împiedică vederea. N-are sens, repetă el scuturând iar din cap. - Numai dacă nu cumva scopul său e altul decât acela de a ne invita să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Case închiriate pentru o nimica toată, sau pentru un preț mare - liniștea, supunerea, pacea socială - unor muncitori care nu speraseră la atât, și cărora li se părea caraghios ca acum să se ușureze într-un closet și nu într-o gaură neagră făcută în mijlocul unei scânduri de brad. Vechile ferme, puținele care mai există, s-au comasat una într-alta, strânse bine în jurul bisericii, ca dintr-un reflex, îmbrățișându-și vechile ziduri și ferestre joase, și aruncându-și afară, prin porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-ne. Nu mai țin prea bine minte mișcările, articulațiile, întregul decupaj al acestui moment, gesturile noastre. Nu memoria mea prezentă e cea care are acum un glonte în aripă, ci memoria acestui moment care s-a fărâmițat singură, lăsând în loc găuri mari. Trebuie să mă fi comportat ca un automat, urmându-l cu mișcări mecanice. Poate că m-a ghidat sau m-a luat de mână, cine știe? Mai târziu, mi-am simțit din nou inima bătând și sângele curgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților. Când auzeam cântecul colonelului - încă ne gândeam cu toții la Belle de jour, ne imaginam chipul bestiei care o ucisese -, era ca și cum un burghiu ne-ar fi pătruns în creier, încet, după ce făcuse o gaură în craniu. În fond, cântecul lui era înrudit cu ouăle cerute de judecător, micile lumi degustate la doi pași de cadavru. Nu întâmplător cei doi, Mierck și Matziev, fără să se cunoască dinainte și completându-se reciproc, s-au înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sticla-n mână și ținându-se de gât. De acum, nu mai râdea niciunul. Toți deveniseră rigizi ca statuile, ba căpătaseră și culoarea lor de fontă. Nu le puteam vedea ochii, ce păreau să nu mai fie acum decât niște găuri negre și fără sfârșit, deschise spre fața ascunsă a lumii. — Veniți, îmi spuse preotul, nu are nici un rost să rămânem aici. L-am urmat cam ca un automat, în timp ce căpitanul încerca încă să domolească furia celor care nu se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]