1,633 matches
-
după care urma întunericul total până la ultima mea călătorie în Grecia, la sanctuarul din Delphi. Din viața mea amoroasă și din faimoasele mele isprăvi de poet ilustru, nu mai rămâneau decât urme șterse, acte concupiscente care nu-mi mai aparțineau. Geamătul trupului meu, încleștat cu acelea ale celor mai frumoase femei din Roma, fusese șters definitiv din memoria mea. Un simțământ de mare tristețe a pus stăpânire pe mine numai la gândul timpului irosit în tinerețe. Nu știu cum să-mi explic plinătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
un cenușiu Întunecat, Înalte de circa 1-5 m, peisaj fermecat, parcă lunar, cu umbre intense, accentuând formele bizare ale pietrelor. Rarele ploi Înviorează peisajul de dune și grohotișuri roșiatice, de unde răsar pâlcuri de ierburi și arbuști țepoși. „Doar suspinele și gemetele vântului Întrerup liniștea nepământească din Deșertul Foișoarelor. Toate ingredientele necesare se află aici: o pădure imobilă de pietroaie uriașe pe un tărâm complet lipsit de vegetație; nici un semn de viață sau activitate umană; doar nisipul galben strălucitor, spulberat de vânt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
creației sunt și clipele stranii, terifiante care pot însoți somnul. Rezonanța coșmarului și a depresiei este tulburătoare: Păduri ca niște domuri mă copleșiți de groază/ Cu tunete de orgă în glas, urlați profund/ Și-n inimi hrube-n care vechi gemete vibrează,/ Ecourile noastre ca un prohod răspund. 695 Și continuă: O hoardă ticăloasă de mari păianjeni țese/ În creierele noastre rețele fumurii.// Și lungi și nesfârșite convoaie mortuare/ Încet și fără muzici prin suflet trec mereu;/ Speranța-nvinsă plânge; și rea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un singur lucru: să nu murim în ticăloșie! M-a strâns de braț semnificativ și apoi, mai emoționat: Spune-le copiilor că-mi sunt dragi și le mulțumesc. Mircea Vulcănescu era și mai slăbit. Ion Nedelescu era totuși neastâmpărat. Printre gemete și oftaturi care n-ar fi dorit să-i fie cunoscute, scăpa câte o vorbă: O, bun e Dumnezeu. Scap eu și din asta! Când au plecat, Nedelescu a ieșit primul, era mai mărunt și mai rezistent fizicește. Mircea Vulcănescu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi informator, bietul om suporta neîncrederea noastră și opresiunea fraților lui după trup. Dezorientați în întunericul camerei, după câteva mișcări prin mocirla infectă, căutam pereții să ne sprijinim, dar pe pereții uzi alunecam și ne prăbușeam iarăși. Se auzeau doar gemete și bălăceală în mizerie. Organismul se congestiona și umflăturile sângerânde dădeau dureri acute până la os. Corpul ardea în flăcări, dar simțeam temperatura de gheață a camerei. Evreul și-a revenit primul. Cu voința extraordinară, cu vorba și ajutorul direct, ne-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Maromet, în disperare. Ultima linie atac, vreo șapte-opt, s-au aruncat asupra lui. Căzut și extenuat peste măsură, parlagiul a reușit să mai strângă pe unul dintre milițieni de gât. Era la capătul puterilor. Nu s-a auzit decât un geamăt înfundat: „Ah!” L-au legat fedeleș cu lanțuri și funii, apoi l-au târât în rezerva folosită uneori și ca morgă. Maromet ar fi putut spune ca și Pyrrus al II-lea, după victoria de la Ausculum (279 î. Hr.): „Si alteram
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
victoria de la Ausculum (279 î. Hr.): „Si alteram talem victoriam reportavero, mea erit pernicies” -„Dacă dobândesc încă o victorie ca acesta, suntem pierduți!”. Câteodată auzeam zăvoarele la rezervă, dar eram opriți să ne uităm pe fereastră, apoi auzeam lovituri înfundate și gemete. N-am știut multă vreme ce i s-a mai întâmplat. Iată că-l întâlneam la Gherla! Lacrimile îi curgeau în șiroaie și spălau săpunul de bărbierit de pe fața lui. Am încercat să vorbesc cu el, dar mi-am dat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a Vitezdei: orbi, șchiopi, uscați, muți, surzi, strâmbi, cocoșați așteptând „mișcarea apei”. Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-o liniște inconștientă, înțepenite într-un punct nedefmit în spațiu, altele neliniștite ca și trupurile care se zvârcoleau sau tulburate ca și sufletele care le purtau. Această masă de oameni era valorificată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
marea Ta singurătate. Pe fruntea țării zâmbetul Ți-l pune și Neamul care-acum osânda-și duce învață-l Tu amara rugăciune din clipele suirilor pe Cruce. Cu mâna Ta, ca borangicul lunii, din răni oprește sângele fierbinte, închide-n piepturi geamătul furtunii, sărută-i țării lacrimile sfinte! Și sus, pe Crucea crâncenă, pe care stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie, Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vie. Și spune morților din lut să nu blesteme
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
într-o pătură. Călătoria peste stânci a fost un coșmar. Am încercat să le spun că aș fi în stare să merg pe picioarele mele dar (după cum mi-am dat seama mai târziu) n-am reușit să scot decât un geamăt nearticulat. Durerile începuseră să se localizeze. Capul mă durea cumplit și orice mișcare făcea să-mi scapere fulgere în ochi. În braț simțeam o înjunghiere teribilă, ca o durere de dinți. M-am întrebat dacă nu cumva brațul o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o în firul de metal al clopotului de afară, care se întindea până în bucătărie. Eram nedumerit și de un zgomot care venea din exterior, dinspre mare, un vuiet prelungit, repetat, asemănător geamătului sirenei de ceață a unui vapor. Niciodată până acum nu auzisem o sirenă de ceață pe marea asta straniu de nepopulată. Poate că era vorba de un vapor care se rătăcise și care, în curând, după un răstimp de tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram, să zic așa, pe lângă eroul principal, nu? De la Pitești ne-au dus la Jilava. La Jilava când am intrat în celulă, o deținută tocmai făcea o criză de epilepsie. Eu m-am speriat, pentru că erau niște convulsiuni și niște gemete, urlete, ca de animal rănit... Acea persoană era Nina Dombrovschi, fata generalului Dombrovschi, care a fost numit primarul Bucureștiului, după ce-au intrat rușii în București. Ea fusese condamnată la 25 de ani. Și i-am spus mamei atunci: Vai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
toate camerele unde-au fost obloanele aruncate și date jos, oamenii au fost puși în lanțuri... Te băteau, c-aveau motiv sau nu... Nu auzeai de dimineața până seara la fiecare etaj decât zdrang-zdrang, lanțuri, nu auzeai decât vaiete și gemete, domnule... Și asta a durat din 15 iunie 1958 până în 9 ianuarie 1960, cât a fost Goiciu. Atunci l-au dus pe Goiciu de la Gherla și-a venit în locul lui Istrate. Și-ăsta apoi a continuat, și a fost mai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
personaj-e etc.; • substantive, neologice, cu tema lexicală de singular terminată în grupul - ism, morfem lexical sau simplu grup fonetic: dacism/dacism-e, balcanism/balcanism-e, silogism/silogism-e, sofism/sofism-e, truism/truism-e etc.; • substantive formate de la infinitiv, prin sufixul -et(ăt): strigăt/strigăt-e, geamăt/gemet-e, plesnet/plesnet-e, foșnet/foșnet-e, scrâșnet/scrâșnet-e etc. sau terminate în acest grup fonetic: capăt/capet-e, sunet/sunet-e; • substantive formate prin sufixul -ment(mânt): clasament/clasament-e, plasament/plasament-e, tratament/tratament-e, așezământ/așezămint-e etc. și substantive cu tema lexicală de singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
spre a păși-n Cetatea-împărăție. Iar dacă sfânta Iarbă de sub Cruce a răsărit în lutul românesc e semnul clar a duhului ceresc. CONSTANTIN PROFIR Plimbându-ne „Prin grădina sufletului”, din spatele rimelor sau nerimelor sale se aude mereu susp inul ori geamătul propriu. Poetul se dovedește a fi un sculptor de suflete care folosește o unealtă cu totul diferită, deoseb ită, acc esibilă numai lui „dalta vinului”: „Cu dalta vinului / am cioplit în zidurile / sufletești ale semenilor mei”. („Cu dalta vin ului
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de bacterii... să-ți țin în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești să mă vezi prea devreme. Că nu-s mai mult de o casă în mers... Am un corp și-ncep să mi-l aflu... când fuge-i un geamăt cu gura pansată... Am un corp și-o uitată răbdare... Singurătatea-i când nu mă aud, când nu te aud. Stăm într-un omuleț șters pe jumătate cu guma. Așteptăm. Aștept doar să cresc, de parcă mi-aș fi statuie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Zubar a dispărut: nici nu am apucat să-i plătesc. Mă primește o doctoriță tânără, destul de frumușică. Mamă, ce baftă am! Îi spun eu despre nepotul meu: strâmbă din nas. “E în concediu. Dar care-i problema?” Îi povestesc printre gemete bucuria care mă aduce la ea. “Din păcate, nu am nici un pat liber acum...” Din păcate! Păcatele ei!... Toți au probleme cu “păcatele mele, cele mari și cele grele”. Îmi vine să sudui de toți sfinții mamei lor, “cu reforma
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să iubesc crucile și să fac colecție. Vreau să le văd tot timpul să-mi aduc aminte tot timpul de bolnavii de cancer. Să nu uit niciodată vacarmul acela infernal unde nu-ți auzi bătăile inimii sau respirația, ci doar gemete de durere. Nu ajunge apa de pe pământ să stingă focul ce-i arde pe bolnavii de cancer. Se uită unii la alții și se mângâie cu vorbe: „ Dă Doamne să nu treacă nimeni prin ce trecem noi... ” La unii se
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Mihai Codreanu, de pildă, corbii sînt proiecții ale unei dureroase confruntări interioare, provocate de mulțimea aspirațiilor eșuate: „Din iarna sufletului meu pornește/ Un stol de corbi spre zările cernite:/ Sînt dorurile mele nemplinite;/ Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.// în gemete pustii se prelungește/ Ca-n golul unei vetre părăsite;/ ...Și corbi sporesc în cete înmiite.../ Și stolul tot mai jalnic croncănește!...// Nu văd nici zări nici urma unei stele;/ Doar viscolul din gîndurile mele/ Tot mai pornit prin gerul lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
3. Opere, p. 115. 4. II Regi, 14, 25-26. 5. II Regi, 18, 8. 6. II Regi, 18, 9 7. II Regi, 18, 33 8. „Furtună” pare scrisă pe tiparul „Toamnei” lui Coșbuc (v. Versuri, EPL, 1961, p. 144), însă geamătul bacovian, expresie a unei suferințe atroce, e mai profund decît cel din poemul autorului clasic. Acesta evocă încleștarea dintre vînt (barbar din nord) și „regele codru”: „Și codrul se-ndoaie;/ Și-l biruie vîntul,/ Rîzînd îl zugrumă/ Și-i rupe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ne și nouă un nepot. Ai înțeles? Executarea!". Grea decizie pentru copilașul senilizat de chefuri, căci damele de consumație dimprejuru-i erau cam sterpe, desfundate de avorturi și seci din cauza uzurii. La tăvăleală mergeau, că nu aveau inhibiții, iar psihoterapia cu gemete profesioniste îi mai învârtoșa un pic ego-ul molatec. Dar plozi? Cu care dracu' să facă plozi? Însă, după cum știm din poveste, bunul Dumnezeu nu-i părăsește niciodată la greu pe cei vrednici, pe care doar îi încearcă, așa, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
I. H. Rădulescu este unul remarcabil. oooOOOooo „Era În murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde la jgheab Întins pășeau. Dar altele-adăpate trăgeau În bătătură, În gemete de mumă vițeii lor strigau; Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alergau. S-astâmpără ăst zgomot, ș-a laptelui fântână Începe să s-audă ca șoaptă În susur, Când ugerul se lasă sub
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Între real și ireal, Între sacru și profan. Primul episod sugerează spațiul banal printr-o imagine citadină, la fel de banală, o discuție În tramvai Într-o zi toridă de vară. Mediul este un amestec de „căldură Înăbușitoare”, „mirosul de asfalt topit”, geamătul metalic al tramvaiului, cu o semnificație aparte, un dozaj realist al lor. Discuția dintre călători nu are relief, trece ușor de la un subiect la altul, până ajunge la indignarea generală, provocată de grădina „țigăncilor”. Dar nimic din toate acestea nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fel de moleșeală ori un lasă-mă să te las încep să funcționeze de parcă ar mai exista destul timp ca deliciul cititului să fie și el acceptat. De fapt ceea ce a dispărut este vizibilitatea plăcerii lecturii. Nu mă refer la gemete ori icnete de voluptate, ci doar la știința renunțării la viteza vieții în care trăim. Poate că nu ar fi deloc lipsit de rațiune ca, din când în când, să fim lăsați cu de-a sila, singuri, pe câte o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]