3,294 matches
-
Să mă ascund în umbră ta înceată Dar îți mai caut nopțile de vata... Trec mai usor când spun că nu mă doare Aceasta clipă ce întreabă: "oare M-ai și uitat sau noaptea derivată Din alte vremuri începu să geamă?" Eu mă retrag să iți adorm Destinul. Aștept de-o viață trecerea prin Vama... Pe patul meu stă treaz acum doar chinul. Aprind și focul să nu-ți fie teamă; Revine iarnă... Eu rămân Străinul... FRATE nu mai văd, nu
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
Mă reîntorc din visuri incoloreSă mă ascund în umbră ta înceatăDar îți mai caut nopțile de vata...Trec mai usor când spun că nu mă doareAceastă clipă ce întreabă: "oareM-ai și uitat sau noaptea derivatăDin alte vremuri începu să geamă?"Eu mă retrag să iți adorm Destinul.Aștept de-o viață trecerea prin Vama... Pe patul meu stă treaz acum doar chinul. Aprind și focul să nu-ți fie teamă;Revine iarnă... Eu rămân Străinul...FRATEnu mai văd, nu mai
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
lui Ionică să ia furtunul ăla din mijlocul curții, că-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
flori.../ Se-ntinde noaptea ca o boală grea / Și scormone-n grădini cu umbre reci / Mai cade de durere câte-o stea / Când mugurii pe ramuri rămân seci./ Și nu mai recunoști iarna de vară / În zâmbetul luminii de-nceput/ Gem frunzele când ziua desfășoară / Minciuna unui soare încrezut...” ( Minciuna). Și cuvintele nu mai contenesc să încolțească în locul cel mi prielnic, la umbra cea mai deasă, și, cu toate acestea, ”cât cer nescris! ” ne spune poeta Mirela Orban care ne oferă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de Autor
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ORCHESTRA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Orchestra cânta un vals trist și mincinos, Orga electronică plângea, clarinetul chiuia de durere, Toba gemea, viorile se sfâșiau între ele, Ea nu venea. Zâna cea rea. De secole el aștepta, devenise o piatră în drum. Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu, Apele s-au umflat, au inundat locurile, Oamenii au simțit
ORCHESTRA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369130_a_370459]
-
LACRIMI CURG PE-AI ȚĂRII OBRAJI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Cumplita soartă-i ca un blestem, De când pe-ai țării umeri dalbi Curg râuri din lacrimi, ce-ncet gem, Prin vremuri ce i-au nins perii albi! Din dureri și-amaruri în suflet, Strânse toate la pieptu-i cald, Răsună-n depărtări un cuget În care speranțe se scald... Din secole întregi în flăcări, Trecut-au ani în zbor, pe
LACRIMI CURG PE-AI ŢĂRII OBRAJI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374154_a_375483]
-
spun, căci mi-ești vecin, când te văd, plâng și suspin, Că te amăgești într-una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme, veți mai plânge, veți mai geme, În curând Eu voi veni, vă voi duce-n veșnicii, Doar o clipă mai răbdați, voi să vă păstrați curați!” De aceea vreau să-ți spun: Vecine, tu ești om bun, Vino și îngenunchează, Dumnezeu mereu veghează, Încă Te așteaptă
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se vede că geme de durere... Sosi cu-odoru-n brațe la sfânta mănăstire Și în genunchi se roagă dar cade-n rătăcire Căci printre vorbe-n șoaptă ea începu a cere Dorință negândită... ce stranie tăcere. Dar când păși să iasă, o ușă se deschise
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
piept, tu freamăți toată - O frunză-n vânt în hula dragostei - Și mintea-ți lași de dragoste purtată Spre lumi de vise cu miros de tei. Când mâna mea te pipăie hulpavă Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub pleoape flăcările-nchise, Să nu ne mistuiască pe-amândoi
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
Pe cărări de suflet ninse De-ale vieții ierni cumplite, Se văd urmele-mi de pași Sub desculț bătătorite. Se văd pași făcuți agale, Sunt și pași care aleargă, Dar sunt urme ce se zbat În genunghi, fără să meargă. Gem cărări de pași târâți Pe alocuri întrerupte, Unde rănile din suflet, Zac în chin și-n ofuri multe. Se văd urme care pleacă, Se văd urme care vin Și se văd cărări cu urme Înverzite de venin. Când privesc acum
CĂRĂRI DE SUFLET de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378687_a_380016]
-
topită durerea sub ploaia de mituri ce cade mister Olimpul, cetatea ,ce-și plânge puterea căzut-a sub pumnul de fier! Din albe catrene ,uitate de vreme sub simbol de pătimi ,urcăm în trăire în patos de lacrimi,în timpul ce geme căutăm o speranță ,căutăm mântuire! Clipă ce trece cu vântul cel rece demolează trecutul ,demolează începutul cutremur e visul și somnul ce trece o stea căzătoare îngroapă trecutul! Simbol de mistere ,iubirile mele zeii cu aripi ,pierduți printre stele arde
TRECUT de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378774_a_380103]
-
frunzei mă-mbrac atunci când seara Îmi mai așterne stele pe drumul ce-am rămas Mai singură c-o toamnă, ce-și cerne fără teamă Pe lângă plopi amarnici uitați în vers de dor O lacrimă de sânge... Prin tine dă să geamă Dar nu te mai găsește și crezi că mi-e ușor Să tot adun din tine o clipă de lumină (Te-am așteptat la poale de vară fără maci). Mi-e toamna o nebună și n-are nicio milă Când
DECOR BANAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377745_a_379074]
-
pare c-a grăit- Ascultă inima cum bate! Când e târziu și când devreme Să mai dau timpul înapoi? Dar ochii-mi sunt un ceas de ploi Ce-n taină-ar vrea să mă mai cheme. Acum doar lacrima îmi geme Și marea ce-o zidește-n noi... NE CHEAMĂ MAREA Ascultă cum te strigă marea, Întregul cer îmbrățișează! Netulburată e chemarea, În taină luna o veghează. Privește cum se-agită marea! Întregul cer o liniștește, Netulburată e culoarea Care în
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
nr. 737 din 06 ianuarie 2013. Doamne, știi întotdeauna sufletul și gândul meu, Azi mi-ai împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”, E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
G Â N D U R IDoamne, știi întotdeauna sufletul și gândul meu,Azi mi-ai împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”,E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța,Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână,Un român, face-ntr-o
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
ne are în fată. N-a scos multă vreme nici un cuvânt, și tăcerea aceasta ne apăsa, ne tulbura până la panică“, deoarece acesta „zâmbea ca în vis“. Când aceștia îi vorbesc lui Dasa de strigătul de femeie auzit, acesta începe să geamă, să pronunțe numele femeii. Prin fața lor trece fantomaticul cortegiu de înmormântare. Apoi totul dispare, chiar și bătrânul. Urmează somnul celor trei și trezirea în pădure lângă bungalov: „Nu înțelegeam ce se petrece cu mine. Nu-mi dădeam seama dacă am
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
zdrobesc și, odată jocul terminat, se reîntorc acasă lăsîndu-1 plîngînd, răsturnat cu picioarele în sus. Atunci vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1 acoperi de bandaje care se schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricînd, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrînd țîncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic. Scriitorul pleacă de la o constatare locală
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1867 acordă cîteva pagini cantității și calității zăcămintelor, amintește că rîurile mișcă pulberi de aur pe care robii țigani le culegeau mai demult cu unelte grosolane, indică prezența fierului, cuprului și mercurului. Informațiile sînt mult mai ample în privința exploatării sării geme în județele Bacău, Prahova și Vîlcea. Tema concurenței între România și Galiția este lansată. Cît privește petrolul, există viitor, dar "pe moment, comerțul cu petrol și cu produse ce se pot fabrica din el nu e atîta de amplu pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
domnia sa. Regret - zise prințul - că n-am talentul invențiunii, căci aș inventa și eu un instrument prin care să fac a străbate glasul poporului în inima acelor oameni cari mă atacă; să auză și ei acel glas al poporului care geme din cauza luptelor noastre; să auză acel glas care zice: destul cu atacurile personale, îndurați-vă, aruncați-vă ochii asupra noastră, a poporului. Protestăm în contra luptelor voastre. Luptați pentru principii, nu pentru ambițiunile voastre personale. Frumos și bine zis. Dar natural
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceasta; destul că școala n-ar trebui să fie o magazie de cunoștințe străine, ci o gimnastică a întregei individualități a omului; elevul - nu un hamal care-și încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub cari geme, ci un om care-și exercită toate puterile proprii ale inteligenței, întărindu-și aparatul intelectual, precum un gimnast își împuternicește pîn-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemînare. Aci vorbim, se-nțelege, de învățămîntul educativ
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de cari ascultă orbește toată suflarea patriotică, că noi, neconsacrații în misterele organizației internaționale ale societății de exploatare, atinsesem cu vârful condeiului un triangul cabalistic din marea carte secretă a partidului. {EminescuOpXI 445} Odată atinsă, această formulă a început să geamă sub pana d-lui C. A. Rosetti, d-sa s-a ținut obligat a ne da o explicare pe larg a acestor vorbe și a făcut-o în cinci articole consecutive ale "Romînului", în acel stil oncțios și apocaliptic care-i-e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tedeumului de la biserica Sf. Sava, marcînd, cu adevărat, sfînta zi de 10 Mai. 15 mai Fugă la Peleș! Să-mi las geanta-n cămăruța de la Economat și... și... s-o iau pe Calea Codrului, spre Cotă, la Poiana Stînii, pînă-mi gem genunchii. Da, dar pentru asta trebuie să trec prin capitala țării, să plătesc, la Uniunea noastră, de zugravi și cioplitori, cămăruța. Tren, plătesc la Uniune și pîn-a doua zi... Ce? Prin Bucureștiul iubit. Unde-s promenadele pe care le-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ies o dată pe terasa restaurantului, apare și coteiul negru, cît un pumn. Scîncește, nu atît pentru mîncare (are o burticică plină cît o ghindă grasă) cît pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe, în zbenguială nebună, supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă. La poarta Peleșului, ursul Max, negru precum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce ursulache (în vîrstă de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i fac o schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum mi-ar spune: Lasă asta; aici se fotografiază. Librăria din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]