1,649 matches
-
de la Moscova în anul 1955, a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit ca șef al Direcției Superioare Politice a Armatei (1955-1957). În paralel, a îndeplinit și funcția de adjunct al ministrului forțelor armate (1956-1966). Ulterior, generalul-maior Gheorghe Ion a devenit comandant al Armatei a II-a, dislocată în garnizoana București (14 iunie 1963 - 10 iunie 1965) și a fost înaintat în anul 1965 la gradul de general-locotenent (cu 2 stele). În perioada 15 iunie 1965 - 29
Gheorghe Ion () [Corola-website/Science/304993_a_306322]
-
București (aprilie 1959 - mai 1960). În septembrie 1960, colonelul Vasile Ionel este numit în funcția de șef al Direcției de Planificare-Înzestrare și Mobilizare din Marele Stat Major (septembrie 1960 - decembrie 1962). În anul 1961 a fost avansat la gradul de general-maior (cu 1 stea). În calitate de șef de direcție în Marele Stat Major și expert în probleme de artilerie antiaeriană, a participat la ședința din martie 1961 a Consiliului Politic Consultativ al țărilor membre ale Tratatului de la Varșovia de la Moscova, unde s-
Vasile Ionel () [Corola-website/Science/304995_a_306324]
-
stat major fusese timp de cinci ani și urmează apoi un curs de perfecționare a pregătirii pe linie de organizare-mobilizare (1 august - 30 noiembrie 1978) și Cursul postacademic superior (15 septembrie 1982 - 14 iulie 1983). Este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 23 august 1984.A fost printre singurii ofiteri ingineri din Armata care a indeplinit functii de comanda la unitati de lupta operative. La data de 25 septembrie 1986, generalul-maior Ștefan Gușă este promovat în funcția de
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
iulie 1983). Este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea) la 23 august 1984.A fost printre singurii ofiteri ingineri din Armata care a indeplinit functii de comanda la unitati de lupta operative. La data de 25 septembrie 1986, generalul-maior Ștefan Gușă este promovat în funcția de prim-adjunct al ministrului apărării naționale și de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române. În perioada cât s-a aflat la conducerea Armatei Române, au fost elaborate noi regulamente privind desfășurarea
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcția de șef al Marelui Stat Major și numit ca șef de stat major și prim-locțiitor al comandantului Armatei a 4-a, cu garnizoana la Cluj (28 decembrie 1989 - 26 februarie 1990). Generalul-maior Ștefan Gușă a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 11 ianuarie 1990. La scurtă vreme după revoluție, a fost numit în funcția de comandant al Armatei a 2-a, al cărei comandament era dislocat la Buzău
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
Suta de Movile". Printr-un hrisov domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar în 1473 cu denumirea Vasileuți a intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea Vasileuților de Jos în Cobani, satele contopite aveau acum o biserică de lemn cu 3 preoți. Generalul era nu numai moșier, ci și guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
frații Egor și Constantin Cerchez, proprieteri ai orașului Soroca, iar după 1847 fratele lor Alexandru Cerchez, stăpînește toată moșia Rublenita cu suprafața de 2.943 desetine. În 1869 proprietara a moșiei este soția consilerului de colegiu Liubov Alexandrovna Panin, fiica general-maiorului Alexandru Nicolaevici Cerchez. Moșia fusese cumpărată de la fratele său , Constantin apoi o dă că zester fiicei sale , Liubov, căsătorită cu Alexandru Panin. Regulamentul din 1868 a impus-o pe Liubov Panin să facă parte din moșia să și țăranilor din
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
criză atât internă, cât și în relațiile cu străinătatea a fost transferat la postul de comandant al Armatei de Nord (aprilie 1959 - iunie 1962). În anul 1962 Zorea s-a retras din cadrul Armatei de Apărare a Israelului cu gradul de general-maior. Ulterior, în cursul Războiului de Șase Zile din anul 1967, generalul rezervist Zorea a condus corpurile de tancuri ale Israelului în Peninsula Sinai pentru a captura punctul strategic Sharm el Sheikh din mâinile armatei egiptene. De asemenea, a făcut parte
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
în scopul cooptării lor în noua armată a Israelului (Tzahal). Ben Gurion se temea de caracterul politic al acestor organizații, în cazul Palmahului - de ideologia socialistă și de simpatiile pro-sovietice din rândurile membrilor acestuia. La 30 ani, Yigal Allon, numit general-maior, a luat comanda Armatei de Sud a Israelului (1948-1949). În această calitate . el a comandat operațiile Yoav , Lot, Assaf, Horev și Uvda , care au asigurat ,la timp, controlul israelian al Negevului, înainte ca ONU să decidă soarta acestei regiuni. Prin
Igal Alon () [Corola-website/Science/306041_a_307370]
-
scrupulos, harnic, original și talentat”, însă a avut rezerve privind fermitatea, tenacitate și experiența de comandant. Paulus a rămas în postul de șef al statului major al lui Guderian până în mai 1939, după care a fost avansat la gradul de general-maior și a devenit șef al statului major al Armatei a 10-a germană (redenumită ceva mai târziu Armata a 6-a germană), cu care a luptat în Polonia, Olanda și Belgia. Paulus a fost avansat general-locotenent în august 1940, iar
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
al PCR din sediul Comitetului Central în depozitele armatei. Abia în anul 1995 Armata a început să predea dosare ale PCR către Arhivele Naționale, procesul acestei preluări prelungindu-se până în anul 2000. Niculae Spiroiu a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 1 stea) prin Decretul președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. La data de 8 noiembrie 1990, generalul-maior Niculae Spiroiu a fost numit în funcția de secretar de stat și șef al Departamentului înzestrării armatei
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
Naționale, procesul acestei preluări prelungindu-se până în anul 2000. Niculae Spiroiu a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 1 stea) prin Decretul președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. La data de 8 noiembrie 1990, generalul-maior Niculae Spiroiu a fost numit în funcția de secretar de stat și șef al Departamentului înzestrării armatei din Ministerul Apărării Naționale. În perioada 30 aprilie 1991 - 6 martie 1994, generalul-locotenent Niculae Spiroiu a îndeplinit funcția de ministru al apărării naționale
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
România, este promovat ca Șef al Direcției Integrare Euro-Atlantică și Relații Militare Internaționale din MApN (2000-2004). Corneliu Dobrițoiu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) începând cu 1 decembrie 2002 și apoi la gradul de general-maior (cu 2 stele) începând cu 1 decembrie 2004. Urmează apoi cursurile pentru ambasadori și generali ale Colegiului NATO din Roma (Italia), pe care le absolvă în anul 2004 și cursul superior de management al apărării de la Școala de Studii Navale
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
Guvernul Victor Ponta În anul 2004, Corneliu Dobrițoiu este numit Locțiitor al Secretarului de Stat al MApN și șef al Departamentului de Integrare Euro-Atlantică și Politică de Apărare. La 15 mai 2006, prin Decret al Președintelui Traian Băsescu al României, generalul-maior (cu două stele) Corneliu Dobrițoiu a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu trei stele) și a fost trecut în rezervă cu noul grad, din Ministerul Apărării Naționale. Din data de 26 iunie 2006, prin Decizie a primului ministru, confirmată
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
de Istorie din cadrul Universității București. A obținut titlul științific de doctor în științe istorice în anul 1964. Constantin Olteanu a parcurs pe rând treptele ierarhiei militare, desfășurând o amplă activitate didactică și de instrucție. În anul 1971 avea gradul de general-maior. În anii '70, generalul Olteanu s-a ocupat de epurarea armatei române de ofițerii cu studii în URSS, indiferent dacă aceștia erau sau nu recrutați de către KGB. Această operațiune s-a desfășurat treptat și a fost un “proces delicat”, când
Constantin Olteanu () [Corola-website/Science/304806_a_306135]
-
Milea la Comitetul Regional, au scos tancurile, cu muniții pe ele, și deși nu au tras în țărani, aceștia văzând tancurile s-au speriat și s-au retras. Deci pe Milea l-a reținut de atunci."" Avansat la gradul de general-maior în august 1964, Vasile Milea este numit din nou în funcții de comandă la nivelul unităților operative: comandant al Diviziei 6 Tancuri (septembrie 1964 - iunie 1965), șef de stat major (iunie 1965 - iulie 1969) și comandant al Armatei a 3
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior și apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoștințele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcția economică a Ministerului Apărării Naționale. Îndeplinește apoi funcțiile de adjunct (1981-1986) și apoi prim-adjunct (1986-1989) al ministrului apărării naționale. În paralel, a fost președinte al Federației
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
al ministrului Sănătății și Prevederilor Sociale (1948), președinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, iar în perioada 24 septembrie 1949 - 17 martie 1950 a îndeplinit demnitatea de ministru al Construcțiilor în Guvernul Petru Groza (4). A fost avansat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost înaintat la gradul de
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
pentru Verificarea Armatei, iar în perioada 24 septembrie 1949 - 17 martie 1950 a îndeplinit demnitatea de ministru al Construcțiilor în Guvernul Petru Groza (4). A fost avansat la gradul de general-maior (cu o stea). La data de 18 martie 1950 generalul-maior Leontin Sălăjan a fost numit în funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române și adjunct al ministrului apărării. În octombrie 1951 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu două stele), devenind prim-adjunct al ministrului apărării
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
șef direcție generală (contraspionaj și protecție internă), generalul Silviu Predoiu a fost numit la data de 18 noiembrie 2005 în funcția de adjunct al Directorului Serviciului de Informații Externe. În anul 2006, Silviu Predoiu a fost înaintat la gradul de general-maior (cu două stele). Generalul Predoiu a girat pentru o perioadă de două luni (20 iulie - 4 octombrie 2006) funcția de director interimar al S.I.E. Motivul acestui interimat l-a constituit faptul că Gheorghe Fulga a demisionat din funcția de director
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
1992, a fost consilier prezidențial, cu rang de prim-adjunct al ministrului, în cadrul Departamentului de analiză politică al Președinției României, la Direcția pentru probleme militare și ordine publică. La 8 aprilie 1992, prin decret prezidențial, i se acordă gradul de general-maior. În perioada 9 aprilie 1992 - 31 iulie 1997, Ioan Talpeș a îndeplinit funcția de director al Servicului de Informații Externe (SIE), cu rang de ministru, înlocuindu-l în această funcție pe generalul Mihai Caraman. A avut misiunea de a realiza
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
o viață în domeniu, mă duc și acum la toate întrunirile care au loc pe această temă, suntem mai mulți pensionari care am înființat o uniune și ne mai întâlnim la Muzeul Militar"". A rămas prieten cu Dumitru Prunariu (actualmente general-maior) și continuă să se întâlnească cu el destul de des. În prezent, este comandor de aviație în rezervă și locuiește în București. Este căsătorit cu Veronica Dediu.
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
militară la C.S.C.I.T.M. (august 1972 - martie 1975). În martie 1975 a fost numit în funcția de șef al Direcției organizatorice din Consiliul Politic Superior al Armatei, departamentul politic al Ministerului Apărării Naționale. Este avansat în mai 1977 la gradul de general-maior, apoi în decembrie 1982 la cel de general-locotenent (cu 2 stele). Îndeplinește apoi funcțiile de secretar adjunct (1979-1983) și secretar al Consiliului Politic Superior al Armatei și adjunct al ministrului apărării naționale (aprilie 1983 - decembrie 1989). În luna ianuarie 1990
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
atașatul militar sovietic. Din partea română participă pe lângă Ilie Ceaușescu, viceamiralul Ștefan Dinu, colonelul Dumitru Mircea și locotenent-colonelul Gheorghe Lungu, iar din partea sovietică atașatul militar, contra-amiralul G. A. Mihailov, locțitorul reprezentantului comandantului-șef al Forțelor Armate Unite ale Tratatului de la Varșovia, generalul-maior G. N. Bociaev și locote-nent-colonelul Masiuk, translator. Ilie Ceaușescu le comunică faptul că au fost informate toate oficiile diplomatice din țară despre situația din România și că în aceeași zi se va forma un nou guvern. El precizează că situația
Ilie Ceaușescu () [Corola-website/Science/305621_a_306950]
-
chiar de Patton însuși cu un Colt Pacemaker. Datorită succesului lui Patton și afinității lui pentru Colt Pacemaker, Patton l-a numit în glumă „bandito”-ul lui, Patton devenind faimos în toată SUA. La intrarea SUA în Primul Război Mondial, generalul-maior John Pershing l-a promovat pe Patton în rangul de căpitan. Patton i-a cerut lui Pershing să se înființeze un centru de pregătire american pentru tancuri. La Champlieu Patton a condus tancul Renault, i-a testat capacitatea tancului de
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]