4,554 matches
-
în societățile democratice este cea mai răspândită practică, dar nu exclusivă) și lideri emergenți. Spre deosebire de primele două, unde se poate fixa o dată precisă de apariție a liderului, în cea de-a treia situație, liderul se impune treptat din interiorul grupului, geneza lui este mai lentă și uneori insidioasă. Liderul emergent este caracteristic grupurilor informale, pentru că în cazul grupurilor cu statut oficial alegerea sau numirea liderului este obligatorie. Într-un grup informal însă, cum e cel de prieteni, unul dintre ei ajunge
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la toate grupurile există o delimitare clară între stadii. Primele două, de exemplu, „formarea” și „furtuna” (faza tensională), se pot contopi în ceea ce s-ar putea numi mai larg faza de „acomodare”. De asemenea, sunt grupuri care din stadiul de geneză intră într-un echilibru funcțional, fără tatonări sau conflicte notabile, stare ce durează până la dizolvarea lor. Evoluția în timp înseamnă și micșorarea sau mărirea ca volum a grupului, precum și, la același volum, plecarea unor membri și venirea altora. S-a
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și ce mijloace folosesc pentru descurajarea lor. 5) Teoria mobilizării resurselor (Tilly, 1978; Zald și McCarthy, 1979) consideră că resursele materiale, de suport social și, mai ales, potențialul organizatoric al unui segment populațional sau al unei comunități sunt decisive în geneza și desfășurarea unui comportament colectiv, începând de la simple manifestații până la revoluții. Două concepte apar astăzi mai des invocate în problema reușitei mobilizării: pe de o parte, potențialul de solidaritate, stocul de sociabilitate, cu alte cuvinte capitalul social, și, pe de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a faptului că ele se pretează mai mult la o abordare idiografică, cu titlu orientativ se poate accepta modelul propus de Ch. Stewart, C. Smith și R. Banton Jr. (apud Larson, 2003), în care se descriu următoarele etape succesive: 1) Geneza este prima fază, în care ideologii propovăduiesc despre neajunsurile status quo-ului, despre nedreptatea izvorâtă dintr-o stare de fapt prezentă la nivel macrosocial. Ei adună în jurul lor un număr de suporteri devotați, gata să militeze cu toate forțele pentru o
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu lutul”. Sonata IV (Nictemeron), bunăoară, devine un fel de parabolă a dramei
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
o etapă ulterioară, forma de „dezmierdare” devine ea însăși obiect de artă/valoare. Autorul tratează într-un mod aparte aspectele teoriei literare, distingând, între altele, șase genuri sau vorbind de „lirismul imanent”. Recenzenții au remarcat aici o viziune originală asupra genezei artei, clasificările și definițiile personale, analiza atractivă, ilustrată cu exemple potrivite. Necesitatea acestor precizări venea din preocuparea lui S. de a desluși temeiurile și sensul demersului estetic. Între altele, el „orchestrează” un amplu eseu cu variațiuni pe această temă - „Papillons
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
dincolo de simțuri, a principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un proiect unic al operei, irepetabil, așa cum e un embrion, care conține în întregime proiectul viitoarei ființe. Procesul complex prin care se trece de la percepție la
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilități: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
Vitralii pe un interior scorojit, PIM, 2016). Dislocat din confortabilul sentiment, inventat de cartezieni dar absolutizat de moderniști, al supremației unui eu intens conștient de sine și care își subordona lumea, eul postmodernității se știe instabil, discontinuu, incapabil să controleze geneza sa dintr-un ecosistem sau dintr-un amestec confuz de stări. Mutant, perpetuu emergent, el este mereu surprins doar Între două posibilități: „Există întotdeauna o altă posibilitate/ cea a luminii împletită în jurul trupului/ sau cea a umbrei suprapuse perfect/ pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
În acest neant cu o infinită capacitate de absorbție se constituie, asemenea deflagrațiilor galactice, suitele de imagini turbionare, proiecțiile unei sensibilități ultragiate, și se pun în mișcare nenumăratele strategii de mîntuire a vidului. Comentînd la scară umană marele act al Genezei, artista descoperă fasciculul de lumină care fisurează nemăsurata întindere nocturnă și în jurul lui își organizează întreaga construcție plastică. Din acest nucleu inițial se nasc tonurile și valorile, se dezvoltă suprafețele și se profilează volumele. Absența oricărui reper exterior, în funcție de care
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
amorf la ordine și de la dispersie la structură nu este decît un singur pas, o dovedește nu numai morfologia strictă a acestei picturi, ci și vocația intrinsecă a materiei de a se coagula în imagini consacrate de către același scenariu al Genezei. De cîteva ori, în plină turbulență cromatică și în avalanșa neliniștită a tușelor, se hipostaziază, abia perceptibil sau cu o evidență indubitabilă, chipul uman ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat la hotarul dintre lumină și întuneric, încorporând atât scânteia divină, cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
se numără: visul lui Nabucodonosor și vedeniile de la Daniel (cap. 2; 7‑8; 10‑12), descrierea lui Gog (Iez. 38‑39); credința potrivit căreia dușmanul poporului lui Israel va veni din Nord (Ioil 2,20; Amos 7); mitul șarpelui din Geneză, capitolul 3; mitul lui Rahab (Ps. 89,10‑11; Jubil. 26,13‑13); mitul Leviatanului (Ps. 74,14; 104, 24‑26; Jubil. 40,25‑31; 41,10‑12; Is. 27,1); al lui Behemoth (Iov 40); tradiția dragonului (Iez. 29
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
visul regelui În al doilea capitol al Cărții lui Daniel este relatat un vis al regelui Nabucodonosor, pe care nici unul dintre magii de la curte nu l‑a ghicit și nici nu l‑a putut tâlcui. Episodul este un midraș la Geneză, cap. 41, când Iosif este chemat să tâlcuiască un vis profetic al lui Faraon. Capitolul este alcătuit din trei părți: vv. 1‑13 (Nabucodonosor cheamă magii de la curte și le cere să îi descopere visul și tâlcuirea lui), vv. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pentru că, explică Iustin, demonii au zădărnicit adevărata revelație, falsificând‑o prin intermediul poeților păgâni. Aceștia cunoșteau previziunile profeților, dar nu le înțelegeau adevăratul mesaj. Mai exact, sensul profețiilor veterotestamentare a fost intenționat deformat de demoni. De exemplu, profeția lui Moise din Geneză 49,10‑11 (LXX) - „10 Căpetenie nu va lipsi din [neamul lui] Iuda și cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni ce i‑a fost hărăzit; el este așteptarea neamurilor [păgâne]. 11Își va lega mânzul de vița de vie [...]. În
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Despre Cântarea Cântărilor, Despre unele pasaje din Iezechiel, Despre Paști, Împotriva ereziilor. O altă mărturie despre Hipolit, a doua, în ordine cronologică, ne este oferită de Ieronim (Vir. Ill., 61). El adaugă listei lui Eusebiu alte câteva titluri: comentarii la Geneză, Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să‑l rezidesc»”. Isus vorbise atunci simbolic de învierea trupului său la trei zile după moartea sa. Anticristul nu va cunoaște învierea cu trupul, el va reînvia metaforic un pseudocult, propriul său cult, în templul rezidit din Ierusalim. Comentariu la Geneză 49,7-14 Primul fragment comentat pe larg face parte din Geneză 49,8‑12. Este vorba de binecuvântarea lui Iuda de către Iacob: 8 Iuda, pe tine să te laude frații tăi, Mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la trei zile după moartea sa. Anticristul nu va cunoaște învierea cu trupul, el va reînvia metaforic un pseudocult, propriul său cult, în templul rezidit din Ierusalim. Comentariu la Geneză 49,7-14 Primul fragment comentat pe larg face parte din Geneză 49,8‑12. Este vorba de binecuvântarea lui Iuda de către Iacob: 8 Iuda, pe tine să te laude frații tăi, Mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. 9 Pui de leu, Iuda! Dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este asociat cu ideea de laudă, prin folosirea - unică în Pentateuh - a verbului ∀∅<ΞΤ”. Același fragment a fost comentat de Hipolit în tratatul său, Binecuvântările lui Iacob, primul comentariu coerent pe care un autor creștin îl consacră capitolului 49 al Genezei. Atunci când vorbește de supremația lui Iuda, Hipolit se referă la domniile lui David și Solomon. În iudaismul precreștin, versetele 10‑12 aveau o foarte pregnantă conotație mesianică (vezi, de exemplu, unele texte qumranice). Epistola către Evrei (7,14) atribuie această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care le‑a citit în grabă, fără a le înțelege. În plus, el este lipsit de orice competență exegetică. Căci, dacă ar fi fost altfel, și‑ar fi dat seama că diavolul apare de mai multe ori în Biblie: în Geneză, în chipul unui șarpe înșelător; în Levitic, ca „țap ispășitor” (Azazel); în Cartea Judecătorilor, ca „fiul lui Belial” și în Cartea lui Iov, ca „vrăjmaș”. În fine, Celsus se dovedește a nu fi nici un bun filozof, dat fiind că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face această scurtă însemnare biografică: „Victorin, episcop de Poetovio, nu era deprins cu latina tot așa cum era cu greaca. Datorită felului în care scrie, lucrările sale par comune, în ciuda ideilor sublime pe care le cuprind. Aceste lucrări sunt: Comentariu la Geneză, la Exod, la Levitic, la Isaia, la Iezechiel, la Avacum, la Ecleziast, la Cântarea Cântărilor, la Apocalipsa lui Ioan, Împotriva tuturor ereticilor și încă multe altele”. Din această enumerare se poate deduce predilecția lui Victorin pentru exegeză. Ne‑au parvenit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
optulea. Oare ce a spus despre acesta? „Dan să se facă șarpe în drum zvârcolindu‑se pe cărare, mușcând glezna calului” (Gen. 49,17). Și cine este acest șarpe, dacă nu amăgitorul de la începutul lumii, de care ne vorbește Cartea Genezei, cel care a amăgit‑o pe Eva și a robit pe Adam (Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
PAGEREF Toc125451258 \h 137 HYPERLINK \l " Toc125451259" II. Tratatul De Christo et Antichristo PAGEREF Toc125451259 \h 142 HYPERLINK \l " Toc125451260" Introducere PAGEREF Toc125451260 \h 142 HYPERLINK \l " Toc125451261" Capitolele 6‑14 PAGEREF Toc125451261 \h 147 HYPERLINK \l " Toc125451262" Comentariu la Geneză 7-14 PAGEREF Toc125451262 \h 148 HYPERLINK \l " Toc125451263" Secțiunea principală (cap. 16‑42) Comentariul la cartea Daniel și la Apocalipsă PAGEREF Toc125451263 \h 151 HYPERLINK \l " Toc125451264" Figura și activitatea Anticristului (cap. 43‑64) PAGEREF Toc125451264 \h 155 HYPERLINK \l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]