14,807 matches
-
economia. Până la urmă, șoferul ne lasă la o postată bună de șantier, «Mai departe eu nu intru, don’șoară, am lovit burta mașinii de destui bolovani pân-acu’...», și-o luăm agale, pe jos, pe urma tractorului. Cad, am un genunchi vânăt și umflat, mi-am rupt blugii, fumez în ciuda avertismentelor americanului că nu-i sănătos, dear Sara, ajungem și admirăm câteva gropi, cu mătasea-broaștei pe ochiurile de apă, cu niște mustăți de fier forjat ieșind din ele și cinci muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mută ceva... - Regina merge ca regele... Mă așez pe gard. M-a apucat căscatul, parcă și omușorul vrea să iasă afară, mi se scrântește limba cât se-ntinde și plesnește îmbinarea buzelor, dar nu mă pot opri. Pun capul pe genunchi. - Salut, profesore, îți tragi sufletul? Te gândești? Trebuie să-i punem cu botul pe labe de data asta, nu? mă găsește Relu, unul dintre micii afaceriști ai locului. Candidează și el pe-o listă și-atunci își face plimbarea printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păreau la fel de Înstăriți - debarcau pe rînd, Împrăștiindu-se pe insulă, unii dintre ei făcînd rugăciuni, alții cercetînd fauna și flora, iar doi făcînd baie, goi, Într-un colț Îndepărtat al ansei. Mai tîrziu, trei bărbați intrară În mare pînă la genunchi, Îndeletnicindu-se cu scoaterea de sub pietre a unor languste enorme, pe care le aruncau direct pe focul aprins Într-o groapă săpată În nisip. Crustaceele săreau și se zvîrcoleau Înainte de a rămîne nemișcate pe fundul gropii, iar cînd reușiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu. Îl privi fix. Fără mînie, fără ranchiună, aproape cu dispreț. Mai tîrziu, se Întoarse spre norvegian și metis, care asistau muți la scenă, străduindu-se să pară absenți, și spre inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că aș plânge numai când vâr o batistă pe sub văl ca să respir prin ea. Să filtrez aerul, fiindcă abia se respira de atâta fum, având în vedere că impunătoarea vilă a lui Evie se face scrum în jurul nostru. Eu, în genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a atinge perlele de la gâtul ei. — Aceasta..., mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai face dinaintea unui altar. Face o genuflexiune. — E-o mare onoare, zice ea. Sunt sigură că aceasta e casa care vi se potrivește. E-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ele. Știți, domniță, zice el, ca să le spargă de stânci. Pentru măduvă. În carnețel, cu creionul, scriu: ha, ha, ha. Sari cu puțin înainte să-mi fie date jos bandajele, când o logopedă zice că ar trebui să cad în genunchi și să-i mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a lăsat limba-n gură, nevătămată. Ședem în biroul din cărămizi cenușii, cu jumătate din cameră ocupată de biroul ei de oțel, iar logopeda, mă învață cum face un ventriloc păpușa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu revistele lui. Revistele lui porno pentru gay pe care trebuia să le cumpere pentru serviciu, zicea el. La micul dejun, în fiecare dimineață, îmi arăta poze lucioase cu tipi care și-o sugeau singuri. Adunați, cu coatele agățate după genunchi și lungindu-și gâturile ca să și-o ia în gură, fiecare tip era pierdut în propriu-i mic circuit închis. Poți pune pariu că aproape toți bărbații din lume au încercat asta. Apoi Manus îmi zicea: — Asta vor bărbații. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Rose. Nu-ți mai lasă loc pentru imaginație. Poate că asta vor bărbații. Eu vreau doar ca Brandy Alexander să plece. Vreau cureaua lui Seth în jurul gâtului meu. Vreau degetele lui Seth în gura mea și mâinile lui depărtându-mi genunchii și-apoi degetele lui ude deschizându-mă încet-încet. Dacă vrei ceva de citit, zice Brandy, cartea aia a lui Miss Rona Barrett e-n camera mea. Pot să dau o fugă să ți-o aduc. Vreau ca țepii din jurul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Valium între buzele Plumbago. — Ți-am povestit vreodată cum m-a alungat familia mea? zice Brandy după mica ei înghițitură albastră. Familia mea originală, vreau să zic. Familia mea naturală. Ți-am spus povestioara aia dezgustătoare? Îmi țin mâinile între genunchi și mă uit drept la regina absolută, capul ei între picioarele mele. Mă durea gâtul de vreo două zile, așa că nu m-am dus la școală și tot restul, zice Brandy. Zice: Domnișoară Arden? Alo? Mă uit în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă privește. Cu bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea fi un fetus în uniformă de camuflaj. De jur-împrejurul lui, nu observasem. Am fost într-un stres uriaș în noaptea asta, așa că iertați-mă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decapotabilă acoperită. — O, Doamne - Brandy face un pas în spate. O, sfinte Christoase! Manus clipește și se uită printre gene la Brandy, apoi în poală. Un crac al pantalonilor lui de camuflaj devine negru, mai negru, tot mai negru până la genunchi. — Drăguț, zice Brandy, da’ tocmai s-a pișat pe el. Sari înapoi la chirurgia plastică. Sari la ziua fericită când ești vindecat. Două luni ai avut fâșia aia lungă de piele atârnându-ți de gât, numai că nu e doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în buzunarul interior al jachetei ei, pula vârâtă în colanți, despre nici una nu-ți dai seama că e acolo. Dăm de perete ușile duble ale salonului și iată-i pe domnul Parker și pe Ellis. Pantalonii domnului Parker sunt în jurul genunchilor, curul lui gol și păros e ridicat în aer. Restul goliciunii sale e îndesat în fața lui Ellis. Ellis Island, fost agent special independent Manus Kelley de la echipa operativă de Moravuri. — O, da. Fă așa. E-atât de bine. Ellis primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și rece, în văzul tuturor. Pozele poliției, și sora Katherine strigând: — Faceți pozele! Faceți pozele acum! Încă pierde sânge! Sari la operație. Sari la după operație. Sari la mine luând-o pe sora Katherine deoparte, micuța soră Katherine îmbrățișându-mi genunchii așa de tare că aproape mă prăvălesc la pământ. Se uită la mine, amândouă pătate cu sânge, și eu scriu: te rog. fă lucrul ăsta special pentru mine. te rog. dacă chiar vrei să mă faci fericită. Sari la Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
devenind de-a dreptul urîtă. "Iertați-mă, prințe, dar nici n-ar fi trebuit să vă gîndiți la așa ceva. Marele Balbo a spus că un bărbat care s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor nu se mai poate tîrî în genunchi pe pămînt!" Șerban Pangratty arboră cel mai naiv și mai fermecător zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl cunoșteau și pentru rapoartele cifrate, pentru ordinele secrete și era sigur că și colonelul Nicolaj cunoștea acest nume. S-a ridicat, toate îl dureau, dacă n-ar fi fost rațiunea, voința n-ar fi reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fenomenul. Avea în fața ochilor, ca pe o hartă militară, desfășurarea zonei, urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a apărut schița traseelor pe care a mărșăluit a cincea unitate de infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit când se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț. Într-adevăr, nu era cine știe ce, doar ceva mai mult decât o schiță, însă când tatuajul va fi complet, îi va servi ca să povestească lumii că se născuse pe insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea mai inegala confruntare la care asistaseră acestea, întrucat agresorul avea toate șansele de a învinge în fața unui adversar dezarmat și mult mai slab. Tapú observa și el acest lucru și, deși o groaza de nestăpânit făcea să-i tremure genunchii și îl împiedică să respire, isi păstra suficientă luciditate cât să rămână ghemuit, în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navigator, dar pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este supunerea, căci cine nu-nvață să se supună, nu va învăța nici să dea ordine. Tapú Tetuanúi se depărta de-a lungul plajei și, în acest timp, genunchii îi tremurau aproape la fel ca în noaptea când îl înfruntase pe sălbatic, desi ceea ce și-ar fi dorit cu adevarat era să sară în sus de bucurie și să-i strige întregii lumi că fabulosul Miti Matái acceptase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]