6,593 matches
-
Nimeni nu prefera subsolul. În propriile noastre păreri, care difereau foarte puțin de la persoană la persoană, subsolul era un loc întunecat, plin de primejdii și de creaturi puțin bănuite ce așteptau un prilej cât de mic ca să te prindă în ghearele lor. Era înfricoșător. Nu-i luasem în seamă reacția și continuai: Instrumente vei găsi tot acolo. Cărțile va trebui să le căutăm la bibliotecă, dar nu cred că vor fi prea greu de găsit, iar paturile... dacă am auzit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a pericol, se opinti în ceva din interiorul vaporilor denși. Fu debusolat pe moment, căci nu se așteptase la așa ceva! Norul prinse forme vagi și din stânga sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi curgea dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a zis cu cariera ecvestră mixtă, asemănătoare celei senatoriale. Vor fi de acum înainte două eșaloane distincte: unul administrativ - subordonat acestui procurator financiar, și unul în continuare civil și militar, cum sunt prefecții Romei, al Egiptului și al pretoriului. O gheară nervoasă îi taie răsuflarea. Își duce mâna la gât, încercând să se elibereze de nodul imaginar. Mai bine să tacă din gură. Părerea altuia va conta în decizia împăratului. Cea a lui Seius Strabo. Se scutură, înfricoșat. Strabo are întotdeauna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o țină lângă ea. Își dă seama că tremură. Nu s-a eliberat de panică. Din contră, aceasta a prins-o și mai rău în ghearele ei. Îi ia în stăpânire până și mintea. Nu-i spun ce s-a întâmplat. Înseamnă că e foarte rău. Pune mâna pe rege: — Du-mă la ea! îi cere impetuos. Pe drum, își face curaj și întreabă temător: — E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un ban. Iar de vor cădea în gheara Sosiilor, chiar că nu vor vedea nici o lețcaie. Suspină. Ce să-i faci dacă așa au decis juriștii? Ceea ce e scris pe papirus sau pergament aparține, conform legii, proprietarului foilor de papirus sau pergament, după cum o clădire preia condiția terenului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar câte o șesime pentru fiecare copil în viață, până la maximum trei. Amarul îl încearcă din nou. Zestrea femeii a încetat de mult să mai treacă irevocabil în mâinile bărbatului. Este mai degrabă un împrumut acordat soțului. O bine cunoscută gheară începe să-l zgândăre în stomac. Jigodia! Nici o femeie nu l-a jignit ca ea. I-a oferit totul. Până și sufletul și l a pus pe tavă. Dar l-a refuzat. N-a vrut nimic de la el. A avut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l atace pe Trio Ful cinius. Începe să râdă încetișor. Pe Fulcinius a reușit deja să-l sperie. A acceptat să joace rolul nătărăului. Toate atacurile vor fi concen trate împotriva lui Primarius Nato și Flaccus Vascularius. Pe neașteptate, gheara din stomac îl face să se chircească din nou de durere. Nu-i place deloc că Flaccus e implicat în poves tea asta. De Nato nu-i pasă, dar cu Flaccus Vascularius e altceva. Mai ales de când a aflat că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încurce cu cineva de jos, așa cum e un prezentator de televiziune din Anglia. Permiteți-mi să vă dezvălui aici un mic secret, care să vă ajute să înțelegeți pe deplin de ce îi permite Diana lui Ben să-i scape din gheare. Un singur lucru o sperie pe Diana Macpherson: audiența. Diana Macpherson a ajuns în poziția pe care o are fiind inteligentă, făcând mișcările potrivite și aranjând de exemplu acest interviu cu Alexia Aldridge: deși e unul foarte scump, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
erau zadarnice și astfel holdele județului și poate chiar și ale țărei deveneau prada lor"722. Înființarea băncii creditului agricol era considerată ca fiind foarte necesară deoarece "bine facerile acestei instituțiuni sunt imense, prin ea, locuitorul dobrogean a scăpat de ghearele cămătarilor care în această parte îl explotau într-un mod mai mult de cât necinstit"723. Raportul făcea referire și la proiectele de sprijinire și la "înavuțirea săteanului nostru" prin "realisarea dorinței, dea se distribui de guvern semințe de toamnă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ca între membrii unei familii. Cât am fost în Japonia, m-am gândit adesea că trebuie să-l servesc pe Dumnezeu întocmai cum acești slujitori japonezi își servesc stăpânul. Dacă stau bine să mă gândesc, am putut să scăpăm din ghearele tribului Huaxteca doar cu pagube așa de mici mulțumită celor doi dijmași indieni. În plus, nu pot să nu cred că și Domnul ne-a dat puterea necesară să scăpăm. Aveam cu toții o înfățișare vrednică de milă când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte jalnică, nedemnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce aveau să apară dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adevăratei revoluții. — Ascultă, spuse domnul Frazer, de ce ar trebui să fie operați oamenii fără anestezic? — Nu-nțeleg. De ce nu-i bun opiul pentru mase În toate formele lui? Ce vrei să faci cu oamenii? Ar trebui să fie salvați din ghearele ignoranței. — Termină cu prostiile. Educația este opiu pentru mase. Ar trebui să știi asta. Ai primit și tu ceva educație. Nu credeți În educație? — Nu, spuse domnul Frazer. În cunoaștere, da, În asta cred. Nu vă-nțeleg. — Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sălbatice, sau vedea vreo ascunzătoare pentru vânat - Își aducea aminte când un vultur s-a lăsat În picaj prin zăpada răscolită ca să prindă o momeală acoperită de o pânză și cum s-a Înălțat după aia, dând din aripi, cu ghearele prinse-n pânză. Taică-su i se ivea deodată când era Într-o livadă părăsită sau pe un câmp abia arat, În desișuri, pe vreun deal mic, când tăia lemne sau căra apă, dacă era pe la vreo moară de grâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prima oară în viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele unor saci lângă care se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai, termină odată cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă pe blăniță. Deh! El e mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bine și e foarte veselă. Deodată, Sorin scoate un țipăt scurt. Un gușter cu piele verzuie și ochi sticloși îl privește amenințător, parcă. Dar, Puiu, care era lângă el, a ajuns, dintr-un salt, lângă ciudata vietate, o prinde cu ghearele, iar cu ciocul o lovește fără milă, până când se convinge că gușterul nu mai poate pleca de acolo. Apoi, Puiu vine, iarăși, lângă copii. Când au sosit Motănel și Cuțulache - căci și ei au auzit țipătul lui Sorin și-au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Ei le-au adus celor mici mâncare. Auzind ce le spunea Sorina, cei doi părinți cred de datoria lor să spună: „Dar trebuie să fiți foarte atenți, să nu cumva să vă întâlniți cu colții tăioși ai câinelui sau cu ghearele ascuțite ale pisicii”. „Îmi pare rău că gândiți așa despre Cuțulache și Motănel. Să știți că prietenii mei au un suflet bun și nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
suspans: <<Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-l, Motănel îl și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și mai ales încearcă să nu faci zgomot”>> „Puiu” este „epopeeea” în miniatură a unui pui de găină, scăpat ca prin minune din ghearele unei vulpi. La început narațiunea are aspectul unei variațiuni pe tema rățoiului cel urât respins de celelalte orătănii dar apoi, prin evocarea prieteniei care se leagă între el, câine și motan, proza capătă turnura unei înduioșătoare și amuzante pledoarii în favoarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
țestoase; ca și la Beștepe, sunt în mare număr. Cum te simt au un sâsâit de gânsac înfuriat, își trag capul și labele în covata osoasă și nu le pasă chiar dacă roțile căruții trec peste ele. Vulturii le iau în gheare, le ridică în slava cerului, de unde le lasă să cadă de pe vreun colț de stâncă. Numai așa le plesnește carapacea, tare ca oțelul. Urcând agale, nici nu știi cum ajungi pe vârful înalt abia de 266 metri, pomenindu-te iarăși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pădurice de bambus și o apucară Într-acolo mână În mână. Wendy Încă nu-și revenise după ceea ce interpretase ca o respingere din partea lui Wyatt, dar se prefăcea că totul e bine. Sporovăia și flirta, deși cu inima strânsă În ghearele Îndoielii. Căuta dovezi că și el avea sentimente la fel de calde pentru ea, adică - ei bine, era greu de spus exact, doar că știa că Wyatt nu se simțea deloc nesigur cum se simțea ea. Wyatt se purta foarte În largul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arătară de jur-Împrejur spre frumusețile acelei așezări Întunecate și umede. Își luară expresii triste exprimând că le părea rău să plece de la niște oameni așa de minunați. În continuare, Roxanne făcu un pas Înainte, luă mâinile micuțe, aspre, ca niște gheare ale bunicii și-i puse banii În ele. Femeia se uită la teanc, păru șocată și jignită, Îi Împinse Înapoi În mâinile lui Roxanne și-și ridică palmele ca și cum s-ar fi apărat de un demon. Se așteptaseră la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au murit în chinuri groaznice sub privirile lor disperate. Parcă era un câmp de luptă. Tragic. Mulți dintre supraviețuitori au contractat sindromul stresului post traumatic. Într-o zi, dintr-odată și fără nici un motiv, oamenii aceia au fost aruncați în ghearele morții. Pentru ei a fost o experiență terifiantă. În plus, nimeni nu a vorbit niciodată până acum de teama aceasta de gaz sarin. De aceea cred că nici victimele n-au putut să exprime în cuvinte prin ce au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iepuresc, nu i-ar fi permis să doarmă deloc. Alegerea culcușului se dovedi a fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]