20,979 matches
-
conversație? Și, dacă da, cine va traversa, noi sau ei? Știu că vrea să mă întrebe (din ochi) toate lucrurile astea, dar nu poate. Sunt momentele alea, știi, când te simți atât de singur, atât de înfricoșător de singur, de gol, cu păcatele tale, în fața unei perechi de ochi care te face fărâme, fărâme, fărâme, fărâme... și știu că așa îi era ei. Și știu și cum s-a uitat la el, pe urmă, când s-au ridicat genele, grele, grele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Eu sunt Tariq ibn Ziyad. Și cu mine ar fi trebuit să înceapă povestea. 27. backtolifebacktorealitybacktolifebacktoreality... Închizi fereastra. Din x-ul mic și atotputernic care guvernează peste pixeli și neuroni. Colțul careului, dreapta sus. Lovitură de la marginea terenului. Șut și gol. Închizi fereastra. Sevilla închide ochii. Secolul al VIII-lea rămâne undeva, prins sub gene arabe. Tu ridici de pe display gene date cu rimel, postmodern orientate spre mastodonții de oțel ai lumii noi, spre mine, detectabil pe Google, ochiul deochiului inter
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
urmă a copilului rotunjor care fusese. Probabil că dacă ar fi întîlnit vreun membru al haitei sale, ar fi durat ceva timp pînă să fie recunoscut. Privirea, singura rămasă cea dintotdeauna, senină și înflăcărată deopotrivă, l-ar fi dat de gol. Desigur, Lupino nu era nici conștient, nici preocupat de acest aspect. Ceea ce-l rodea cu adevărat era îndoiala. Se afla el pe drumul cel bun? Avea să-l prindă din urmă pe lupul înțelept? Va ști acesta să-l îndrume
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
irupe și în mugetul cerbului la vremea rutului. De aici și până la dragoste e o cale lungă! Eu văd în perspectivă, mă interesează dinamica, evoluția, construcția omului sub imperiul propriei voințe. Sigur, o dovadă de voință este și saltul în gol de pe terasa unui bloc turn, dar aceasta nu mai este voință spre ceva, ci voință oarbă (mă tem că iar am folosit expresia unui filosof, îmi scapă numele...). Eu: - N-are a face, ideea este importantă! Nu știu dacă am
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Își trăgea mucii cu zgomot, căci nu și putea desprinde nici o mână de sub tăviță. Trecu de compartiment și-l auzi cum deschide următoarea ușă. Apoi liniște. Tinerii se cuibăriseră unul într altul și rămă seseră cu ochii ficși, privind în gol. Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
după el. Mămăița abandonase rebusul. Privea stins undeva pe geam. Che Guevara molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să fie în stare să se gândească la nimic. Nu reacționa nici într-un fel, era mult prea afectată de cuvintele scrise pe hârtia albă din mâna ei. Lacrimile se opriră treptat, dar tristețea insista să mai rămână. Privea în gol și avea senzația că viața ei insista să-și urmeze propriul curs, independent de voința ei. Că dorințele ei nu corespundeau cu planurile pe care Dumnezeu le avea pentru ea. Viața ei... o comedie tragică. Ridică scrisoarea și reciti cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună cu mișcări repezi, deschise fereastra și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și ieși din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întreabă dacă vrei să iubești. Ea vine, se instalează, dacă nu e un loc confortabil se agită provocând durere, își caută locul potrivit și dacă nu-l găsește în inima ta, te lasă baltă și pleacă. Atunci rămâi cu acel gol inexplicabil și ajungi să te întrebi: de ce nu mai simt nimic și totuși am crezut că iubesc? - Ce ia cu ea când pleacă? - Nimic. Nici măcar amintirile. - Cum îți dai seama că a plecat? - Nu mai doare. - Înseamnă că ea e
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sentimente, fără nimic. Frământările, căutările disperate, gelozia au ucis totul în mine. - N-au ucis nimic. Ești dezorientată, nu mai știi ce să crezi. Te-ai îndepărtat pentru a-ți găsi liniștea, dar asta a lăsat în urmă un mare gol. Ești la o răscruce în care nici un drum nu pare cel potrivit. Nu știi încotro să te îndrepți. - Spre mine. De mine uit de fiecare dată. Alții sunt o prioritate întotdeauna. - Dar asta nu-ți aduce bucurie, nu te face
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume de săruturi și aproape de liniște. Vino aici, fiul meu, Luis, Luisito, Luis al meu, al meu Luis, vino aici viața
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să se formeze convingeri cu privire la ceea ce reprezintă femeia. Femeia este pentru el un postulat și astfel, nedemonstrabil; o ființă eminamente vegetativă. Galanteria este dușmanul adevărului, gândește de ce avem nevoie de femeie, în sinea sa, adevărul gol și încă mai mult, gol descărnat, pentru că este oare adevărul un adevăr dacă nu este demonstrabil? Nu există problemă feministă îi spunea acum câțiva ani don Avito fidelului Sinforiano, după masă, în casa doñei Tomasa; nu există problemă feministă; nu e mai mult decât o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Mr. Jourdain amintiți-vă că-l citesc pe Molière care vorbea în proză fără să o știe. Și care sergent spunea unor soldați: Știți voi cum se face un tun? Nu? Păi pentru a face un tun, se ia un gol cilindric, se acoperă cu fier și deja este făcut. Și cum la golul tunului i se spune suflet, bine pot să spun: Se ia un suflet, i se pune corp și iată tunul!". Acesta este procedeul metafizic, care este, cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fără să o știe. Și care sergent spunea unor soldați: Știți voi cum se face un tun? Nu? Păi pentru a face un tun, se ia un gol cilindric, se acoperă cu fier și deja este făcut. Și cum la golul tunului i se spune suflet, bine pot să spun: Se ia un suflet, i se pune corp și iată tunul!". Acesta este procedeul metafizic, care este, cum cititorul va ghici, folosit de mine pentru a construi personajele romanului meu. Am
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
i se spune suflet, bine pot să spun: Se ia un suflet, i se pune corp și iată tunul!". Acesta este procedeul metafizic, care este, cum cititorul va ghici, folosit de mine pentru a construi personajele romanului meu. Am luat golurile lor, le-am reacoperit cu ziceri și fapte și iată-i pe don Avito, don Fulgencio, Marina, Apolodoro și ceilalți. Și dacă cineva mi-ar zice că acesta nu este un procedeu artistic pentru că prea e metafizic, i-aș spune
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mi-ar zice că acesta nu este un procedeu artistic pentru că prea e metafizic, i-aș spune să examineze bine și să vadă dacă nu cumva sub propriile sale fapte și ziceri, și sub fierului cărnii noastre nu se află golul, mai mult sau mai puțin cilindric. Și întorcându-mă la cei de dinainte, le voi spune că și eu la fel am fost preocupat, după ce am primit scrisoarea de la prietenul meu Valentí Camp, să aflu ce gândesc și spun despre
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
don Fulgencio, și, înainte de a mă ocupa de el, am vorbit de efectul produs asupra Petrillei și l-am lăsat așa pentru a intercala între paginile 18 și 19 câte mai trebuie să fie. Și acum, pentru a acoperi acest gol, pe care ca măsură de prevedere l-am lăsat, hai să-l vedem pe don Fulgencio, să căutăm efectul pe care sinuciderea discipolului său l-a produs. Hai să-l vedem pe don Fulgencio, cel care a vrut să-mi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
alta. Noi În cazul de față vrem să vorbim de demoni, de spirite străine, de oameni care nu mai au suflet sau, dacă au suflet, acesta nu mai e părticică din Matricea lumii din lumină, din Dumnezeu, ci este un gol și nu se mai află nimic acolo. Ceea ce observăm noi, oamenii de aici de pe Pământ... Vedem bine, Înțelegem bine sau e o confuzie a noastră atunci când Îi catalogăm pe cei din jur ca fiind posedați sau nu? Ce se Întâmplă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
Să te apuci de o muncă decentă. Ce zice biata maică-ta cînd te vede cărînd coroane și mișcînd buzele pe mutește cu lumînarea-n mînă? Unde e o colivă, hop și tu! Nici nu știi cîntarea, dai din gură în gol, ca un pește. MINISTRUL: Interesele statului sînt mai presus de mine. Eu nu sînt decît un instrument. Mama ar fi mîndră să mă vadă sacrificîndu-mă pe altarul politicii. Politica este o cur... PATROANA: ...vă! MINISTRUL: Este o cur... să cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
istorice. Gârbea îl urmează în spirit pe Quintilian cu a sa Historia sinuosa. Mephisto, subintitulat O dramă contemporană, mi se pare din punct de vedere al gramaticii textului o mică bijuterie. Țesătura dramatică este clădită aici de-a dreptul pe goluri de aer; ceva ireal, șovin și deștept, vulgar, real și, deopotrivă, ireal concură la ridicarea unui edificiu deloc savant, dar suficient de încăpător spre a concura ca "replică" istorică siajul tranziției politice pe care o traversăm în România. Mephisto este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
stofă gri, care ar fi putut arunca În extaz universul bigotelor, femei necesare apocalipsei și activiștilor care colcăiau prin comunism ca pe corabia nebunilor. Era ca și cum lumea Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii murmurând simfonia confuziei de dinainte de a fi om, prin cârciumi, În fabrici sau la cozi, cu ipocrizia lașului care În pat se visează
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ori să Îl neno rocească. , i-ar fi spus taicăsău, Alexandru. Se temea Însă, Începuseră să se certe, dar nu pe considerente freu diene, cum am putea crede; cuvintele Îi deschiseseră lui Vasile o ușă pe care putea păși În gol fără să cadă, și astfel un curaj cu totul nou i se Înfierbânta În făptură, necu nos cut lui până atunci - dar și partidul tot de cuvinte se folosea ca să năucească un popor de mocofani, care, În mintea lui, Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lui Noica! i-a strigat indignat din celălalt colț al Încăperii Tronaru. — Hei! a intervenit șeful cenaclului. Potoliți-vă, să vedem ce ne răspunde domnul Ionescu. Ionescu Însă nu putea răspunde nimic, se făcuse vânăt, iar buzele Îi pâlpâiau În gol ca unui pește; nu se aștepta, deși asta se Întâmpla la mai fiecare ședință de cenaclu, ca poezia să-i fie Întâmpinată cu atâta... — Eu unul cred că eforturile poetului merg către sinceritate, și În sinceritate sunt multe stridențe, a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În brațe, când face caca, pe tovarășul Nicolae Ceaușescu? Să vină la mine să-l f... În cur, să vadă el, tovarășul căpitan, ce recoltă am eu la hectar. De ce nu vine? Mă doare piciorul, mamă, vin rușii În fundu’ gol și eu nu pot să fug. Tovarășul căpitan, pot să mă torn singur? O să umplu zece carnete și o să mă tund chel, tovarășul căpitan, și o să plec la canal, să torn păsărelele. Te iubesc, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Ah, cât am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]