2,830 matches
-
tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în cupa saboților sau sub limba de cauciuc a șlapilor. Excrescențe teribile zac prin șosete sau se-odihnesc ca familiile de muncitori duminica la un grătar la iarbă verde. Sute și mii de bucățele de carne cu os își fâlfâie vârfurile prea mici sau prea groase, neașteptat de boante sau spectaculos de lungi, etalate pe tarabele de plastic, lemn sau mușama. La capăt, acolo unde privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portofelelor intercontinentale nu se putea petrece atâta timp cât Maria nu-și termina studiile și, mai ales, nu-și găsea o slujbă. Așa stăteau lucrurile pe partea stângă a emisferei terestre și cerebrale. Cealaltă jumătate veghea în Pajura, într-un bloc cu grătar la intrare și doi câini castrați moțăind sub scară. Domnul Dinu păstrase în grijă apartamentul de la etajul întâi, administrația blocului și bunăstarea combinată a fiicei sale și-a celor doi câini. Apartamentul arăta rezonabil (Maria s-a ferit multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri groase, de pe vremea războiului. Nu puteai să vandalizezi nimic. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri groase, de pe vremea războiului. Nu puteai să vandalizezi nimic. Sub geam, pereții interiori fuseseră întăriți tot cu grătare de lemn, frecate cu peria; oriunde mergeai, te înțepa un miros acru, pișcăcios, de sodă caustică: parcă tot tramvaiul spăla rufe. La „Blauer Stern“, ne-am oprit. Vatmanul a deschis cabina, și-a luat chipiul într-o mână și servieta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila capacitate a mediului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
imaginea salcâmului. Pasaj adăugat ulterior: după mai mulți ani de Elveția, mi-am dat seama că unul dintre lucrurile fundamentale care-mi lipsea de "acasă" era posibilitatea de a face o friptură atunci când aveam chef sau invitați la masă. Aici, grătarul nu este un lucru ușor. Există locuri special amenajate în acest scop, plasate stategic fie în plin câmp, ca să nu ia foc pădurea, fie într-un fel de țarcuri betonate și ultra-curate, ca niște macdonalds-uri câmpenești. În primele te bate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
soarele în cap sau te mătură vântul, din cele din urmă nu știi cum să pleci mai repede. Am început acțiunea noastră de grillade sauvage (cum o numea Anna, pe jumătate speriată, pe jumătate admirativă) prin a cumpăra un magnific grătar de inox second hand de la Emmaus. A urmat achiziționarea cârnaților joi, cu un sfert de oră înaintea închiderii supermarketului. În Elveția, carnea este îngrozitor de scumpă, aproape produs de lux, iar joi seara se lichidează stocurile pentru week-end, adică sunt reduceri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gândul la pompieri, începem să frigem cârnați și să bem un rest de țuică adusă din România. Evident că mirosul este înnebunitor pentru cei din jur. Avem un succes imediat, nu suntem reclamați de vecini, și în doar două săptămâni grătarul devine colectiv, o adevărată instituție și un loc de socializare internațional. Faptul că adunăm lemne din natură, că sub grătar se găsește un foc adevărat și nu o insipidă flacără de butelie de aragaz, este o noutate pentru mulți dintre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este înnebunitor pentru cei din jur. Avem un succes imediat, nu suntem reclamați de vecini, și în doar două săptămâni grătarul devine colectiv, o adevărată instituție și un loc de socializare internațional. Faptul că adunăm lemne din natură, că sub grătar se găsește un foc adevărat și nu o insipidă flacără de butelie de aragaz, este o noutate pentru mulți dintre amicii noștri. Cel mai atras de operațiune este Florian, neamț din Berlinul de Vest, care ori de câte ori vine lângă noi să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care ori de câte ori vine lângă noi să frigem carnea și să bem berea obligatorie, nu uită să spună cu ciudă teutonă printre dinți: noi, oamenii moderni, am pierdut focul. La ora la care scriu aceste rânduri, pe câmpul unde noi încingeam grătarele "sălbatice" se ridică un mini-cartier de blocuri ultra-confortabile (terase largi, camere cu ferestre imense, apartamente utilate complet) iar Florian profesează ca tânăr lup, avocat de afaceri la Hamburg. Bănuiesc că duminica aprinde butelia cu gaz în grădinița ultra-verde din spatele vilei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
virat spre ceea ce aici se numește cu o ironie duioasă "stil de viață bio-bio", de fapt o formă hibridă de New-Age, amestec de ecologie, antropozofie și stângă extremă. Ne emoționăm pentru soarta gorilelor de munte pe care le frig la grătar combatanții rebeli din Congo, pentru prețul injust de mic al bumbacului și al boabelor de cafea. În librăria Les Recyclables, librăria-cafenea din Geneva care a devenit templul acestei mișcări, totul s-a transformat în "produs bio", chiar și hârtia igienică
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lemn într-o terasă de vară, care se putea închide cu un glasvand, toamna și iarna. Casa avea o mică grădină cu arbuști și semiarbuști ornamentali, iar într-un colț, sub o uriașă umbrelă de pânză, lângă o vatră cu grătar se afla o masă rotundă, înconjurată de câteva scaune. Întreaga grădină era împrejmuită cu un gard vechi din fier forjat, dublat de un șir dens de tufe de coacăz negru. La câțiva pași de terasa de vară era un catarg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin a-l lăsa în voie și a-l trata, duminica și la sărbători, când luau masa împreună, cu câte-o țuică și, în final și cu câte-un pahar de vin. În zilele de odihnă ieșeau, uneori, la un grătar cu mici și cu bere. Sau urcau, în deal, la Cabana Deea. Fără a se târgui cu zgârcenie pentru banii ceruți lunar de coana Zitta, Bițu se bucura de un tratament preferențial, exemplar, de "domn". Și în acest fel se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu o bere și doi mititei la grătar. În timp ce-mi vorbea și mă convingea că e "o mare prostie" să-mi iau "lumea-n cap" și să cred că voi ajunge unde trebuia, fără să-mi fixez un țel pe care să-l pregătesc încet, sistematic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a îndreptat spre locuința sa. Era ziua. În dricul zilei. Bițu traversa strada mare, pe locul marcat, pe zebră, cum se zice. Un elev grăbit, cu prietena, într-o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a lovit din plin cu aripa mașinii în șold și cu oglinda retrovizoare din față, între coaste. Încât l-a trântit jos. Câțiva trecători aflați pe stradă au sărit, l-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
obiecte: cutie, chibrit, cărămidă. Exemplific prin soluția găsită de N.M.: „cutie suport de creioane; culcuș pentru pisică, puișori; ghiveci pentru flori. chibrit - material pentru a construi obiecte în miniatură; scobitoare. cărămidă - construim locuințe; încălzită devine sursă de căldură; picioare pentru grătar.” • Care din următoarele obiecte pot fi utilizate pentru a spori lumina unei lumânări: două mese, trei pixuri, un pește, un licurici, două truse de fard, o vază de flori? • Găsiți cel puțin o modalitate prin care un peltic să câștige
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
la ăla pentru necesități vara nu-i dădea intenționat capac și, În aglomerația aia, În căldura verii, era imposibil de trăit... Fermentau ăstea și nu puteai să trăiești... Și așa ne-au ținut un an de zile cu ferestrele cu grătare, de nu vedeai decât puțin În sus, și, dacă te prindea că te uiți pe acolo..., erai pedepsit. Au fost alte evenimente deosebite În această perioadă? Am uitat să vă spun că, Între timp, eu fusesem condamnat din nou la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai făcut la școală, v-ați mai făcut noi prieteni, ce s-a mai întîmplat în episodul ăsta etc., apoi uita că le-a pus și le punea din nou. Din bucătărie venea un miros plăcut de carne prăjită la grătar, care provoca foamea, mai ales cînd n-ai pus nimic în gură de cîteva ore. Marcu mînca de obicei seara chestii mai ușurele, pîine prăjită cu unt sau cu pate condimentat din porc sau cu brînză sau cu gem sau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
raportat secretarului de județ sau celor care răspundeau de respectiva localitate. Pentru că a doua zi se declanșa campania de recoltare a păioaselor trebuia să fiu la Ghiduleasa, pe tarla, odată cu răsăritul soarelui. Am servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înconjurată de păduri. Era primăvară și codrul abia era înfrunzit. Am vorbit din timp cu un cioban să mi aducă doi miei contra cost și o roată de caș proaspăt. Odată ajunși la țară, la socri, vroiam să facem un grătar și să ne simțim pentru câteva ore o familie adevărată și fericită. O cunoștință s-a oferit să ne ducă până acolo cu mașina personală. Am pus în portbagajul mașinii carnea, cașul și ce mai era necesar pentru grătar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un grătar și să ne simțim pentru câteva ore o familie adevărată și fericită. O cunoștință s-a oferit să ne ducă până acolo cu mașina personală. Am pus în portbagajul mașinii carnea, cașul și ce mai era necesar pentru grătar și am plecat bucuroși de mini concediul care ne aștepta, lăsând toate grijile în urma noastră. Știam că legea nu permitea tăierea mieilor și nici trecerea cu animale sacrificate dintr-un județ în altul, dar speram că norocul va fi de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că legea nu permitea tăierea mieilor și nici trecerea cu animale sacrificate dintr-un județ în altul, dar speram că norocul va fi de partea noastră și milițienii de la circulație vor 77 sta și ei pe la casele lor, la un grătar și la o bere. Până la intrarea în București, pe șoseaua de centură, nu am fost opriți de nimeni și bucuria noastră creștea pe măsură ce ne apropiam de localitatea unde locuiau socrii. Trageți mașina pe dreapta și deschideți portbagajul, a spus milițianul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
penale. 96 Tovarășul Negru, poreclit Omul Negru, nutrea o simpatie deosebită pentru Rucsanda, învățătoarea cea nurlie și pricepută în a da informații și a reclama, dar și mai pricepută la pregătirea unor mese îmbelșugate. În curtea casei sale avea un grătar uriaș, care prindea viață la venirea musafirilor. Fripturile erau stropite din belșug cu vin vechi, nohan și cu țuică tare de prune. Avea o rețetă secretă de pregătire a unui vin special în care adăuga mătrăgună și alte plante într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să stai ore lungi în soare. O înghețată apoasă, un cico, un covrig, o roșie și fructe se mai găseau. Mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]