5,312 matches
-
filozofică. Jocurile de limbaj, pe care le imaginează Wittgenstein, au menirea să o facă cât mai transparentă. Pe de altă parte, se semnalează cu insistență că multe încurcături și confuzii conceptuale, acele confuzii pe care Wittgenstein le numește de obicei „gramaticale“, devin posibile, ba chiar de neevitat, deoarece suntem induși adesea în eroare de formele noastre comune de exprimare, de analogiile pe care le sugerează acestea.37 Cum pot fi armonizate aceste două tipuri de sugestii ne-o arată, poate cel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
private.» este comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care o propoziție de acest gen poate să aibă o folosire. În afara unor asemenea contexte, ea este însă o propoziție gramaticală. Propoziții gramaticale formulează uneori filozofii, nu și oamenii în viața comună sau atunci când ei sunt angajați în activități specializate. Când oamenii spun că „știu ceea ce simt“, prin aceasta nu fac decât să sublinieze că simt ceva. Folosim, desigur, adesea cuvinte
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
comparabilă cu: «Pasiența o facem singuri.».“ (Cercetări filozofice, § 248.) Ceea ce nu înseamnă că nu ar exista contexte în care o propoziție de acest gen poate să aibă o folosire. În afara unor asemenea contexte, ea este însă o propoziție gramaticală. Propoziții gramaticale formulează uneori filozofii, nu și oamenii în viața comună sau atunci când ei sunt angajați în activități specializate. Când oamenii spun că „știu ceea ce simt“, prin aceasta nu fac decât să sublinieze că simt ceva. Folosim, desigur, adesea cuvinte ca „știu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin raportare la acele jocuri de limbaj care ne indică cum folosim aceste expresii. Vedem atunci că tendința noastră de a distinge două lumi, lumea lăuntrică și cea exterioară, nu este decât rezultatul interpretării greșite pe care o dăm distincției gramaticale dintre expresiile despre experiențe subiective și cele despre fapte accesibile observației. Atunci când ne-am însușit limbajul, noi am fost învățați să vorbim într-un anumit fel despre ființe vii, în primul rând despre oameni, care au experiențe subiective, și altfel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fel despre ființe vii, în primul rând despre oameni, care au experiențe subiective, și altfel despre toate celelalte lucruri care nu au asemenea experiențe. Credem în mod greșit că imaginea despre o realitate interioară și una exterioară ar explica diferențele gramaticale dintre aceste expresii când, de fapt, imaginea nu este decât un mod înșelător de a semnala aceste diferențe: „Nu este vorba de explicarea unui joc de limbaj prin experiențele noastre subiective, ci de constatarea unui joc de limbaj.“ (Cercetări filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că ei se îndoiesc că am dureri; dar nu să se spună despre mine însumi.“ (Cercetări filozofice, § 246.) Distincția dintre ceea ce este public accesibil și ceea ce este privat, dintre fapte și experiențe subiective, se exprimă în distincția de natură conceptuală („gramaticală“) dintre enunțuri care descriu fapte și expresii ale limbajului, care sunt manifestări a ceea ce noi resimțim în mod subiectiv. Nu putem descrie decât fapte. O descriere a propriilor noastre trăiri, nu a faptelor, este imposibilă, și anume imposibilă din punct
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
descrie, cum ar fi aceea în care pretindem că un lucru care poate fi văzut de o singură persoană (cărăbușul din cutia noastră) poate să primească un nume și poate să fie descris. Prin punerea în evidență a acestei distincții gramaticale, devine clar cât de greșită este și impresia că psihologia ar studia o realitate diferită de cea care constituie obiectul cercetării în celelalte științe, „lumea lăuntrică“. Nu este vorba să se conteste că psihologia cercetează stări și procese psihice. Însuși
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se explică de ce sisteme filozofice produse de minți excepționale au fost subminate de greșeli și confuzii de ordin logic. Construind în mediul limbajului natural, filozofii din trecut au fost induși în eroare îndeosebi de diferențele dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte, stilul extrem de nominal al poeziilor quasimodiene din prima perioadă de creație justifica o asemenea opțiune, iar, pe de alta, așa cum arată acest exeget, studiile comparative bazate pe substantive sunt mai fructuoase decât cele care se opresc asupra altor categorii gramaticale.26 Termenii-cheie leopardieni sunt pe de o parte elementele nominale ce dau măsură originalității și specificității lexicului din Canturi: siepe-desiș, luna-lună, inganno-înșelătorie, ignoto-necunoscut, vago-vag/frumos, silenzio-tăcere, quiete-liniște etc., iar pe de altă parte, numele comune foarte frecvente. Cele din urmă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
folosit de 18 ori (mortul înregistrează, în plus, 40 de recurente), dar că substantivul din familia sa lexicala, moarte, numărând 79 de apariții aproape la egalitate cu termenul apă (78) s-ar fi aflat pe primul loc în cadrul categoriei sale gramaticale dacă nu ar fi fost devansat de numele pământ (98). Cu toate că nu regăsim în versurile poetului nostru cuvintele ermo și romito singuratic, nu putem să nu remarcam frecvență adjectivului sinonim solo-singur (22 apariții) și a substantivului solitudine singurătate din aceeași
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
termenului silenzio. Tot el observa jocul rafinat practicat de poet la limita tăcerii, ai cărui protagoniști sunt pauzele, spațiile albe, ne-cuvintele. În volumele sicilianului substantivul silenzio numără 34 ocurente, aflându-se pe locul 11 că frecvență în cadrul categoriei sale gramaticale, la egalitate cu adjectivul ignoto, la care se va face referire într-un capitol succesiv și cu substantivele feminine riva și ombra.283 În coincidență acestei frecvente se citește metaforă leopardiană silente riva (moartea), corespondență ce trimite la o serie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat. Metamorfoza la care sunt supuse ecourile preluate afectează lexicul și la nivelul categoriilor gramaticale: prin substantivizarea tipică poeticii sale, construcția verbală aud foșnind (odo stormir), predicat fundamental al poeziei Infinitul, se modifică dezvăluind unul dintre punctele cheie ale tehnicii sicilianului: nominalizarea că metoda a artei cuvântului reificat. Prin eliminarea componenței dinamice aduse de verbe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea și rătăcirea. Ideea păgâno-franciscană că ființă umană se poate cufunda în matricea naturii dispuse să o protejeze apare că un ecou al concepției de Natură binevoitoare îmbrățișată de tânărul Leopardi. Pentru poetul din Recanati
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
grec. În comparație cu primele două, antico înregistrează un număr mai mare de ocurente și o mai amplă varietate contextuala. Prin cele 23 de apariții în poezia lui Quasimodo adjectivul se clasează pe a doua poziție în funcție de frecvență termenilor din aceeași categorie gramaticala, alături de bianco și lontano. În Canturi, el este folosit de 34 de ori, clasându-se, în cadrul categoriei sale morfologice, în ordine descrescătoare, pe locul cinci alături de adjectivul mortale. Dată fiind preferință ambilor poeți pentru antichitate și numărul mare de ocurente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deschise Dincolo de metaforele succesive, care caracterizează fiecare volum și care se regăsesc, cu semnificații specifice, aproape în fiecare poem al acestui volum, ne vom referi, pe scurt, la metaforele deschise. Modificarea înțelesului propriu al unui cuvânt sau a unei construcții gramaticale uzuale se face, în cazul acestora, la vedere. Deși capătă sens doar în interiorul textului, ele nu sunt legate de o anumită ideologie, transparența constând în facilitatea cu care li se poate atribui un sens. Totuși, ele se pliază pe canonul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o situație, și, imediat după ce situația ni se impune, ele dispar ca schelele, după ce construcția este finalizată"168. Obsesia aparentă a căutării expresiei potrivite, pentru a se comunica pe sine, prin poezie, nu conduce doar la "folosirea persoanei I mod gramatical de autentificare a poeziei ci și la prezența fizică a artistei, în poezie, ca în arta coregrafică"169. Un astfel de sacrificiu al propriei ființe, pe altarul creației, având ca premisă implicarea propriei biografii, se realizează chiar din primul volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Principe espérance, tome 1, Gallimard, 1976. 154 Fernando Pessoa, 1992, p. 107. 155 Citatele care urmează sunt extrase din John R. Searle, La Construction de la réalité sociale, Gallimard, 1998. 156 Considerăm necesar să facem distincția, în această dezbatere, între constrîngerea gramaticală care ne obligă să folosim expresia "în lume" și faptul de a uita să analizăm teoria asupra lumii, poziția epistemologică pe care o implică acest mod de a vorbi. 157 David L. Rosenhan, "Être sain dans un environnement malade", in
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lineară, ca și franceza. Intonațiile din franceză seamănă mai mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele cad. Sunt două limbi retorice, spre deosebire de engleză, pe care o consider mai degrabă o limbă funcțională, și de germană, care e mai gramaticală. Alchimia dintre cuvinte, așezarea lor în frază, ritmul, tonalitatea. Aceeași idee poate fi exprimată în mai multe moduri. Lucrez și relucrez fiecare frază, fiecare cuvînt pentru a găsi ritmul potrivit. Am dorit să creez o punte între Orient și Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pesimismul exprimat. Funcția terapeutică a scriiturii este cu sens unic ; autorul este, poate, satisfăcut, dar cititorul rămîne flămînd. Acest posedat dostoievskian, care și-a impus cămașa de forță franceză a stilului secolului al XVIII-lea și suferă într-o limbă gramaticală, se lasă să alunece insidios între eu și eu, ridicînd versatilitatea la rang de perfecțiune formală. De fapt, o spusese deja în Cartea amăgirilor: "Tragedia omului este de a nu putea trăi în, ci numai dincoace sau dincolo", la care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari, Jonathan Culler 54 reia o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asupra vrăjitoriei medievale, autorii, călugării dominicani Heinrich Institoris (Kramer) și Jacob Sprenger, susțin că toate persoanele implicate în ritualul vrăjitoriei sunt femei. Observația (foarte pertinentă) le aparține unor cercetători anglo-saxoni, Lara Apps și Andrew Gow, care punctează că, potrivit normelor gramaticale din limba latină, prezența unui singur element masculin într-un grup feminin ar fi antrenat acordul cu masculinul, prin urmare, forma de feminin plural "implică absența din grup a bărbaților" (2003: 4). În plus, cercetătorii observă că "vrăjitorii apar extrem de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ele completează aspectele omise de alte perspective filosofice. Abordările hermeneutice rămân mai apropiate procedurilor literare decât celor științifice. Pe la începutul secolului al XIX-lea, Friederich Schleiermacher (1768-1834) rezuma hermeneutica la două tipuri de clarificări laice ale unui subiect teologic: explicația gramaticală și interpretarea tehnică a lui. (1) Procedurile s-au înmulțit odată cu domeniile în care obiectivele clarificatoare și critice ale hermeneuticii s-au stabilizat, precum și prin invențiile cercetătorilor. Într-o primă fază ne oprim la unele sinteze realizate de Paul Ricoeur
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
te mologic de la o instanță metafizică la alta. Este de amintit dis cuția pe care o face Hegel în prefața la Fenomenologia spiri tului despre felul în care subiectul propoziției speculative (de felul Dumnezeu este ființa) nu se confundă subiectului gramatical, ci este chiar copula care face trecerea și suspendă cei doi ter meni. Experiența, la Benjamin, joacă (fără a putea fi stabilită o filiație directă) același rol: de mediere ai cărei termeni sunt, abia prin aceasta, puși, determinați. Al doilea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
centrale, și cele creole, periferice. Astfel, spaniola, franceza, portugheza și engleza au servit ca tipar pentru limbile din Caraibe, în vreme ce olandeza s-a creolizat în Afrikaans. În mod concret, creolizarea se referă la simplificarea structurilor complexe ale unei limbi: regulile gramaticale stricte sunt dislocate, cuvintele nu mai respectă disciplina structurală morfosintactică și semantică, tensiunea dintre "limba scrisă" și "limba vorbită" se anulează. Cuvintele circulă și se leagă într-o manieră mult mai simplă și mai liberă. Transferată în spațiul cultural, creolizarea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a autorității semantice din această țară".258 Așadar, popoarele de la marginea sistemului se-lectează și apropriază forme, simboluri sau structuri întregi din cultura centrală, le dezasamblează în componente pentru a le reconfigura în modele noi. Aceste forme noi nu respectă "regulile gramaticale" ale modelelor apropriate și, judecate după standarde europene, potrivit convențiilor europene, dau impresia unui mélange ori prezintă aspectul unui colaj. Noile configurări de modele, însă, generează noi înțelesuri, identificate ca fiind americane și exportate ca atare. Kroes susține că ,,americanii
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]