1,783 matches
-
comunismo all' interno della sua epoca, anzi perfino adesso, al di fuori di essa. Che questa teși sia sostenuta da molti comuniști, non deve provocare stupore, mă che essa sia fatta propria anche dagli anticomuniști, ecco questo può generare un grande stupore. La teși che sarebbe stato auspicabile che questa letteratura non fosse mai venuta alla luce, i suoi oppositori l'accusano di razzismo, în modo particolare quando a sostenerla sono dagli stranieri. Ciò, infatti, equivarrebbe a sostenere che, per gli
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
guerra ne annienta una e ne innalza l'altra, moltiplicandone la forza. Una volta vittorioso, l'antifascismo non sconvolge îl terreno morale e politico sul quale è cresciuto. Approfondisce la crisi dell'idea democratică, fingendo di averla risolta. É la grande illusione dell'epoca". E infine: "Noi ne siamo appena usciti (Furet scrive questo nel 1995), e più per forza di cose che per virtù intellettuali 4". Ho riportato îl passaggio lungo di Furet per ricordare appunto quanto popolare fosse l
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
essa venisse accolta così benevolmente în Occidente [...] Ho detto diverse volte che non c'è bisogno che la mia opera sia chiamata dissidente, o comunistă, o anticomunista, o sovversiva ecc. Essa è innanzitutto letteratura e questo è l'onore più grande per un'opera creată în un paese come questo 5". Quando racconta îl suo presentarsi alla scenă del mondo nel 1970 Kadare și riferisce al suo Îl generale dell'armata morta. Quest'opera, se dă un punto di vista letterario
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
pubblicazione, specialmente dopo l'entusiasmo con cui fu accolto dalla critică ufficiale, fui inorridito e giurai di non fare mai più una cosa simile." Segue nel 1973 la pubblicazione di uno dei più importanți romanzi di Kadare: L'inverno della grande solitudine. Per la prima volta nella storia della letteratura del realismo socialistă albanese viene raffigurato come personaggio principale, Enver Hoxha. Esiste una critică fiorente che legge tale romanzo o come l'espressione più intelligente dell'allegoria letteraria contro îl regime
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
significato e îl proprio orizzonte di applicazione - e questo perché la frontiera ha finito per cristallizzarsi, caratterizzandosi per la sua immobilità, șino a dover assumere le sembianze fisiche di un Muro (quello al confine con îl Messico 2). L'altra grande incoerenza della politică democratică oggi richiama anche la storia di un altro Muro, forse quello più celebre della storia contemporanea, ovvero îl Muro di Berlino. Quest'ultimo, com'è noto, venne progettato e costruito per delimitare lo spazio politico di
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
della DDR, senza tener conto del părere del governo di Berlino Ovest e neppure - questione che appariva ancor più grave - del părere dei cittadini della Germania dell'Est: improvvisamente, col sorgere del Muro, la parte orientale di Berlino, come un grande giardino recintato, diventava în sostanza proprietà privată del governo della DDR, cittadini compresi. Certo îl Muro di Berlino serviva - soprattutto quale ammonimento simbolico - anche ad impedire ai cittadini occidentali di entrare senza permesso nel "giardino recintato" di Berlino Est, mă
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
intérieure. Il n’en reste pas moins qu’en assignant à l’intelligence la fonction, non pas seulement d’agir sur la matière, mais d’unir les hommes à l’aide de concepts communicables par des mots, Bergson indique la grande place occupée par la vie sociale dans la vie spirituelle. Que cette vie spirituelle-sociale ne soit pas à ses yeux la forme supérieure de la vie, et que même on devienne incapable de saisir celle-ci lorsqu’on se fie aux seuls
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
importanță o are scara monu‑ mentală din centrul intrării, realizată ulterior de Bartolomeo Ammannati după un proiect al său10. 7 Cf. B. aGosti, o. c., 270‑273. 8 Cf. a. de GuBernatis - u. martini, Dizionario degli artisti, nr.17, La grande storia de‑ ll’arte, Ed. Lettera, Firenze 2006, 9. 9 Cf. a. de GuBernatis - u. martini, o.c., 9. 10 Ibidem. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei Biblioteca Laurentină: interior 71 Michelangelo și‑a luat ca punct de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
În căutarea colecției ideale, printre capodoperele tutu‑ ror timpurilor, trad. Raluca Niță, Editura Litera, București 2009. 4. Dicționare Cairo G., Dizionario ragionato dei simboli, Ed. Forni Editore, Bologna 1967. GuBernatis de a. - u. martini, Dizionario degli artisti, nr.17, La grande storia dell’ arte, Ed. Lettera, Firentze 2006. Noul Dex, Ed. Litera, București 2011. BiBlioGrafie 157 vrieS D., Dictionary of Symbols and Imagery, Ed. Clarendon Press, London 1976. rahner K. - vorgrimler h., Dictionnaire de theologie catholique, tr. P. Demann - M. Vidai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Românești, din nou la Ediculè, până în ziua tragediei. A fost de față ea la uciderea soțului și a fiilor (cum afirmă unele relații care au circulat în Apus: „Ces 6 corps morts furent ensuite transportés par des porteurs devant la grande porte de la Cour, pour servir de spectacle à tout le monde, et le lendemain on le jetta dans la mer. La femme, les filles et 2 petites filles de cet infortunè prince, ayant été temoins occullaires de cette tragédie, furent
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mare, iar la urmă nenorocitul voievod, părintele lor, care a fost spectator la această cruzime și barbarie”. (Nu mai insist. Rostul acestor pagini nu atinge o asemenea discuție și, oricum, istoricii și-au spus cuvântul). Trupurile descăpățânate - expuse „devant la grande porte de la Cour, pour server de spectacle à tout le monde” (capetele, înfipte în sulițe, fuseseră plimbate pe străzile Istanbulului) - aruncate în apă („on les jetta dans la mer”), n-au zăcut multă vreme pe fundul mării. Din inițiativa Patriarhiei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ne-am ținut respirația... Puțin câte puțin scena s-a precizat. Cuvintele intrusului, învingând depărtarea trecutului și lacunele francezei noastre, și-au regăsit claritatea. Febril, le captam ecoul: Très illustre Empereur, fils d’Alexandre Trois! La France, pour fêter ta grande bienvenue, Dans la langue des Dieux par ma voix te salue, Car le poète seul peut tutoyer les rois. Am scos un oftat de ușurare. Fanfaronul insolent nu era altul decât poetul al cărui nume ni-l dezvăluia Charlotte: José
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
les auteurs du siècle passé, des récurrences typologiques et thématiques sont identifiables surtout à l'époque entre-les-deux-guerre ; les écrivains de Târgoviște, ensuite les poètes et les prosateurs des années '80 valorisent les éléments d' " ingénierie textuelle " de type Caragiale, une grande partie de la presse actuelle faisant appel à l'autorité de l'ironie ou bien à la moquerie de type Caragiale. Ainsi, pouvons-nous parler d'une flexibilité de l'esprit caragialien qui garde à travers le temps l'essence, imposant par
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Camil Petrescu, la nouvelle L'Accélérat des compliments de Mircea Horia Simionescu, le cycle de récits courts À la porte de monsieur Caragiale du volume Aux yeux doux de l'écrivain de la génération '80 Ioan Lăcustă. Cela confirme, pour chaque grande étape de l'histoire de notre littérature, la revalorisation du modèle de Caragiale par le pastiche et la parodie qui rend hommage. En échange, le quantum des travaux où l'œuvre Caragiale survit par des renouvellements intertextuels est pratiquement impossible
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dynastie littéraire avec beaucoup descendants, plus ou moins fidèles, plus ou moins originaux, Caragiale est l'écrivain roumain dont l'influence ne s'est pas réduite aux valeurs mimétiques, mais a engendré des valorisations successives et mises en évidence de grande intuition, parmi lesquelles l'absurde et "texistence" (Mircea Cărtărescu) sont les plus connues. Mots-clé: espri de Caragiale, héritage de l'espri de Caragiale, intertextualité, comique, absurde Indice de autori A Adameșteanu, Gabriela, 176, 177, 185, 186, 293 Addison, Joseph, 108
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Carol l-a concretizat În timpul vizitei Întreprinse la Istanbul, Incepand cu 24 octombrie 1866, când a depus „acte d’hommage chez son Auguste Suzerain” (s.n.), cum se exprimă Palmstierna, care, la rândul său, l-a primit, potrivit aceleași relatări, „en grande cérémonie et très gracieusement” (s.n.) <ref id="4"> 4 Raportul lui Palmstierna, din 25.X.1866 (Ibidem, p. 274). </ref>. Principele a creat, astfel, condițiile necesare stabilirii de noi raporturi cu Poartă, adică de colaborare. Nouă stare de lucruri intervenita
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
dans la personne du Prince de Roumanie” (s.n.) . Odată Înlăturat acest impediment, „la Prusse n’ayant pas fait la guerre de Crimée aură eu moins de scrupule à enfreindre un traité qu’elle n’a signé qu’en qualité de grande Puissance” (s.n.) . Bunele raporturi existente Între Rusia și Prusia - prima a beneficiat de sprijinul celei de a doua pentru Înăbușirea insurecției poloneze din anul 1863, iar cea de a doua, de neutralitatea celei dintâi În războiul sau cu Franța - au
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
numai în parte, s-au strâns toate în calea noastră, ca un blestem. De aceea, cu drept cuvânt, s-a spus că poporul român este cel mai mare mucenic pe care l-a văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de la nation roumaine, les autorités roumaines ont lancé un programme d'unification mnémonique, dont l'issue était la mémoire nationale unifiée de l'Etat roumain, entrepris sous les auspices idéologiques nationalisme ethnique d'une inspiration herderienne (1859-1918); c) avec la Grande Union de 1918 qui a fait la Grande Roumanie, les autorités de l'Etat ont consolidé ce qui a évolué vers une tradition nationale de se souvenir du passé collective; d) le régime communiste installé au lendemain de la Seconde Guerre
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un programme d'unification mnémonique, dont l'issue était la mémoire nationale unifiée de l'Etat roumain, entrepris sous les auspices idéologiques nationalisme ethnique d'une inspiration herderienne (1859-1918); c) avec la Grande Union de 1918 qui a fait la Grande Roumanie, les autorités de l'Etat ont consolidé ce qui a évolué vers une tradition nationale de se souvenir du passé collective; d) le régime communiste installé au lendemain de la Seconde Guerre mondiale a signifié la disparition de la mémoire nationale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un caractère personnel, ainsi que l'un discrétionnaire et de mesure provisoire. Ensuite, l'auteur a présenté une étude de droit comparé des législations nationales en la matière d'un nombre important de pays: France, Etats Unis d'Amérique, Canada, Grande Bretagne et les pays du système de common law, Espagne, Portugal etc. Finalement, on eté présentées les circonstances spéciales qui seront prises en considération du point de vu du condamné, ainsi que de celles des autorités compétentes pour solutionner les
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a judeca artistic lumea. Pornind cu studii inginerești la Dresda, nu fără urme în profilul viitorului pictor al rigorilor, tînărul curios mergea la Paris, Meccă a celor care voiau să trăiască deplin. Tot printr-o Cantacuzină, sora bunicului dinspre mamă, grande dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
respirația? În fața Prezentării Fecioarei la templu? În fața Judecății de apoi? Eclerajul savant al primei îi și perpetuează acesteia, după patru sute de ani, prospețimea aproape tactilă, senzuală. Ieșim, împăcați cu noi înșine, în noaptea venețiană. Trec, în dimineața asta, peste Canal Grande, și mă aflu sub zidurile bătrînei Academii de Artă. Văd un pictor al străzii. Unul din cele cîteva sute. Mă opresc în spatele lui și-i urmăresc, stupefiat, dexteritatea cu care-și mînuiește, de data asta, un simplu cărbune, iscînd unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei: același facies de maniac al deambulării. Rictusul jovialului dramaturg, pișicher-galant, mă deconectează. Doar pînă reintru în halucinantul șuvoi. S-aprind luminile la Ponte Rialto. Canal Grande e acum o magnifică înscenare: apa forfotește de ambarcațiuni mari și mici, strălucitoare cutii de sardele, terasele de pe chei, multe și elegante, gem de lume. Nu flămîndă, nicicum, ci doar cu chef. Un chef dezmățat, de omenire aflată parcă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște doi") cu una, bruneți, cu celularele pe masă.. Adică, la treabă. Vitrină de librărie, pe Grammont. La Arte, albume de o eleganță inhibantă. Ambitus total: Mantegna, Rubens, Dürer, Autoportretul în secolul XX, Louvre, Courbet, Picasso (se putea!), Miró, La grande parade (portrete ale artiștilor în clowni), dar și... și... Instalations (II). Dezolare, nicicînd consolabilă: mi-a scăpat (I). Dacă în personalele bucurește nu mi-am dus niciodată pînzele cu arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]