1,694 matches
-
care nu bătea la ochi, pe Camino Real, și parcă acolo. Îi spuse lui Jamie să rămână în mașină, iar ea intră în lobby. Un puști deșirat și plin de coșuri stătea la recepție. Bătea cu degetele în suprafața de granit lustruită, fredonând pentru sine. Părea să n-aibă stare. — Bună, spuse Alex. Aveți vreo cameră pentru o noapte? — Da, doamnă. — Aș vrea una. — Sunteți singură? — Nu, pentru mine și băiatul meu. Puștiul se uită dincolo de ușă, la Jamie. Are mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
consumă sângele în tăcere, după aia, să-ți spun vorbe despre dragoste și moarte, despre vicii, știi cum tot zicea Maestrul, marile opere se nasc din mari vicii, că amoralismul cinic la Brecht, că supersexul la Hemingway, că egoismul de granit la Ibsen, că Sartre, viciile lor fecundatoare, dacă înțelegeți ce spunea el, că și eu le-am învățat pe de rost, tot de la bărbatul meu, sper să vă puteți clădi viața și moartea mai departe, prin această poveste, o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se pare lor că arcadele sunt un semn al bunăstării, vine clientul cu o revistuță din astea cu grădinițe, căsuțe, hop și el, Măria Sa, Clientul cu Bani. Toți ăștia vor case cu mansardă, cu gresie din Italia, vor pardoseală din granit, garaje, altul vrea coloane, acuma, nici nu mai primesc pe oricine, selectez, odată, am avut un client din Chitila, unul din lumea interlopă, și-am zis că nu-mi mai trebuie o mie de ani, își pierduse orice contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încântare. Ăsta are și parchet și obloane ! De când mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, când Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu vizita lui Jack Harper ? O, Doamne. Te rog. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutând-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un grup de excursioniști care au urcat pe cărarea mea. Le-am auzit vocile puternice și am ieșit pe pragul de piatră din capul scărilor. Poate ar trebui să spun câteva cuvinte despre pragul de piatră? Este o stâncă de granit pătrată și complet plată, cam de vreo doi metri lungime pe doi metri lățime. Uriașă, ai putea spune. Să tot fi fost zece - cam același număr de bărbați și femei. Toți aveau haine la fel: treninguri albastru deschis, căciulițe tricotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
puteam abține să nu râd. Nu, lasă-mă să ghicesc - Bătătorii Anonimi - pentru cei care nu se pot opri din bătutul la mașina de scris! —Bulimicii Anonimi, a răspuns Mike deloc amuzat. Fața lui urâtă arăta ca un bloc de granit. —Am înțeles. Am încercat să mă opresc din chicotit, jenată că-mi bătusem joc de AA, NA, CA și de tot restul. Poate că pentru mine era distractiv, dar pentru ceilalți bieți nenorociți era probabil o chestiune de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mici sau pe post de prăjiturele din alea colorate. Eram profund mișcată de sprijinul lor. Sigur, nu toată lumea a participat. Mike n-a făcut corp comun. A stat, cu o expresie de nepătruns pe fața aia urâtă, făcută parcă din granit. Majoritatea persoanelor în vârstă, care erau la Cloisters de mai bine de o lună, se uitau cu buzele strânse, într-un gest de dezaprobare. Frederick, care atinsese măreața vârstă de șase săptămâni, a scos o exclamație de dezaprobare, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol stâncii ca să verifice și partea cealaltă. Masivul era ca o fortăreață inexpugnabilă. Aceiași pereți verticali peste care se sprijinea polița îi găsi și acolo. Ușor jenat de soarele care îi bătea acum în față, studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pământ sfințit. Cristian Toma stătuse multă vreme în cumpănă, nehotărât dacă să-i ridice prietenului său un monument funerar sau nu. Se simțea obligat să facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la cimitir de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
IV-a Polirom, 2003 și 2008). Are în pregătire la Editura Polirom volumul Amazoanele. O poveste. Sarsanela Așa cum trebuia s-o tocim la școală sau cum o citeam din cărți, istoria cu i mare îmi părea un bloc uriaș de granit în care se învălmășeau ani, secole, domnitori, războaie, victorii și din care nu puteam să desprind nici o așchie, darămite un colț. Pentru că era de nepriceput, înalt, abrupt, aspru și rece la pipăit, pietroiul ăsta îmi stârnea doar neplăcere și teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
istoria cu i mare a dat buzna peste mine în decembrie 1989 am reușit să sparg ditai stânca în zeci de bucăți, să le mărunțesc, ba chiar să le fac praf. Din pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de ea, gîndindu-mă la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la 81, a confirmat internul", iar eu am înțeles ce anume se întîmplase. ― Și ai văzut-o? Ai vorbit cu ea? ― Eu? De azi înainte n-o mai cunosc. Spunând acestea au podidit-o lacrimile. Dumnezeule! Alexa, femeia aceasta de granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar după mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima sa în senin - căci simțirile sale sunt senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele mai albe ale soarelui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lor începe, Sunt gata toți să se înțepe. Primul iese, totdeauna, la atac, Cel ce mai are, încă, ac. Statuie Portretul zugrăvit din imagini și cuvinte, E ca o statuie pentru eternă aducere aminte. Monumentul ridicat din bronz sau din granit, E mai vulnerabil, poate fi strivit. Fatalitate Celor ce au venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și legendele ezoterice. Zidurile îl înconjurau, asemenea unei fortărețe. Mai departe se zăreau ruinele unui oraș care fusese pesemne foarte mare și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de nisip. În jurul edificiului nu se mișca nimic, nici un animal, nici un om. Barca acostă, și începură să urce treptele. În templu puteai intra numai dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al treilea loc de trecere și vei intra în sanctuar, sit ue-rit. Însă în el ajung foarte puțini și n-are rost să vorbim despre asta acum. În spatele a toate, chiar spre miazăzi, în lumina cunoașterii, se ridică khem-ul de granit, cella divină, unde poate intra numai phar-haoui, pe care voi, grecii - surâse - îl numiți pharaon. Dar din locul de trecere dintre imenșii piloni, a căror bază era acum îngropată în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius îi dăduse numele eremitului filosof Timon, era legat de continent printr-o limbă de pământ stâncos, pe care fusese nivelat un drum mărginit de o parte și de alta de coloane de granit. — Acolo nu-i îngăduit să pui piciorul, spuse preotul cu ironia fină a bătrânilor care au văzut multe. Dar tu nu ești roman. Germanicus coborî din barcă nerăbdător, cuprins de o emoție care făcea ca mișcările să-i fie nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în granit avea ochii orbi ațintiți în față, sub pânza aceea de apă. Nu avea însă frumoasele pleoape alungite, buzele arcuite ale vechilor suverani; recent, o mână îi sculptase o frunte lată, păr des și barbă, o gură mare, senzuală, ochi mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dar Augustus, numai el, a rezistat vrăjii. Mi s-a spus că a străbătut încăperile acelea însoțit de preoții săi, experți în magia ertuscă. Regina pusese să-i fie sculptat trupul în bazalt cenușiu și în diorit, în calcar, în granit, astfel că, de la o încăpere la alta, goliciunea ei era parcă acoperită de o piele diferită. Mi s-a spus că în încăperile acelea a intrat, împreună cu Augustus, și amiralul Agrippa, bărbatul care se căsătorise cu fiica sa, Julia, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
covoarele din sala unde a văzut, în picioare, fără rușine, asemenea Venerei, statuia din cuarțit trandafiriu precum carnea adevărată, gura, sânii, pântecele reginei acum moarte. Băiatul se uită la tatăl său; observă că acesta tăcea. — Poate că chipul acela din granit, continuă preotul, pe care l-ai putut vedea sub apă pentru că azi este foarte limpede, e ceea ce a rămas dintr-o statuie enormă a lui Marcus Antonius. După câte se spune, Augustus a pus să fie făcută fărâme și aurucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]