12,186 matches
-
Focul cuprinse oala de whisky din MaxiBar. Taximetristul împingea și respira. Mariana nu se gândea decât la Mișu. Portretul lui Mișu din MaxiBar se topi în flăcări. Portretul lui Zelea din mâna lui Mișu se topi în flăcări. O negresă grasă, cu disperarea pe chip și hălci de carne albă între dinți, îl impinse pe Mișu la pământ și începu să împingă și să respire. În iatacul Contesei, Popa împingea și respira. Horațiu împinse cu putere poarta închisorii și respiră adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zis, și Zoe m-a trimis la doamna Ida, fostă balerină la Operă, la care știam că merseseră mai toți colegii mei de Institut care chiuleau la cursurile de mișcare și doreau să recupereze înainte de examene. ― Bună ziua, am spus, sunt gras și vreau să... ― Știu, m-a întrerupt ea, ai echipament? ― Am. ― Hai. M-am tras la trening și stăteam ca prostul în fața ei să-mi spună ce trebuie să fac. ― Fii atent. Eu am bâta asta și o să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ca prostul în fața ei să-mi spună ce trebuie să fac. ― Fii atent. Eu am bâta asta și o să-ți spun ce ai de făcut, tu faci, dar dacă cedezi, te croiesc. Te prinzi? ― Evident, spun eu, mândru că, deși gras, eram totuși un tip forțos. ― Întinde-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului drept. De cincizeci de ori. Hai! Mă întind și, cam pe la treizeci, încep să nădușesc, iar la patruzeci las liniștit piciorul jos. Ida mă trăsnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să nu rateze. ― Stăpânul nu prea are încredere în mine, dar azi m-a lăsat să țin eu perșul, că îl cam doare spatele, îmi spusese înainte de spectacol. Era destul de musculos, chiar foarte, dar ținea în vârful perșului o băbătie grasă, nevasta stăpânului lui (am aflat că la ei în circ așa li se spuneau ciracii maeștrilor). La un moment dat era să o scape dracului pentru că ea făcuse o altă mișcare și el nu era pregătit pentru improvizație, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mea. Eu m-am tras sub perucă și mi-am băgat unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune că a făcut și Gelu, Hudac s-a pitit sub scutul lui și, cât era de gras, nu se mai vedea de acolo, doar scutul ce se hurduca. Puiu s-a întors cu fața la fundal, ca să nu fie vorbe, Fotino a căscat gura fără de aer, Beligan, care altminteri era destul de rezistent, râdea greu, se stăpânea, a deschis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ochi globurile care strălucesc într-un fel aparte, ca o minune, ca o sfântă minune, cutremurător de veselă, sfâșietor de tristă. În timpul ăsta, la televizor, niște imbecili vorbesc lumii despre prostia politicienilor și a lumii întregi, cu excepția lor, evident. Mici, grași, slabi, chiori, glumeți, înăcriți, de tot felul, vorbesc despre disperarea lor că lumea este rea și proastă. Neisprăviții ăștia le vorbesc așa oamenilor care tocmai s-au întors de la Masca, unde au privit cum împodobesc copiii lor brazii, au cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se găseau în cantități foarte reduse. La momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni la care nimic nu le intră triumfal în casă, cu atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seama ce imagine aveam despre ea. Am realizat că, pornind de la acea voce, nu reușeam să-mi fac decât o imagine a personalității ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înălțime. Asta era de-a dreptul gigantică! Parcă erau Într-un freak show! M-am uitat odată la un film porno cu grăsane, Împreună cu prietenii mei din L.A., printre care și ciudatul ăla, și muream de râs pentru că prea erau grase alea. Luaserăm cu toții amfetamine și eram făcuți praf, numai ăla avea o față serioasă și a Început să se masturbeze, acolo, În fața noastră. Cum era posibil să Îi placă atât de mult femeile enorme și să nu simtă nimic despărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a speriat și a rupt-o la fugă. Dar știi ce a avut tupeul să-mi spună În timp ce fugea mâncând pământul? „Tâmpitule! Nu te pune cu japonezii!“ Îți dai seama? Poți să crezi așa ceva? Pe urmă a venit un tip gras și sobru, Îmbrăcat cu o scurtă din molton croită prost, cu ochii Înguști, care zicea că vrea să devină scriitor. Tocmai mă Întrebam ce legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
iau destul ecstasy, nu mai trebuie să trag pe nas așa multă cocaină. Dar o pilulă sau două nu mai au nici un efect la mine. De aceea atunci când mi-e dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și Walther, dar arma pe care am ales-o a fost Mauserul. Una peste alta, datele lui generale îl făceau mai potrivit decât mai micul Walther și nu-i lipsea nimic în ce privește puterea de oprire a adversarului. Precum un cec gras, era o armă care îmi conferea întotdeauna un sentiment de încredere și de liniște atunci când mi-o strecuram în buzunarul de la haină. Am fluturat pistolul în direcția lui Bruno. — Și oricine mi-a trimis invitația va ști că port la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un pterodactil. Și nu că nu ar fi fost și asistente mai drăguțe prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o cameră atât de mică, măcar să-mi dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul umorului nu-i era deloc mai prejos decât frumusețea: — Aici e interzis alcoolul, îmi răspunse ea trăgându-mi dintre buze țigara încă neaprinsă. Iar fumatul este strict intrezis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
infracțiune. Asta i s-a întâmplat lui Reinhard Lange? A fost tratat doar de reacțiile nevrotice asociate? Ea dădu aprobator din cap și se așeză pe marginea patului meu. — Povestește-mi despre Institutul Göring. Are vreo legătură cu Hermann cel Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția numelui lui Göring. De n-ar fi el, în Germania ar mai exista foarte puțină asistență medicală, demnă de acest nume, pentru bolile mintale. Naziștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hallesches Tor. Wende Hoas era o clădire înaltă, cenușie, în apropiere de linia de S-Bahn. Am urcat la ultimul etaj, unde, cu un zâmbet de maniac ferm instalat la locul său, Becker dădu un picior într-o ușă. Un omuleț gras și spilcuit, cu monoclu și mustață, se uită în sus la noi de pe scaun și zâmbi nervos când am intrat în birou. — A, Herr Becker, zise el. Poftiți, poftiți. Ați adus și un prieten cu dumneavoastră, excelent. Nu era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
din schimb, cel puțin nu înainte de a-și fi făcut raportul. Cum ați intrat aici? — Supraveghetorul de noapte al stației, domnule. El păstrează cheile în biroul său atunci când se închide la bagaje lăsate în păstrare. Deubel arătă spre un bărbat gras, cu înfățișare soioasă, care stătea la câțiva metri mai încolo, rozându-și podul palmei: — Ăla e. — Se pare că îl reținem de la cină. Spune-i că vreau numele și adresele tuturor celor care lucrează în sectorul ăsta și ora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
iar slujnica de culoare a lui Frau Lange se plânse cu amărăciune despre oamenii care veneau și plecau tot timpul, astfel încât ea stătea numai în picioare. N-ai fi crezut asta când te uitai la ea, căci era chiar mai grasă decât mi-o aminteam. — Va trebui să stai mata aici în hol să aștepți cât mă duc eu să văd dacă e disponibilă, îmi zise. Peste tot în altă parte se zugrăvește. Bagă de seamă, să nu atingi nimic. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
erau la fel cu inelul său. Fizic, semăna cu o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un castor, un efect care era accentuat de distanța mare dintre cei doi dinți din față. — Trebuie să fiți Herr Steininger, zise el strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îl prinse de glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker trăgea, Lange sărea în jos pe scări pe fundu-i gras. Când lovi podeaua, Becker se înfipse în moaca lui și începu să-l tragă de obraji spre urechi. Când zic să deschizi ușa, deschizi afurisita de ușă! Apoi își puse toată mâna peste fața lui Lange și îl lovi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aș fi spionat o întâlnire a Marii Loji Masonice. Primul punct pe ordinea de zi în dimineața aceea era aprobarea de către Reichsführer a planurilor pentru dezvoltarea turnului nordic lăsat în paragină. Acestea au fost prezentate de către Landbaumeister Bartels, un omuleț gras, cu aspect de bufniță, care stătea între Weisthor și Rahn. Weisthor însuși părea nervos și era foarte limpede că simțea lipsa cocainei lui. Când Reichsführer-ul i-a cerut părerea despre planuri, Weisthor și-a bâlbâit răspunsul: — În... ăăă... în termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oprește puțin, Dromiket. „Bourul” trase aproape de platformă. Felix S 23 scoase capul pe hublou. — Gică! strigă el. Mă, Gică! Ia ieși, mă, puțin la poartă. După câteva clipe se auzi cum se ridică zăvorul și în prag apăru un bărbat gras, chel, îmbrăcat într-un costum de culoare bleumarin, cămașă albă și papion negru. Se uită cu atenție spre navă. — S-a închis, tovarăși. Reveniți mâine, zise el. — Bă Gică, sunt eu, Felix S 23. Ce dracu’, nu mă mai cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
netemporal f) Chemarea mosorului a) Cheagul alb, lăsat din seară. Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subțioară, Cel cu plisc întors de ceară roșie Încovrigat, Peste inimi Către seară Atîrnat: Chipul, coabe, S-a-îmbuibat în seara grasă Ca într-o baniță cu boabe Și-a sburat. S-a-îmbuibat Ceasul rău, Și s-a dus Ceasul tău, Domniță Hus! b) Este Domnișoara Hus, (Carnaksì! Mașalà!) Cu picioare ca pe fus, Largi șalvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiți (ah
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i poarte-n praf omida, Să rabd și eu povara A duce două vieți?" (Nehotărîre) Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi: cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist? Dacă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ediția nr. 961 din 18 august 2013 Toate Articolele Autorului După atâția ani de căsnicie, Acum, că amândoi ne pensionăm, Nici vorbă despre ură, dușmănie, De-acord căzurăm ca să divorțăm, Și nu că ar fi fost nepotrivire De caracter, ea grasă, io schilod, Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire Suntem făcuți pe-același calapod, Că eu sunt fumător ... și ea fumează, Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc, La poker eu trișez, și ea trișează, Cum dracu' de-am
DIVORŢ ÎN STIL ROMÂNESC de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364419_a_365748]
-
dle,... armăsar?! așa di dulși și gingași o țâneam numa’ în brațî dar amu-i iapî di rași și-mi vorghești că o tați. mândruța me di az mă lași, dar o iubesc, inci, mă giur se daci îi oleacî grași, s-o las și eu? nu mă îndur. acuma, de, is ginovat, ci m-am purtat pre cu mănuși; di aș și fost eu mai bărbat, ai!, si o mai chișcam di buși!... di mani o și mă-nvăț minți
MÂNDRUŢA ME DI AZ MĂ LASÎ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364416_a_365745]