2,649 matches
-
numai avioanele de spionaj cele mai moderne erau în stare să-l depășească, după cum citise fratele meu în Hobby. Trăiam pe partea liberă și veselă a perdelei vegheate de arme atomice, în timp ce alții dispăreau în spatele cortinei de fier într-un gri hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe pereții caselor, că nu s-ar deosebi prea mult una de alta și că oamenii le-ar înțelege. Mama pășea, după sosirea noastră la hotelul de la mare, prin umbra pinilor, în rochia ei largă înflorată. Copacii o încercuiau în griul lor argintiu, iar mersul ei căpăta un elan de parcă acolo înăuntru, la ea în trup, s-ar fi produs o zguduitură, ceva care o eliberase - și statuile stăteau nemișcate pe balustradele grădinilor. Când nisipul a început să ardă ca jăraticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lor, în visurile lor promoționale, să găsim abia acolo un adevărat refugiu, fără să simțim amenințarea care era dată în vileag o dată pe an, și ea, tot în imagini: proiectile gigantice cu nenumărate focoase explozive, mase de oameni în marș, gri, aliniați în cizme în acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să se mai vindece niciodată, că bărbatul pe care îl adusese ambulanța acasă, lăsându-l să zacă aici pentru totdeauna, neputincios, n-o să se mai ridice din nou, să vorbească, să se orienteze spre o altă activitate. Peisajul se întindea gri în fața ferestrelor, pe cămin se aflau doza, sfeșnicul din fier forjat, mica statuetă de piatră din Arctica, ne așezam pe fotolii sau pe canapea doar ca să ne ridicăm iar și să pășim până la geam, până la cămin, ca să tragem cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
orientării la maximum ca să evit toate rămășițele care umpleau podeaua. Jucării, bucăți de jucării, prăjituri pe jumătate mâncate, resturi de mâncare cu origine incertă, cărți de la bibliotecă, un sutien alb care fusese spălat cu ceva albastru căpătând acea nuanță de gri care vorbește de la sine. Pe masă erau șase teancuri de haine murdare aranjate pe culori. Speram că nu vom mânca prânzul pe aceeași masă mai târziu. Cu mare atenție, m-am cocoțat pe un scaun la barul pentru mic dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu cruciulițe negre presărat pe toată întinderea creierilor. Profesorul Cvostec, cu capul cât o baniță și părul încă negru, tuns mărunt, cu mustățile groase și lungi ca două indexuri negre, m-a primit în jachet. Purta pantaloni șalvari, de un gri închis, peste ghetele negre de șevro, cu gumilastic, lustruite ca oglinda. Intrai prin ușa secretă, sărind peste rândul pacienților îngrămădiți în sala de așteptare. O monedă în mâna îngrijitoarei făcu posibilă contrabanda. - Dezbrăcați-vă! Spuse savantul, sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adorabilă fecioară. Copleșit de tristețe, la gândul că sufletele noastre nu se vor mai regăsi niciodată, împletite și crescute către cer, risipesc pentru dânsa mănunchiul acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc să rămână multă vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o floare de cicoare, desprinsă din tulpina crescută în mine și smulsă acum din sufletul meu, ca dintr-un trup de lăcustă, cu stropul de sânge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe Henry James de treizeci și cinci de ani, sosește conform Înțelegerii, puțin după ora zece dimineața. — La mulți ani, Kidd, spune el În timp ce ea Îi ia pălăria și mănușile În hol, ajutându-l să Își scoată paltonul gri. Costumul Îi este gri, În ton cu părul grizonant și cu mustața pe oală, Încărunțită. Dacă nu ar fi ochii de un albastru strălucitor, din spatele ochelarilor cu rame metalice, ar putea fi Întruchiparea ceței ridicate de pe râu, afară. — Mulțumesc, domnule. Și la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce-i drept, în același gri de campanie, dar atât de inegală, poate să se folosească de ambuteiaj și să-și procure, la un punct de adunare improvizat pe o parte vizibilă a străzii, peticul de hârtie ștampilat, ordinele de marș care le asigură supraviețuirea. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost prima. Pe fața ei mare, care semăna cu luna-aproape-plină, se instalaseră pistrui. Dar ei n-au contat în claia de fân. Destul de sigur e că ochii ei, pe care nu i-a închis, erau mai degrabă verzi decât gri la culoare. Mâinile ei mi se păreau mari, aspre de la muncile câmpului. Ele au știut cum să-mi fie de ajutor. Bineînțeles că fânul mirosea într-un fel de neuitat. Fiind prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă. Ce se află, umbrit, în spatele ochelarilor. Două cratere: nările din care ies franjuri de păr cărunt. Nesfârșit de multe nuanțe de gri și alb: credo-ul meu. Încă din copilărie am desenat cu creioane. Fragmente de zidărie din cărămidă sumbru închipuită, cojită, văzută de aproape. Guma tot mereu la îndemână, până când aceasta s-a consumat, s-a fărâmițat, motiv pentru care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decimate, în nenumărate xilogravuri și desene în cărbune. Fiindcă își cunoștea țiganii, a fost în stare să transpună nevoile și spaimele lor în suita de desene Patimile lui Christos: coli de format mare pline cu nesfârșit de multe nuanțe de gri. Țigani tineri și bătrâni, aceștia erau personajele lui. Și așa se face că nu numai în atelierul lui Otto Pankok, ci și în acelea ale elevilor săi, supraviețuitorii de la Auschwitz-Birkenau ai acestei seminții împuținate intrau și ieșeau întruna. Ei făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la camerele video, spuse Ted zâmbind. Ce fel de bandă folosiți, de 1/2 sau 3/4 țoli? — Domnule, se folosește o imagine pentru scanare de date echivalentă cu două mii de pixeli per cadru, fiecare pixel având douăsprezece tonuri de gri. — Oho! făcu Ted. — E ceva mai bun decât sistemele comerciale cu care sunteți probabil familiarizat. — Înțeleg, zise Ted, revenindu-și cu ușurință din buimăceală și pălăvrăgind apoi cu Edmunds pe teme tehnice. — Ted pare teribil de interesat de modul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
respingi, mai poți încă să te-nchini lumii cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind într-o lume de un gri sanguin, lume excitată de umbra îngerilor care fîlfîie deasupra. Sînt pentru Doctor un caz? Un dobitoc pe care trebuie să-l tratezi deși ți-e scîrbă? Îl întreb de ce nu mă sedează sau, invers, de ce nu-mi pune-n mînă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la fereastră ca să-i arăt, pentru prima dată, Irlanda. Priveliștea era așa de diferită de cea a Londrei, pe care o lăsasem în urmă. Nu m-am simțit niciodată mai rău decât atunci când am privit albastra mare irlandeză și ceața gri aninată deasupra câmpurilor verzi. M-am simțit așa o ratată. Plecasem din Irlanda în urmă cu șase ani, privind încrezătoare spre viitor. Urma să-mi găsesc o slujbă super la Londra, să întâlnesc un bărbat minunat și să trăiesc fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crinolinele nu mai sunt, în mod cert, la modă.) Kate a tras un pui de somn. Era o fetiță așa de cuminte. Într-un final, am fost chemată și amândouă am intrat în cabinet. Doctorul era un moșuleț simpatic. Costum gri, păr grizonat, gesturi blânde. —Bună, a, da, Claire, da, Claire și copilul... ăăăă... Catherine, a zis el citind din notițele de pe birou. Intră și ia loc. După câteva clipe, a ridicat ochii spre scaunul din fața lui și cum eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevărați sînt Shelley Winters (Charlotte Haze), o actriță uimitoare, și Sue Lyon (Lolita Dolores Haze), despre care n-am mai auzit niciodată nimic. James Mason mi se pare prost ales, un actor liniar, dramatic de monoexpresiv, bun În Omul În gri și-n alți oameni decolorați, nu În Humbert. Pe de altă parte, distincția și ironia de tip britanic Îl Împiedică să intre Într-un rol complex, de pildă nu poate plînge fiindcă n-are cu ce, nu este convingător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndemnare, a noastră trudă neuitându-o pururea. Amin. COLET CU CAP DE FEMEIE E sîmbătă, plouă mărunt, „mîinile tale sînt mai micuțe decît ploaia” (E. E. Cumings) și-ți vine să arunci pe cineva pe fereastră. „Era o zi ploioasă, gri și tristă” povestește Sviatoslav Richter În timp ce pe ecran apar clădiri dărîmate și un difuzor În prim-plan suspendat pe un stîlp. „N-am să uit niciodată ziua aceea, fusese bombardament, orașul ardea, și la difuzoarele de pe străzi a-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Universitare pentru simplul motiv că nu vor ajunge niciodată pînă acolo, apoi Îmi apar În minte Palatul de Justiție, Ntre Dame și Beffroi, numit și Tour de Halles, unul dintre cele mai frumoase monumente din Flandra. Negre dantelării pietrificate demult, gri, verzi, albe. Lierre (Lier): am așteptat Îndelung să se facă ora patru după-amiază pentru a zări ieșind din uriașul ceas al turnului din piață statuetele care indică ora Într-un chip cu totul inedit. N-au ieșit. Rămînem cu frustrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
date statistice care să se potrivească cu Dudley, Stomp, Vachss, Teitlebaum, Perkins, Carlisle și Breuning. Ore Întregi de săpături, un teanc de zeci de centimetri - apoi un dosar straniu, pe care Îl simțea că arde. Un Merc coupe din 1948, gri cumpărat pe 10 aprilie 1953. Înmatriculat pe numele Margaret Louise March, femeie, albă, data nașterii 23 iulie 1918, păr castaniu, ochi căprui, Înălțime 1,75 m, greutate 97 kg. Adresa persoanei: East Oxford, numărul 1804, Los Angeles. Numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu au făcut-o, așa că Dud și banda au plantat o mașină lîngă Nite Owl. Am fost la Circulație și am verificat Înmatriculările auto din aprilie 1953 - de data asta persoanele albe. Dot Rothstein a cumpărat un Merc model ’48 gri pe 10 aprilie. Sub un nume fals, sub o adresă falsă, dar tîmpita a pus cifrele reale de la numărul ei de telefon. Vincennes părea zdruncinat rău de tot. Ca să nu urle În gura mare DUDLEY, Ed simți nevoia să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Hilary. Să clocească ea ceva. Henry medită câteva clipe. — Bine gândit, spuse el și-l băgă în buzunar. 20 ianuarie 1988 Se apropia de ora șase seara și toți ceilalți plecaseră acasă, dar Graham încă stătea în biroul lui gri, cu mobilă puțină de la Midland Ironmasters, așteptând să sune telefonul. Un sistem de înregistrare era conectat la receptor. În ultimii doi ani înregistrase în jur de cincizeci de ore de convorbiri telefonice, dar știa că mai erau doar câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jeanșii preferați ai lui Caroline, În trei culori, și am pus de la noi și niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste și jachete din denim și chiar câteva perechi de șosete s-au revărsat din punga aceea, iar eu am rămas holbându-mă la ele: erau acolo haine cât pentru Întreaga garderobă a patru sau mai mult preadolescenți. Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un loc extrem de curat și ordonat, ca a mamei. Îmi imaginam că Întotdeauna casele curate sînt ca niște... ei bine, nu știu. Ca măselele de minte? — Da, zise Helen, Întocmai. Își trecu mîneca peste suprafața oglinzii; cînd o luă, era gri de praf. Alți oameni de vîrsta și din clasa lor socială aveau, bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]