3,476 matches
-
Sam. Sam urlă și se prefăcu că se îneacă. Apoi începură să se rostogolească pe podea. — Tată! Tată! Oprește-l! Mă sufocă. — Jason, nu-l mai sufoca pe fratele tău. Jason nu-i dădu nici o atenție. Rick îl prinse de guler și îl trase de pe Sam. — Am spus să nu-l mai sufoci. — Nu-i făceam nimic. El a căutat-o. — Vrei să nu mai ai voie la televizor diseară? Nu? Atunci mănâncă-ți hot dog-ul și lasă-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de a-și întinde brațele pe masă și de a-și sprijini bărbia pe degete îl făcea să semene și mai mult cu o broască. De fapt, el își odihnea gâtul atacat de artrită, deoarece nu-i plăcea să poarte guler susținător. I se părea că îl făcea să arate bătrân. Din punctul de părere al lui Richard Bond, Barton Wiliams ar fi putut să stea întins cu totul pe masă. Era destul de bătrân și destul de bogat ca să facă orice voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Pentru că atunci când maimuța avea să fie redescoperită, în fine, atenția presei avea să fie și mai mare. Mai ales pentru că Gorevici avea intenția să facă mai mult decât să înregistreze maimuța vorbitoare. Voia să o prindă, vie. Își încheie strâns gulerul jachetei, ca să se apere de ploaie, și așteptă. Era după-amiază târziu și începuse să se întunece. Gorevici moțăia, când auzi o voce joasă și gravă, care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pielea gâtului, chiar deasupra claviculei. Bineînțeles, Henry nu le putea face asta copiilor lui. Așa că întrebarea era: unde să le pună? Se întoarse în camera de zi, unde se aflau copiii. Să pună senzorii în sacii de școală? Nu. Pe gulerul cămășilor? Clătină din cap. I-ar fi simțit. Și atunci, unde? Instrumentul chirurgical funcționa perfect. Dispozitivele intrară ușor în cauciucul din tocul adidasului. O făcu la adidasul lui Dave, apoi la al lui Jamie și apoi, dintr-un impuls, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sâmbătă, la miezul nopții, zeci de notabilități armene care locuiau În Istanbul au fost arestate și duse cu forța la sediul poliției. Cu toții se Îmbrăcaseră adecvat, erau ca scoși din cutie, de parcă s-ar fi dus la o ceremonie. Purtau gulere de un alb imaculat și costume elegante. Erau cu toții literați. Au fost ținuți la sediul poliției fără nici o explicație, până când au fost În cele din urmă deportați fie În Ayash, fie În Chankiri. Cei din primul grup erau Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ca să-i fac să jubileze, le-am spus că psihanaliza e o escrocherie. Dar pe dumneata te-au chemat mult mai Înainte? — SÎntem tot În 1958, doctore. Ar fi trebuit s-o vezi pe Tina În bluza ei severă cu guler Înalt și fusta lungă, plisată. Știam că pînă la urmă ne vom căsători, iar ea se prefăcea că nu se gîndește la asta. Cu douăzeci de minute mai devreme, eram Încă În brațele unei animatoare geniale. Nu trebuia decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și dumneata, strigă Saliatov în timp ce dădea din mâini ca și cum Porfiri era o muscă pe care încerca să o alunge. Cu fața roșie și cu venele de la tâmple umflate, acesta se mișca întruna, fără scop. Începea să asude și își descheie gulerul. ă Bineînțeles, bineînțeles... Dar știi, nu vreau să mă bag, eu vreau doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să tune și să fulgere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să-i vadă umbra în ușă. Dar chair pentru o clipă, reușise să observe ceva schimbat în înfățișarea sa. ă Da, bineînțeles că sunt eu. Ce s-a întâmplat? De ce întrebi? ă Ai o haină nouă. ă Da. ă Are guler de blană. ă Da. și ce-i cu asta? ă Afacerile merg bine. ă Te rog, Pavel Pavelovici. Te rog să nu fii crud. Nu este ceea ce crezi. ă Cum te simți când ei te ating? ă Te rog, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt bărbierit, ceea ce îl făcu pe Porfiri să suspecteză că obrajii săi nu cunoscuseră încă lama briciului. Mai mult, ghici în înclinarea capului și în privirea acestuia rugătoare o oarecare legătură cu ceea ce Zamiotov avea să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sub pielea lucioasă. Aburi îi ieșeau din coaste și-și întorcea botul într-o parte în aerul rece. Sub strigătele vizitiului, nechezatul calului și clinchetul constant al clopoțeilor, Porfiri Petrovici putea auzi ropotitul copitelor pe gheața netedă și își îndoia gulerul din blană pentru ca răsuflarea sa să nu-l umezească. Înfofolit în blănuri, acesta se simțea bine în droșca deschisă, gonind repede prin cea mai rece și mai senină zi de iarnă de până acum. ă Ăștia-s nebuni, mormăi Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mieros și elegant îmbrăcat, în jur la vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dat seama? întrebă acesta batjocoritor. ă Să începem cu Boria. ă De ce să începem cu el? ă Fiindcă cu el au început bănuielile mele. Boria nu s-a spânzurat. Altcineva a făcut-o pentru el. Erau urme de ulei pe gulerul hainei. Cum a ajuns uleiul acolo? Abia când am venit aici mi-am dat seama. Am observat atelierul care vinde aparate mecanice de la parterul acestei clădiri. Sigur! Asta e! A fost ridicat cu ajutorul unui scripete. Dumneavoastră ați legat o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lucidă. ă Eu am crezut-o. Am crezut-o întodeauna. Dar nu am spus nimic. Tăcerea mea a omorât-o. Porfiri îi răspunse clipind. Aruncă scrisoare pe pat și se ridică. Se îndreptă spre Lebediev pe care îl prinse de guler și îi spuse în fața duhnind a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia Ivanovna. Ivanovna. Lilia Ivanovna, continuă Porfiri, accepntuând patronimul. Chiar dacă s-ar fi făcut vinovată de acuzele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a votcă: ă A fost fiica voastră. Fostul funcționar civil nu reacționă deloc la spusele lui Porfiri. Lilia Ivanovna. Ivanovna. Lilia Ivanovna, continuă Porfiri, accepntuând patronimul. Chiar dacă s-ar fi făcut vinovată de acuzele astea, tot fiica dumitale rămâne. Lăsă gulerul să-i scape. Lebediev se înclină, dar rămase pe picioare. ă Eu sunt consilierul titular Ivan Filomonovici Lebediev. Eu am o poziție. Am statură. Am o reputație. ă Ba nu ai nimic, spuse Porfiri. Lebediev se încruntă, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zise Kitty, uitându-se către un bătrân de pe marginea drumului, care vindea hărți cu proprietățile vedetelor. Nu-mi plac constrângerile totalitariste. Nici aici, nici acolo, nicăieri, zise Kitty, trăgând cu mâna dreaptă de centura de siguranță. Ura centurile de siguranță, gulerele strânse, orice Îi limita mișcările. — Da, știu, aprobă Carlos, inspirând aerul cu miros de fum și alge pe care-l răspândea marele Pacific. Taxiul gonea prin labirintul străzilor din Bel Air, trecând pe lângă vile de celebrități: Clint Eastwood, Tony Curtis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
gacho nu e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă închisă sobru la guler, fără cravată. Mâinile care țin volanul sunt mari și puternice, de țăran, și totuși, poate din pricina contactului cotidian cu moliciunea argilei, la care-l obligă meseria, sugerează sensibilitate. Mâna dreaptă a lui Marçal Gacho n-are nimic deosebit, dar podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va pierde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
au fost, dincolo de întâmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învârteau pe-acolo se duceau pe țărm, se uitau la stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înhățau prada. Din privirea pe care mi-a aruncat-o, mi-am dat seama că era la curent cu ce se întâmplase. Poate chiar el îi șoptise Moașei istoria cu statueta. Am simțit un puternic impuls să-l iau de guler și să-l scutur zdravăn, „ascultă, fiu de cățea, nu încapi de mine?”, când deodată, poate chiar din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înșfăcând-o de mână. În ochii ei oblici și migdalați s-au aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mânie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
discret. Scutură din cap. Nu vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? „La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-am luat cu forța”, îi zici lui Vecu, apucându-l de gulerul halatului și, pentru că s-a înnorat între timp și chiar tună, râzi; „Ha, ha, Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, sa devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încântată, înclinându-se, învârtindu-se și zâmbind. „Îmi place aici”, mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte, când în alta, „Femeia tot femeie”, mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici o adresă, iar Diotallevi era pe moarte), ori toate chesturile din Italia ar fi sărit să-l prindă. Dar era posibil ca Agliè să se fi coborât la un joc atât de sordid? Ce câștiga de aici? Trebuia luat de guler smintitul ăla bătrân, numai târâindu-l pe el la chestură ar fi putut ieși din istoria aceea. Luase un taxi și se dusese la micul hotel particular de lângă piața Piola. Ferestre Închise, iar pe poarta de la intrare afișul unei agenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da, sigur. Dacă există vreun lucru pe care Wakefield știe că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]