3,440 matches
-
o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale către Piața Pantelimon, pe vremuri o „Majestuoasă hala cu carne”, astăzi, transformată de către comuniști, Într’o banală băcanie unde ce-ți trebuia nu gaseai...! Făcu Înconjurul pieții, privind cu interes la produsele vegetale, o dovadă În plus a primăverii, care deja Își făcuse apariția. Roti privirea În jurul pieții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de persoana lui. În această situație, simțindu-se stingher cu privirile celor prezenți studiindu-l, Tony Pavone merse În perimetrul Înconjurător. Piața Ilie Pintilie, se numea Înainte de venirea comuniștilor la putere“Matache Măcelaru”, fiind bine aprovizionată cu produse agricole În timp ce hala de carne gemea burdușită cu tot felul de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
produse agricole În timp ce hala de carne gemea burdușită cu tot felul de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rămân toți banii...! Nicidecum domnule...! Presupun, mata cunoști filiera de aceea fii sigur, eu personal dacă voi reuși În final să colectez câțiva bănuți...!” Timpul Îl presa. Totuși, În afara acoperișului propiu zis, urma să repare și să zugrăvească cele căteva hale industrile ce fusese afectate de scurgerea apei de ploaie, rezultând o sumă frumușică, sperând să contra balanseze investiția și să păstreze lucrătorii În timpul iernii. „Bine, se hotărî repede Tony Pavone. Nici un ban Înainte...!!” „Aveți Încredere domnule, mâine dimineață aduceți Întreaga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Unul dintre feciori, Ion, născut în 1845, a ajuns primar al Bucureștiului și, în această calitate, îmi spunea Manuela, a condus lucrările finale de canalizare a Dâmboviței, a inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața Unirii. În 1877, fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Unul dintre feciori, Ion, născut în 1845, a ajuns primar al Bucureștiului și, în această calitate, îmi spunea Manuela, a condus lucrările finale de canalizare a Dâmboviței, a inaugurat prima linie de tramvai electric, a reconstruit biserica Sfântul Silvestru și Halele din Piața Unirii. În 1877, fără asentimentul Regelui, Ion Procopie Dumitrescu a interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Când strângea destule, Își lua cu el câteva rubedenii și se pornea la Piața Mare din oraș. În vreme ce el vindea ouăle de țară cu cinci lei bucata la o tarabă În aer liber, rubedeniile se așezau la cozile uriașe din Hală, două, trei ore sau chiar mai mult și cumpărau de la stat ouă de fermă. Câte două cartoane a câte treizeci de bucăți, că mai mult nu se dădea, În virtutea eticii și echității socialiste. Astea de la stat costau un leu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspândise zvonul că statul inventase un nutreț pe bază de căcat de om cu care Își stimula zootehnia să dea mai din belșug carne, lapte, ouă și alte produse pe care le cunoașteți foarte bine. E, cu ouăle cumpărate din Hală, făcea În felul următor: dacă nu erau destul de murdare, le mai mânjea el cu puțin nămol și cu găinaț, azvârlea Între ele un pai-două, ca să pară că taman le-a cules din cuibar, și le lega câte zece În ștergare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că cerșea rușinat: „Dacă ați putea să-mi dați ștergarele Înapoi...”. Pomană În nici un caz nu făcea, ba le mai și păcălea pe toante: le vindea cu cinci lei oul de țară pe care el dăduse doar un leu În Hală, fiindcă găinile care le ouaseră fuseseră hrănite cu scârnă de om amestecată cu paie tocate, făină de oase și ceva grăunțe refuzate la export. Culmea e că se găsea câte una care pica În extaz și lăuda În gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a ăluia, acolo de unde fusese retezat un deget...). Însă de-acuma, gata: aveam să fiu atent ca să ajung bun meseriaș. Iar dacă n-avea să se petreacă așa (după cum cu destul temei bănuiam), nu se Întâmpla nici o nenorocire: În orice hală de strunguri era nevoie de câte cineva să măture șpanul de pe mașini și de pe jos, să alerge la chioșc după vreun pachet de țigări, să ducă de la birouri la muncitori desenele pieselor care trebuiau executate. Postul suprem la care Îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țigări, să ducă de la birouri la muncitori desenele pieselor care trebuiau executate. Postul suprem la care Îndrăzneam să visez era cel de portar. Până să ajung la el, Însă, era nevoie de ani buni - chiar zeci - de măturat șpanul prin hale, iar eu eram hotărât să dau dovadă de răbdarea necesară unui atât de nobil țel. Îmi vine să zâmbesc acum, dar nu-i deloc de râs... Oricum, aveam viitorul aproape asigurat. Peste câteva zile, foarte Încrezător În mine, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rebotezat vineri. Azi e vineri și mâine tot așa, vineri, dublând asul, dublând ghinionul, dublând incertitudinea. Îl apucase naiba, așteptând autobuzul. Așteptând, cercetând încălțările concetățenilor. Ridicase privirea: Gostat. Gospodăria de stat. Zarzavaturi, găini, ouă, astea ar trebui să fie în hala Gostat, nu sunt decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nimeni nu-i dădu atenție, apucase deja căruciorul, pardon, vă rog, dați voie. Lumea se dăduse, intimidată, în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
firmă de tour-operatori să vă închirieze autobuzul? Lasă, domn’e, asta-i treaba noastră, ce ești tot timpu-așa, să descurajezi omu’? Eu nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
specială unde învățase, la cea în care lucra acum, la fabricile de pe Platforma industrială în care fusese angajat, la camerele în care stătuse în gazdă și la camera din apartamentul soră-sii. Vitan, Dristor, Văcărești, Pantelimon, Sfânta Vineri, Unirii, Moșilor, Hala Traian și tot așa, Rafaele, revii și te reîntorci în permanență și de bună seamă că și sufletele părinților tăi bântuie prin zona asta, zbătându-se să se rupă de ea și reproșându-și, desigur, neputința. Nu te frământa altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
luat pe cap o familie grea de prietene, pentru care cărai ca un cătâr cu sacoșa de la cantină. O aveai pe Roșioara cu copiii ei abonată-n permanență și încă vreo cinci-șase abonate de ocazie. Peste alergătura și roboteala din hala cantinei, căratul cu sacoșa și grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fie n-a mai fost. Toată povestea asta ar fi trebuit să se întindă până spre anul 2000 încolo, dacă Revoluția nu l-ar fi terminat pe Ceaușescu cu tot cu șantierul Centrului Civic. Atunci a fost când localul cantinei concentraților și hala bucătăriei s-au transformat într-un depozit de mărfuri cu vânzare angro, iar conducerea intreprinderii de Gospodărire Locală și Alimentație Publică, care aparținea cantina, s-a simțit obligată să nu-și lase salariații de izbeliște. Încă nu se ajunsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tare. Foamea și osteneala și somnul o încolțeau din toate părțile. Ai fi zis c-a tras la jug, Mirelo, păi, copilul ăsta din ea o făcea să se simtă ca după o zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirelo... Cu Petrișor în brațe, legănându-l ușor, se apropia de fereastră, n-ai știut, aștepți, iarăși aștepți, și vederea despăienjenindu-se peste curtea autobazei de dincolo de strada cu grămezi de zăpadă și de gheață înnoroiată pe trotuare: basculantele, clădirile halelor și ale garajelor, terenurile virane cu gunoaie de dincolo de gardul de beton și șirurile de blocuri, o vale de blocuri și-n zare coșurile pântecoase ale termocentralei împroșcând pe cer vălătuci de fum; mereu același peisaj al așteptării, aducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele, panourile publicitare, ecranele televizoarelor și ale computerelor... Zi de zi, trebuie să învățăm noi tertipuri ca să ne ferim din calea ei, zi de zi, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
comuniștii sunt cu desăvârșire penibili dacă își imaginează că e mai sănătos să trăiești așa. O altă istorie s-a petrecut într-una din zilele acelea fierbinți de vară, când nici unuia dintre noi nu-i stă mintea la muncă și halele fabricilor rămân goale, iar la umbra copacilor halbele cu bere sunt mereu pline. Pe la ora trei după-amiază veneam înspre casă, având grijă să umblu încet și să respir cât mai puțin cu putință, fiindcă aerul era înăbușitor și îl simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la mătușile din Botoșani, Leo se visă, pe banca din parc, în chip de strungar și infanterist, roluri corespunzătoare părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Îl puse la curent și cu pocinogul meu de la București. Pe la zece eram la poarta spitalului și, nevăzând pe nimeni la postul de control, am traversat curtea și am purces să urcăm scările. Portarul ne-a ajuns din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]