3,185 matches
-
azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco. Plecăm chiar acum. Ai tot ce trebuie? — Da. Nick Ramsey era doctorul pe care îl foloseau în cazurile în care aveau nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese tipului să nu oprească la semafoare. Ambulanța era lângă bordură, cu ușile deschise și un doctor în halat alb așteptând în spate. Lui Alex îi veni să urle. Nu mai simțise niciodată asta până atunci. Lumea devenise alb-verzuie. Îi era rău, de frică. Alergă pe lângă ambulanță și intră în curtea școlii. Mămica de serviciu de la recepție spuse: — Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bolovani uriași. În jurul bolovanilor erau palmieri, grădini atrăgătoare și clădiri frumoase, în mijlocul verdeții. Gerard era sigur că acolo va găsi mâncare. Era o imagine atât de atrăgătoare, încât începu să coboare, în spirale. Era ca un vis. Oameni frumoși, în halate albe, mergând încet printr-o grădină cu flori și tufișuri, în umbra răcoroasă a palmierilor, cu tot felul de păsări zburând în jurul lor. Nu simțea miros de mâncare, dar sigur trebuia să fie așa ceva pe acolo. Și apoi simți parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de stinghie din spate, iar mai târziu, din lateral. Zbura prin surprindere, ferindu-se de fiecare dată de pasăre, care nu putea spune decât: — Hel-lo! După o jumătate de oră, Gerard era sătul. Între timp, îi privise pe oamenii în halate albe, care veneau și plecau, vorbind despre NyQuil și Jell-O. Gerard spuse: — Jell-O, desertul gustos pentru întreaga familie, acum cu mai mult calciu! Doi dintre oamenii în halate ridicară privirea. Cineva râse. Apoi își continuară drumul. Locul acela era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de oră, Gerard era sătul. Între timp, îi privise pe oamenii în halate albe, care veneau și plecau, vorbind despre NyQuil și Jell-O. Gerard spuse: — Jell-O, desertul gustos pentru întreaga familie, acum cu mai mult calciu! Doi dintre oamenii în halate ridicară privirea. Cineva râse. Apoi își continuară drumul. Locul acela era foarte liniștit. Apa susura în niște pârâiașe, pe lângă cărare. Gerard era sigur că avea să stea acolo pentru mult, mult timp. Capitolul 85 — OK, avem acțiune, spuse Vasco. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar apoi ea sărise afară și îl înșfăcase. Dave nu avea înclinația să atace femei, așa că privi cum femeia îl lua pe sus pe Jamie, îl duse în spatele mașinii albe și deschise ușile acesteia. Dave văzu înăuntru un bărbat în halat alb și văzu o mulțime de echipamente strălucitoare care îl înspăimântară. Probabil că Jamie se speriase și el, pentru că, dintr-o dată, începu să țipe. Femeia închise ușile mașinii. Înainte ca mașina să înceapă să se miște, Dave urlă și sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mașina albă acceleră, prinzând viteză. Dave nu-și dădu drumul, chinuindu-se să-și mențină echilibrul. Când reuși să se prindă mai bine, se trase în sus, așa încât să poată vedea prin geamul din spate. Îi văzu pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un pat și încercând să-l lege. Jamie țipa. Dave simți cum sângele începe să-i clocotească. Mârâi și lovi în uși. Femeia ridică privirea, alarmată. Păru șocată, când îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și îl lăsă pe jos, pe stradă. Apoi se întoarse și îl scoase pe Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să deschidă ușile. Bărbatul în halat alb era întins pe o parte, sângele curgându-i din gură. Jamie era sub el, țipând. Dave îl trase pe bărbatul în halat din mașină și îl lăsă pe jos, pe stradă. Apoi se întoarse și îl scoase pe Jamie, îl puse în spate și începu să alerge, ducându-l înapoi spre casa lor. — Ești rănit? întrebă Jamie. Urechea era încă în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
probleme. Așa că merse liniștit pe cărarea din grădină, în timp ce femeia îi ținea o mână pe umăr, iar bărbatul rău și solid mergea alături de ei, purtând o pălărie de cowboy, așa încât să nu i se vadă urechea. Treceau pe lângă oameni în halate, în special femei, care discutau și râdeau, fără ca cineva să se uite cu adevărat la ei. Trecură printr-o altă grădină și auzi o voce spunând. — Hei, n-ai nevoie de ajutor la teme? Era atât de surprins, încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o văzuse vreodată. Nimeni nu stropea, nimeni nu făcea zgomot. Oamenii stăteau întinși la soare, ca niște cadavre. Exista un dulap plin cu prosoape și halate. Alex luă un halat și și-l puse pe umeri, acoperind arma înfășurată în prosop. — De unde știi chestiile astea? întrebă Henry, privind-o. Era nervos. Pentru că mergea cu Alex, care avea o armă, și el știa că avea intenția să o folosească. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu o voce identică cu a lui Jamie. — Jamie! Alex începu să strige în grădină. — Jamie! Jamie! Și auzi, din depărtare: — Mamă? Dave o luă la fugă, înainte. Henry se uită la Alex, care stătea perfect nemișcată. Lăsă prosopul și halatul să cadă la pământ și își încărcă cu calm arma. Trase în spate și în față bara de armare, scoțând un clic-clac metalic. Apoi se întoarse spre Henry. — Să mergem. Era foarte calmă. Își ținea arma sprijinită pe braț. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fi înlemnit. Ține-l, fir-ar să fie, zise Vaco. Ce naiba faci? Ea nu răspunse. — Mamă! Mamă! Exact de ce mă temeam, își spuse Vasco. Avea un puști de opt ani care striga după maică-sa și toate femeile acelea în halate mergând în jurul lor. Dacă înainte nu se uitaseră la el și la copil, acum în mod sigur se uitau ... îi arătau cu degetul și discutau. Vasco părea total nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mergea la tir. Cel mai rău tip. Vasco înclină din cap și plecă, cât de repede putea. Voia să se depărteze de ea și să nu mai fie în văzul acelor femei. Era ca un coșmar, toate acele femei în halat uitându-se la el cum înghițea rahat. După o clipă, începu practic să fugă. Spre Hummer, departe de locul acela. Și atunci îl văzu pe puștiul negru, pe cel care arăta ca o maimuță. De fapt, era o maimuță, Vasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
le atinsese, nu spusese nimic ... Domnule? Vă rog? Este important să veniți aici... Puțin într-o parte... Brad se uită și văzu, în lateral, niște oameni care purtau un gen de uniforme, poate uniforme de securitate, și doi bărbați în halate albe, precum cele de la un sanatoriu. Era și o echipă de televiziune, care filma. Dintr-o dată, deveni paranoic. — Vă rog, domnule, spuse bărbatul frumos. Avem foarte multă nevoie de dumneavoastră. — De ce aveți nevoie de mine? — Domnule, vă rog ... Bărbatul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu mai multă putere. — Domnule, avem atât de puțini adulți care o fac din nou ... Adulți care o fac din nou. Brad se cutremură. Știau. Iar acum, tipul acesta, cu chip frumos și vorbă dulce îl conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acolo. Ori merge, ori nu. Fred Robbins clătină din cap, cu tristețe. — Îmi pare rău, Jack. Sincer. Capitolul 94 Luminile din tavan se aprinseră în camera de autopsie, banc după banc. Era o deschidere dramatică, își spuse Gorevici. Omul în halat de laborator avea un aspect distins: păr argintiu, ochelari cu rame subțiri. Era specialistul în anatomia primatelor, Jorg Erickson, celebru în toată lumea. — Dr. Erickson, ce facem astăzi? spuse Gorevici, folosind o cameră video manuală. — Examinăm un specimen faimos în întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
două ori mai fierbinte ca și ei să fie iertați. Așa că, În dimineața asta, când muezinul a strigat cu glas răsunător: „Allah e cel mai mare, Allah e cel mai mare“ mătușa Banu deschisese deja ochii În pat, bâjbâind după halat și după văl. Însă, spre deosebire de alte zile, Își simțea trupul greu, foarte greu. Muezinul a strigat: „Mărturisesc că nu există alt dumnezeu În afară de Allah“. Însă mătușa Banu nu a reușit să se ridice. Nici chiar când a auzit chemarea „Veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
neștiutori, fie puterea de a suporta știința. Ți-aș fi recunoscătoare, orice ai hotărî, Însă, te rog, nu mă face atotștiutoare și neputincioasă În același timp. După rugăciunea aceea, mătușa Banu s-a dat jos din pat, și-a pus halatul și cu pași repezi și ușori s-a Îndreptat spre baie să se pregătească pentru rugăciunea de dimineață. S-a uitat la ceasul de pe bufetul dinăuntru: șapte patruzeci și cinci. Stătuse atât de mult În pat certându-se cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aș fi lăsat păcălit de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și altă formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
orgasm are avantajul că e atins mai repede decît vîrful unui munte și coborîrea, mai ales, e mult mai ușoară. Îmi fusese suficient să deschid ochii ca să mă regăsesc În tabăra de la bază, unde ne aștepta o femeie bătrînă În halat, care stătuse probabil acolo de la Început și care m-a speriat, dar Îmi trăsesem deja pantalonii: „Virginia, scumpo, nu-ți oferă domnul Încă o sticlă? - Domnul o să plece“, am spus vorbind despre mine ca un copil care nu stăpînește Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și se făcea nevăzută În camera cea mai apropiată de a mea. De cealaltă parte a unui zid din secolul XV, ea Își așeza sutienul pe un scaun! Dimineața, mă Încrucișam cu ea la ușa băii, Îmbrăcată În fermecătorul ei halat. Eram departe de Bazooka Bar! Eram silit să mă masturbez singur În toiul nopții, În vreme ce la urechi Îmi ajungea zgomotul Înăbușit al mașinii de scris a tatei care profita de liniștea reinstalată - așa credea el! - ca să-și isprăvească un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citit o carte care mi s-a părut una din acele cărți care pot aduce ceva în plus percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
anatomice peste tot locul, însă, dacă erau vreunele prin preajmă, acestea erau ascunse bine. Printre borcane și sticle de tot felul, vase de diferite mărimi și eprubete rânduite pe suporturi din lemn, suprafețele de lucru și instrumentele străluceau. Bărbați în halate albe își făceau de lucru la microscoapele aflate la distanțe egale în tot laboratorul, iar unul dintre aceștia, un tânăr cu părul vâlvoi, se îndreptă spre ei imediat ce magistratul investigator și studentul intrară pe ușă. ă Ah, Porfiri Petrovici! Stimatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]