2,290 matches
-
Cehov și Lucius Apuleius, de la Lorca la Freud. Între „visători” se afla, firește, și Fernando Pessõa, marele scriitor portughez, adevărată obsesie literară a lui Tabucchi, pe care Îl tradusese, căruia Îi Închinase studii și pe care Îl situase În centrul „halucinației” romanești intitulate Recviem. Îi dedica În fermecătorul mic volum de vise și câteva proze scurte, sub titlul „ultimele zile ale lui Fernando Pessõa”. În aceste fictive ultime zile, Pessõa se Întâlnește cu „dublurile” sale, fictivii autori „heteronimi” ale căror operă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părea că pot percepe, astfel, relația de iubire a autorului față de o patrie secundă, adoptivă, Portugalia, În a cărei limbă scrisese romanul și căreia Îi inventase rețete culinare la fel de fictive și de fascinante ca ficțiunea Însăși. Alții se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară, să rezolve dileme, să dea răspunsuri rămase obscure. Halucinația devine metodă literară, romanescă. Produs al imaginației care convoacă fantome-personaje, pe care naratorul le posedă Într-Însul și cu care provoacă o Întâlnire de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre Antonio Tabucchi și virtualul său mentor portughez părea inevitabilă... În Întâlnirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fără nici o problemă. Ceea ce mă face să cred că ești înzestrat cu ceva special, un ceva care le-a lipsit celorlalți douăzeci și cinci. Ce înțelegeți prin „special“? — Păi, hai să vedem! N-ai suferit de nici o boală ciudată, n-ai avut halucinații vizuale ori auditive, n-ai leșinat... Am dreptate? — Da, aveți. Nici un fel de halucinații. Singurul lucru care mă îngrijorează este că am devenit sensibil la miros, în special de fructe. — Asta se poate întâmpla oricui. Am constatat și eu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un ceva care le-a lipsit celorlalți douăzeci și cinci. Ce înțelegeți prin „special“? — Păi, hai să vedem! N-ai suferit de nici o boală ciudată, n-ai avut halucinații vizuale ori auditive, n-ai leșinat... Am dreptate? — Da, aveți. Nici un fel de halucinații. Singurul lucru care mă îngrijorează este că am devenit sensibil la miros, în special de fructe. — Asta se poate întâmpla oricui. Am constatat și eu că mirosul fructelor influențează racordarea. Alte probleme n-ai avut, nu? Nu, am răspuns. — Bravo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dat seama că mi-au revenit niște amintiri care fuseseră ascunse. Au mai revenit ele, dar numai fragmentar. Adineauri însă.... au fost clare și au durat mult. Au fost provocate de zgomotul apei. Să știți că nu e vorba de halucinații, ci de amintiri foarte clare. Sunt absolut sigur. Nu se poate, mă contrazise Profesorul categoric. Poate le percepi tu ca amintiri, dar ele sunt plăsmuiri proprii, un fel de punte artificială. Normal să existe niște discrepanțe între propria ta identitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din nou. Le-am scanat creierele, le-am verificat sistemul de gândire și ne-am asigurat că racordurile lor funcționau bine. I-am chemat la interviu și i-am întrebat dacă se simțeau bine, dacă aveau vreo durere, dacă aveau halucinații vizuale sau auditive. Dar nici unul nu s-a văitat de nimic. Toți erau sănătoși și deciși să-și vadă mai departe de permutări. De aici am tras concluzia că cei care au murit au avut cu siguranță o insuficiență cerebrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat sau, încă mai direct, construirea unei biserici (construcție abandonată pe parcurs) -, cât și o spaimă ce-i provoacă halucinații terifiante. Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului nu sunt întotdeauna cele firești. Mai complex este Fântâna cu chipuri, roman-eseu, roman al procesului de creație. Aproape toate figurile au un dublet fictiv sau trimit la un
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
spune mai degrabă, În ciuda oricărui obstacol și, de fapt (dar acesta nu este decât un trompe-l’oeil magistral regizat de autoare) În ciuda naratoarei: speriată de posibilitatea evacuării și de faptul că la aceasta ar putea contribui importunarea aprodului de către halucinațiile vindicative ale mamei sale, naratoarea Îi intezice să mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
variațiunilor la temă”. Incluzând patru romane antume, Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic (1931), Parada dascălilor (1932) și Ioana (1934), cărora li se adaugă un altul, Jocurile Daniei, publicat postum, în 1971, diverse nuvele, reunite în volumul Halucinații (1938), eseuri și o piesă de teatru, Oameni feluriți (1929), opera sa dezvoltă, în cadre distincte, demonstrații intelectualizate asupra unor teme precum dragostea, moartea, conflictul insolubil dintre proiecția ideală a dorințelor individuale și consecințele lor reale. Excepție de la perspectiva de
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
Romanul lui Mirel, București, 1929; O moarte care nu dovedește nimic, București, 1931; ed. îngr. Elena Beram, București, 1974; Parada dascălilor, București, 1932; ed. pref. Paul Georgescu, București, 1958; Ioana, Brad, 1934; ed. îngr. și postfață Alexandru George, București, 1984; Halucinații, București, 1938; Opere, I-III, îngr. și introd. Elena Beram, București, 1970-1975; Jocurile Daniei, îngr. Nicolae Florescu, postfață Mihai Gafița, București, 1971; Bunica se pregătește să moară, îngr. și pref. Elena Beram, București, 1971; Nuvele, îngr. și postfață Al. Călinescu
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
psihice care erau ținuți în condiții de temniță. El a observat cu deosebită atenție cazuistica și particularitățile faptelor incriminatorii și a descris „mania fără delir” ca entitate integratoare a comportamentului imoral și criminal în absența unor fenomene psihotice cunoscute precum halucinațiile sau ideile delirante. Începând cu Pinel, s-a instaurat convingerea că omul poate fi anormal (maniacă, fără a fi nebun, cu delir (Pinel, 1962Ă. În aceeași perioadă, inițiative morale asemănătoare au avut Chiaruggi, în Italia, și Tuke, în Anglia. Se
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de vedere ce trimit mai ales la modelul spectrului. Ambele perspective vor fi invocate. Clusterul A: personalități ciudate, excentrice. Acesta cuprinde TP paranoidă, schizoidă și schizotipală. Corelația e ceva mai mare cu tulburările psihotice - de exemplu, schizofrenia - sau simptome psihotice - halucinații, delir. Interpretarea e de obicei făcută prin modelul spectrului, în sensul că tulburările de personalitate din acest cluster ar reprezenta variante atenuate ale tulburărilor psihotice severe de pe Axa I. În DSM-IV se precizează că diagnosticul de TP schizotipală e provizoriu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și alte ciudățenii. E, în aceste farse de un insolit cam tras de păr, un burlesc de brambureli, cu tumbe în neverosimil, în fantastic și în macabru. Nici urmă de implicație afectivă în reacțiile unor antieroi ce sălășluiesc, pândiți de halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam de încurcături și potriveli funambulești
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
nu mai dezvălui, să nu mai interpretez, ci să prefac conștiința însăși în drog și astfel prin ea să ating viziunea și lumea”) sugerează traseul pe care îl acoperă cartea: interferarea dinamică între mișcarea liberă, excitată de spațiile cosmice, a halucinației vizionare și priza la existentul situat în proximitatea receptării comune: „În cele din urmă/ dezordinea atinge desăvârșirea/ limbile toate se dizolvă în muzica vântului/ haosul atinge splendoarea/ În cele din urmă dintre evoluții vârtejuri/ lumea brusc se oprește într-o
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
ale naturii” prin ironii amare („Pleacă oamenii și rămân potecile. / Socialismul e zâmbet”) și conștiința „prelungirii lumii prin durere”. Poetul își apare sieși ca un nou Oedip, ispășind o vină care nu este a sa, și își compune cântecul din „halucinații și oracole”, pribegind în afara cetății pradă unui „extaz al suferinței”. Din când în când, exilatul mai găsește totuși resurse pentru a sublima materialul poetic în imagini estete, mallarmeene: „Armonios obosită, vara era pe sfârșite. / Luna ca o iacobină se ridicase
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
punctului de reper pierdut, se pierde sensul vieții. Persoana în cauză, intra într-o stare de protest și disperare. „De ce mi s-a întâmplat tocmai mie”, disperare agresivă (împotriva lui însuși sau a celorlalți), anumite stări de iluzie, vise și halucinații legate de obiectul dispariției. Pot apărea simptome psihosomatice, anxietate, panică, tulburări de somn, palpitații, uscăciunea gurii, neglijare personală și a celor din jur, a celorlalți membri ai familiei. Persoana este cuprinsă de sentimentul că înnebunește, de revelația vinovată a supraviețuirii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sau aspecte legate de trauma suferită; 2. vise supărătoare cu privire la eveniment. în cazul copiilor, pot fi vise înfricoșătoare, fără un conținut recognoscibil; 3. acționează și simte de parcă evenimentul traumatic s-ar petrece din nou (un sentiment al retrăirii experienței, iluzii, halucinații și episoade de flashback disociativ, inclusiv episoade de acest fel care apar la trezire sau în situații de intoxicare. Copiii pot avea gesturi specifice traumei; 4. tulburare psihologică intensă la expunerea la aspecte ce simbolizează sau se aseamănă cu ceva
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
semnificative din aceste numeroase lecturi (dintre care unele fusesră deja făcute pentru Ispitirea Sfântului Anton). A citit Mesnagier de Paris, studiile lui Maury, Credințe și legende ale Evului mediu, Credințe și legende ale Antichității, dar și o lucrare de Maury, Halucinații hipnagpgice sau teroarea simțurilor în starea intermediară între veghe și somn (1845) care a putut să-l inspire sub aspectul oniric al poveștii. A putut să găsească la Maury evocarea "cerbilor cu capete omenești și cu barbă" interferența dintre vânătoare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
El interpretează roșul asfințitului drept sânge ("Soarele, în fiecare seară, împroșca norii de sânge; și în fiecare noapte, în vis, parcidul său reîncepea"372*. În fine, Flaubert însuși sugerează că episodul final cu leprosul ar fi o formă extremă de halucinație datorată poverii amintirii: "Adeseori închidea ochii, încercând să-și regăsească în amintire tinerețea; vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn din ramuri de viță, un băiețandru cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373*. Cititorul lui Maury 374, care a putut să arate deja că privațiunile fizice favorizează halucinațiile ermitului în Ispitirea Sfântului Anton, știe că acestea încep să stăpânească realul plecând de la senzații. Zgomotul fluviului este luat drept o voce. Flaubert i-a vorbit lui Taine despre acest proces. Totul începe printr-o singură imagine care se dezvoltă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Zgomotul fluviului este luat drept o voce. Flaubert i-a vorbit lui Taine despre acest proces. Totul începe printr-o singură imagine care se dezvoltă și termină prin a acoperi realitatea obiectivă"375. Fantasmele de mărire și de ridicare (precum halucinațiile mistice ale lui Felicité), fenomene vizuale și olfactive asemănătoare ("suflul nărilor ei avea dulceața trandafirilor; un nor de tămâie se ridica din cămin, valurile cântau") țin de un delir halucinatoriu care a fost alimentat de către mentalitatea religioasă supersițioasă, deschisă către
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
84 (nota trad.). 373 Trad. rom. cit., p. 87 (nota trad.). 374 Flaubert este foarte avizat în materie de fenomene halucinatorii. Tot ce găsim în Sfânta Tereza, în Hoffmann și în Edgar Poe, eu am simțit, am văzut, înțeleg bine halucinațiile" (Correspondance, Conard, 1954, vol. 4, p. 169). 375 Correspondance, Supplément, Conard, 1954, vol.11, p. 94. 376 *Trad. rom. cit., p. 55 (nota trad.). 377 *Ibidem. 378 *Trad. rom. cit., p. 56 (nota trad.). 379 *Trad. rom. cit., p. 57
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lagăre. Pe străzi, Însă, erau zeci de cadavre, strânși grămadă... Umblu pe stradă ca biată... cineva Îmi strigă din urmă să mă dau la o parte din drum. Mă uit Înapoi și mi-a rămas mintea În loc, credeam că am halucinații. O minte omenească nu poate să-și Închipuie măcar ce eu am văzut. Trec căruțe. Trec căruțe care Întotdeauna transportau gunoi, azi sunt pline cu cadavre omenești, adică cadavre de evrei. Mai trece Încă una. Încă una, opt, nouă... Ca
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
care unul dintre ei „a participat” personal, iar din acest motiv observațiile sale sunt mai aproape de adevăr, cu atât mai mult cu cât este vorba de experimente care nu se reduc la durere, ci țin Îndeosebi de domeniul emoțional, de halucinații și imaginație. Evreii care au fost Înghesuiți În vagoane, au descris cei doi, se aflau deja În „tensiune psiho-emoțională accelerată până la limită”, provocată de incertitudinea privind soarta lor, de două nopți nedormite și de criza sufletească de pe urma bătăilor, rănirilor și
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]