2,384 matches
-
plăcut glumele și felul în care, până la o anumită vârstă, răspundea la unele treburi gospodărești cerute de părinți. Din șirul atâtor și atâtor amintiri selectează în fața celor veniți să-l vadă pe cele care încă mai pot stârni și azi hazul. Uite, spune celor de față, îmi aduc aminte de una pe care am făcut-o pe când aveam vreo șapte ani. Mama mi-a spus: - Măi băiete, du-te și adă de la lemnar vreun lemn de pus pe foc, în plită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o fetiță și se alesese doar cu "obraznicul ăsta" (zicea așa pentru că Marcel era sub masă și-o auzea). Pe la șapte seara ne-am adunat din nou toate, și peste vreun sfert de oră a sosit și Garoafa, care spre hazul nostru se ținuse de cuvînt: împrumutase vesta portocalie a vărului ei (ăsta era unul dintre acei inși cu genunchieră de cauciuc care scot căpăcelele de fier de pe străzi și miros acolo, apoi le pun la loc și le trag o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să schimbe fața de mătase a fotoliului, și inginerul continua să le certe, în timp ce noi doi nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna rămăsese cu același zâmbet pe buzele înroșite și aceeași timiditate caldă în ochi. Conversația n-a mai durat mult. Inginerul i-a arătat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului său, fost prim-pandit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
arată dinții ! Ca să vezi de ce a trebuit să stea atât : din cochetărie - să-și potrivească dinții ! Acum o jumătate de oră, când a dat de ea în curte, era știrbă și-abia se înțelegea ce vorbea. Ei, să vezi ce haz are să facă Niki când are să-i povestească... Nu mă mir de ce ți s-a întâmplat, are să-i spună. Dar întâmplarea, vreau să-ți spun de pe-acum, nu-ți va servi la nimic ! Vei rămâne tot așa cum ești... Nu-ți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o vreme, începuse s-o ia razna. Și p-ormă, nu mai știa cum să se facă mai mic și pe un’ să s-ascunză... Nu, nu are habar prin ce a trecut această țară, și este de tot hazul ce enormități spune... Dar, ca să fiu dreaptă, există atâția oameni cultivați care nu sunt prea departe de ea ! Contează și firea moștenită, dar și educația pe care ai primit o... Cât privește interesul meu pentru politică, sigur că i-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
neamuri Îndepărtate care se ceartă ca chiorii pe niște moșteniri și pe averi (nu că ar fi nemîncați); remedii din medicina populară pentru niște boli clasice; și alea-alea și toate celelalte și Încă alte cîteva asemenea. Discuția nu are haz; de multe ori n-are răbdare să asculte, Îmi ia vorba din gură și termină el ce vreau să spun, alteori Îmi povestește ce i-am povestit ultima dată cînd ne-am văzut, cu convingerea că-mi spune noutăți; și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe el nu l-am văzut, noi nici nu știm - nu-i așa, Pearl? - dacă e... adică unde se află exact... — Vai, dragă! exclamă Gabriel. Vreau să spun... — Și ce faci aici? întrebă Brian. — Nu știu, răspunse Hattie, nu cu haz, ci cu stângăcie, făcând ca întrebarea lui Brian să sune și mai dură. Dându-și seama de acest lucru fata adăugă: Presupun că voi studia. — Vom studia, înterveni părintele Bernard, zâmbind. — Și ce vei studia? se interesă Gabriel. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de indianul de la Băi, pe care nu-l mai revăzuse. Seara îi povestise lui Brian întreaga poveste, dar pe un ton glumeț, râzând și apoi izbucnind brusc în lacrimi. Brian avu impresia că încerca să braveze și să facă haz de o experiență cumplită. (Și, într-un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse că ar fi trebuit să telefoneze la poliție, dar că acum nu mai avea nici un rost. (Brian avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păr, pe care atâta o admirasem de-a lungul întregii mele copilării. Semn de bonomie, îmi ziceam. Văru-meu Amedeo, în schimb, la cei nici patruzeci de ani ai lui, avea încă de pe-atunci o chelie avansată, lipsită de orice haz. Nici urmă de golfuri. Avea o nevastă cu care se certa des, pe care o chema Adriana, musculoasă aproape ca un bărbat, dar nu lipsită de o oarecare feminitate. O studiasem într-o zi în timp ce ne aflam într-o barcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând mulți ani în instituții și la firme românești, deprinseseră încă din Basarabia o română onorabilă, al cărei accent putea fi cu ușurință luat drept neaoș moldovenesc. Basarabencele rusoaice chiar făceau haz una de alta în privința limbii și a accentului. Sau, dimpotrivă, în alte cazuri se acopereau una pe alta sau se prefăceau că vorba lor e cât se poate de normală. Și apoi mai erau și numele 3. De pildă Marusia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
profesiune aveau de gând să-și aleagă și să explice pe scurt de ce. După care, la lecția următoare, preferințele fiecăruia, rând pe rând, au fost discutate în clasă, ceea ce, în cazul câtorva colegi, a stârnit rumoare, dacă nu chiar un haz nebun. De ce? Fiindcă pretențiile celor câțiva care, evident, erau dintre cei mai slabi la carte, s-au dovedit a fi sau au părut a fi cu totul nepotrivite cu posibilitățile lor. Cred că nici nu se așteptau la o asemenea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Apoi, mai era și domnul Brumă, un alt apropiat al familiei, mai vechi chiar decât domnul Popescu. Scund și îndesat dacă nu de-a dreptul gras, întotdeauna calm și sobru, avea și el o idee trăsnită de care mama făcea haz. Se apropia de optzeci de ani, domnul Brumă. Dacă nu cumva îi și depășise. Dar asta nu-l împiedica să se declare prevăzător și să pună de o parte ban cu ban, spunea el, ca să aibă la bătrânețe!... Mama se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc, cumetre”. “Eu nu voiam altceva. Voiam doar să te fac atent la cele ce îți va spune bătrânul la întâlnirea de mâine, dacă nu chiar din astă seară”. “Am luat notă, prietene, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
stă țara, lumea și politica, și despre iubitul meu Rosetache Alias Berlicoco să-mi scrieți dacă tot mai e mare și tare în satul lui Cremine și alte chițibușuri asemene. Apoi să-mi mai trimiteți " Timpul", ca să fac și eu haz, iar dacă nu-mi veți scrie să știți că avem aici în sat un popă și de necaz își f... baba în c... Măi oameni buni, ce mai face căsuța mea? Mai merge careva din voi pe la dânsa, nu de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ce importa pe Rim virginitatea bunei Lina! . . . Cu demnitate se făcuse a nu fi auzit, necerîndu-i nici o explicație. Ce-i păsa lui de acea greșală! Dar o înregistrase și o speculase la ocazie. Secretul acela, "imprudent mărturisit", recunoștea Rim, făcând haz cu bunul său amic, "el însuși", făcuse din Lina roaba lui benevolă. Cu acel secret o ținea subt teroare fără osteneală. La ce bun să-1 aprofundeze! Totuși femeia asta nu avea recunoștința să recompenseze pe soțul generos și discret. Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de el, sau când o lăsa la vreun colț uitată ca să vorbească cu cineva, cunoscuse frica și totodată sentimentul protecției întrupat în Lică. El se juca cu spaimele ei după dispoziția în care era. Sau se ascundea înadins ca să facă haz vă-zînd-o buimăcită, sau se bucura răutăcios de frica ei, sau îi apărea brusc dinainte, jucîndu-se de-a ,,bau-, sau îi da o palmă usturoasă pentru că avea un aer idiot și nu știa să se descurce. Lică era mereu același băiat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de rude și prieteni. O cunoscuse în forma silnică și batjocoritoare în care i-o prezintase. Când însă Sia trebuise să ocupe acel post de încredere, Lică îi dase toate fișele necesare. Amândoi acum, vorbind de Lina, pronunțau cu un haz complice acel ,,tanti". Sia se arătase dibace în noua ei meserie, și Lică socotea acum plasarea ei ca o glumă bună și rentabilă. Nu era serios decât în ziua când avea de cerut sau de primit bani. Cu Lina era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
L-ar fi oprit la prânz, dar un rest de snobism o îndemna încă față de el la aparatul fastuos al dineurilor de gală. Spre zece, tot distrat, tot inocent, dar flămând, plecase. Abia la ședința următoare se scuzase și făcuse haz de incurabila distracție artistică, cerând să i se spună ceasul sau să i se dea de mâncare la o viitoare ocazie. Primul zvon public anunțase concertul din Bach pentru noiembrie. Amânat pentru decembrie, intervenirea lui Marcian trimisese clata mai departe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poarta caselor părintești sta o femeie. O chemase și îi spusese numele chiriașului - un inginer. - Acolo, în cucurigul acela stau doi tineri stricați, care trăiau amândoi cu o fată pe care o țineau închisă. Nory intîmpinase vestea cu explozii de haz! Iacă! S-a măritat așa cum dorea Lina! . . . Dar cu amândoi, firește! ... Ce idee pe Lina să-i despartă! - Poate că nu era adevărat și o țineau acolo de hatârul lui Rim! credea Elena. - Așa e! . . . Bine zici! Și mai și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la montarea, pe axele ecartamentului, a unei cabine inovatoare, prinsă doar în câteva bare sudate, care-i asigura mobilitate în mișcări, aerisire și spațiu, pentru a se privi, el pe lume și lumea pe el. De fiecare dată, cu mult haz și, chiar, cu tamtam. Firma i se impunea, tot mai pregnant,în sfera economică a zonei, ca una din cele de la etajele de sus ale erarhiei. De mai multă vreme, căpătase un obicei.În zilele cândîi mergea bine de tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bănuiască, probabil, că nu eram inițiat, precum ceilalți, din familie, în tainele limbii franceze. De aceea s-a încruntat când s-a lămurit că nu reușeam deloc să nimeresc pronunția exactă a articolului "le", zicând ba "le", ba "lio", spre hazul colegilor mei. Scena era, probabil, într-adevăr, comică. Un mic "barbar" se chinuia în fața unor fii de patricieni din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cunoscuții care mai rămăseseră, risipiți În grupuri, pe mîine, la revedere! La ora aceea plecau și caddies și ei Îi vedeau cum trec pe lîngă camionetă. Juan Lucas nu uita niciodată să facă pe seama lor cîte un comentariu plin de haz: „au dat drumul la pușcăriași“, de exemplu, În timp ce pornea motorul. „Noapte bună, domnule“: era maître; se urca Într-un Oldsmobil vechi de tot, care fusese cîndva probabil al unui membru al clubului, cu zece sau doisprezece ani În urmă, scîrțîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mult și ea Îi Întinse mîna, simți În palmă o senzație ca de cîrpă umedă și pe lîngă asta nici nu se uita În ochii ei. Rămase neclintită acolo, În mijlocul grupului, ascultînd glumele și descrierile acestui monstru plin de haz; izbucni și ea peste puțin timp Într-un rîs cu hohote și Începu să se amuze Împreună cu Întreg grupul și, În dorința ei de a se entuziasma de tot ce-i plăcea lui Juan Lucas, ajunse să depășească măsura spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țipetele ei În casa cea nouă, dacă-și vede de treabă eu sînt mulțumită, cînd o face curat singură În dormitoarele de la etaj n-o să i se mai audă glasul, iar la bucătărie și În pavilionul servitorilor treaba ei, are haz metisa, Țanțoșa... Nici n-o să i se audă glasul cînd o să se apuce de treabă și-o să stea În pavilionul pentru servitori... Susan tocmai voia să-i stabilească o leafă frumușică... — Condițiile mele sînt trei și anume: o leafă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]