1,576 matches
-
a obține autonomie regională și locală sporită și o voce mai independentă În luarea deciziilor care afectează comunitățile lor. Statele-națiune simt că obiectivele OSC, atât cele din domeniul drepturilor, cât și cele orientate spre subculturi, le amenință uneori suveranitatea și hegemonia și, prin urmare, Încearcă să absoarbă, fie să ignore eforturile activiștilor de a obține un loc sigur În cadrul procesului politic. Pe de altă parte, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi mai deschisă În chestiunea integrării societății civile În sfera sa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu le-au făcut loc la masă negocierilor. Odată cu anii ’70, totuși, multiculturalitatea a suferit o schimbare la față. O nouă generație de cărturari postmoderni s-a alăturat cauzei, argumentând că proiectul iluminist, cu accentul sau pe mari metanarațiuni, pe hegemonia statului-națiune și pe ideologii monolitice, era adevăratul obstacol În calea schimbării. Postmoderniștii susțin că accentul asupra unei perspective unice și asupra unei viziuni unificate, suportă doar o agendă colonială care dă naștere la intoleranță față de alte puncte de vedere și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și generațiile care le-au precedat 44. Noul vis european este foarte diferit. Nu Împărtășește pasiunea visului american inițial, cu viziunea unui popor ales, tânăr și destinat măreției. Este mai puțin evanghelic și mai răbdător. Obiectivul lui este armonia, nu hegemonia. Se referă la o lume viitoare În care oamenii pot să trăiască În pace unii cu alții, pot să se bucure de o viață de calitate și să aibă posibilitatea să-și Împlinească un vis mai intim de transformare personală
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de cetățeni ai unei țări suverane. În anii recenți totuși dreptul statului de a conferi cetățenia și de a fi arbitrul final al drepturilor fiecărui cetățean, a fost erodat În mod continuu. Răspândirea identităților multiple a slăbit În mod semnificativ hegemonia statului asupra cetățenilor. De exemplu, În trecut, o persoană nu putea să obțină cetățenia Într-o anumită țară, fără să renunțe la cetățenia anterioară a țării din care a emigrat. Acest punct de vedere a fost dominant În majoritatea țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai mult nici mai puțin decât o exprimare a acceptării „celuilalt”, fie ei femei, minoritari, membrii ai altor culturi, copii, alte ființe vii sau planeta pe care locuim cu toții. Recunoașterea „celuilalt” este un proces dificil. Necesită cedarea unei porțiuni de hegemonie. De exemplu, cum poate Învăța un bărbat musulman evlavios sau un evreu practicant să cedeze controlul său asupra comunității și să recunoască dreptul egal al femeilor de a participa din plin la viața acelei comunități și a lumii, În general
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
autoritate suverană care să impună o voință unică și unificată, asupra oamenilor se poate reduce violența și asigura progresul material. Relații asemănătoare există Între state. Prin urmare, singurul mod de a menține pacea era sau ca o țară să obțină hegemonia și să-și impună voința asupra celorlalte, sub forma unui imperiu sau a unei federații sau, dacă acest lucru nu este posibil, ca țările de puteri aproximativ egale să formeze o alianță, pentru a menține echilibrul puterii, care să prevină
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu este posibil, ca țările de puteri aproximativ egale să formeze o alianță, pentru a menține echilibrul puterii, care să prevină dominația unei țări asupra restului. Istoria ultimelor trei secole este plină de Încercări ale unei puteri de a obține hegemonia asupra altora - Imperiul Spaniol, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Burbonilor și cele Napoleoniene, al Treilea Reich german și Uniunea Sovietică ne vin toate În minte. Fiecare dintre aceste Încercări a dus În mod invariabil la mișcări de reacțiune, În forma alianțelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Austro-Ungar, Imperiul Burbonilor și cele Napoleoniene, al Treilea Reich german și Uniunea Sovietică ne vin toate În minte. Fiecare dintre aceste Încercări a dus În mod invariabil la mișcări de reacțiune, În forma alianțelor cu alte state, pentru a contesta hegemonia. Pacea de la Westphalia din 1648, pe care am discutat-o pe scurt În capitoulul 7, a limitat puterea Imperiului Hapsburgic, iar apoi, Congresul de la Viena a impus un echilibru de forțe similar după Înfrângerea lui Napoleon. Teoria liberală clasică a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la o regândire a politicii americane de securitate vizavi de Europa și de restul lumii. Ei greșesc. Chiar dacă un democrat-liberal ar deveni președinte din nou, este puțin probabil că America va devia prea mult de la poziția declarată de exercitare a hegemoniei În politica externă, care include menținerea controlului final asupra intereselor de securitate europene. În ciuda puternicelor obiecții americane, Uniunea Europeană i-a continuat planurile pentru o forță de reacție-rapidă, dar Întotdeauna cu notificarea de poziție că NATO va rămâne organizația de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Încerce să domine și să intimideze pe vecinii săi, forțându-i să-i accepte suveranitatea așa cum a mai făcut-o de multe ori În trecut. Formarea unei comunități economice est-asiatice, cu includerea potențială a Japoniei și Coreei de Sud, ar putea contrabalansa hegemonia chineză În regiune. Cât de serioasă este posibilitatea ca statele Asiei de Sud-Est ar putea forma o versiune asiatică a Uniunii Europene, cu sau fără participarea Japoniei, Coreei de Sud și Chinei? Banca de Dezvoltare Asiatică crede că perspectiva este destul de probabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
își dă propriile legi (Rousseau), își creează propria suveranitate (Hobbes). Libertate totală tocmai fiindcă e drastic limitată, stabilindu-și ca orizont lumea naturalelor pentru a se proteja de instituțiile supranaturalului, de ceea ce, în acestea din urmă, folosea prestigiul absolutului pentru hegemonie mundană, război religios, călăuzire autoritară a conștiințelor. Libertate drastic limitată pentru că dimensiunea supranaturală a omului a fost astfel pierdută din vedere, nemaiaflîndu-și loc în spectacolul public al politicului, al societății și în cel al cunoașterii, pentru că proiectul uman în întregul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tale își păstrează desigur noblețea, dar obiectul acestei dedicări nu mai e sacralizat, ci e resimțit ca proiect al indivizilor care își afirmă și își organizează existența-împreună. Biserica însăși a renunțat în genere la ideea că are de asigurat o hegemonie normativă asupra întregii societăți, pentru a recunoaște în schimb, din interiorul doctrinei creștine, libertatea religioasă și libertatea de conștiință a oricărei ființe omenești, fie ea creștină sau nu. Demnitatea și libertatea omului concret devin, în societățile Occidentului, valori ultime. Interesele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care subîntinde ideologiile politico-religioase fundamentaliste. Foarte asemănătoare între ele, aceste ideologii organizează grupul respectiv ca pe o enclavă de oameni perfecți, aleși, aflată în antagonism radical cu lumea exterioară, considerată deficitară. Dar e vorba despre o enclavă destinată să cucerească hegemonia asupra întregii societăți și să îi construiască viitorul. Potrivit noțiunilor propuse de studiile din seria de volume Fundamentalism comprehended. Martin E. Marty, R. Scott Appleby (eds.), Fundamentalism comprehended, The University of Chicago Press, vol. I-V, 1995. Exemplele menționate mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
perspectivă sociologică a religiosului. Ei impun religiei o definiție strict sociologică. Concep religia în termeni de putere, o reduc la performanțe colective cu impact politic, o definesc cantitativ prin predominanța ei în spațiul public, unde, într-adevăr, și-a pierdut hegemonia. Pe scurt, plasează religia într-o paradigmă secularizantă, care nu admite decît transcendențe secretate de umanul colectiv. Cu oricîte nuanțări, expresia ieșirea din religie definește o paradigmă condescendentă, de tolerare în modernitate a unui religios fragilizat. Pe de altă parte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
între cele două se inversează. Religiei îi e recunoscut un rost în măsura în care dă memorie colectivă, repere morale, conștiință civică, legătură socială pe scurt, în măsura în care ajută la buna funcționare a colectivității în secol. Creștinismul însuși, dat fiind că și-a pierdut hegemonia în societățile moderne, e deseori tentat să-și pledeze cauza în fața noilor suverani, să considere istoria și socialul ca instanțe față de care să se justifice, ca paradigmă în care să se conceapă pe sine. S-a vorbit despre seducția exercitată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
împotriva dominației religiei asupra societății, Luminile și Revoluția ridicaseră transcendența seculară a politicului. Acesta din urmă își trăgea prestigiul universal, unificator, eliberator tocmai din trăsăturile adversarului detronat. Odată cu instalarea democrației în societățile și în mentalul Europei, odată cu renunțarea Bisericii la hegemonia socială, acest prestigiu dobîndit prin opoziție a dispărut. Sublimarea politicii ca alternativă a religiei s-a epuizat pentru că a triumfat.2 După ce fusese subordonată statului în cursul secolului al XIX-lea, religia a fost separată de stat prin legea din
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Press of the University of Cambridge, England CUPRINS Cuvânt-înainte (Daniel Șandru) 7 Prefață 11 Capitolul 1. Populismul și democrația (liberală): un cadru de analiză (Cas Mudde și Cristóbal Rovira Kaltwasser) 15 Capitolul 2. Partidele populiste din Belgia: un exemplu de hegemonie a democrației liberale? (Sarah L. de Lange și Tjitske Akkerman) 55 Capitolul 3. Populism și democrație. Cazul Partidului Canadian al Reformei (David Laycock) 83 Capitolul 4. Republicanii Cehi (1990-1998): un outsider populist într-o democrație în consolidare (Seán Hanley) 119
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
completată de studii viitoare. Având în vedere faptul că cercetarea populismului dintr-o perspectivă transregională aproape că nu există, sperăm ca acest volum să ofere o perspectivă nouă, alături de abordările clasice. Capitolul 2 Partidele populiste din Belgia: un exemplu de hegemonie a democrației liberale? Sarah L. de Lange Tjitske Akkerman În ultimii zeci de ani, în Europa de Vest, partidele populiste au obținut succese electorale importante. Mai cu seamă în democrațiile consensualiste precum: Austria, Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia și Elveția, partidele populiste de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
liberale din Belgia. Capitolul demonstrează că efectele pozitive și cele negative induse de apariția VB se pot explica, parțial, prin faptul că acest partid a fost exclus de la putere cu ajutorul unui cordon sanitar. Astfel, Belgia reprezintă un caz clar de hegemonie a democrației liberale, în care influența populismului asupra calității democrației este limitată. 2.1 Partide populiste în Belgia În 1977, un număr de politicieni proeminenți părăsește Volksunie - Uniunea Poporului (VU), deorece acest partid naționalist se raliase Pactului Egmond, care prevedea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în contradicție cu caracterul incluziv și pluralist al democrației liberale. Astfel, decizia partidelor consacrate de a exclude VB-ul cu ajutorul cordonului sanitar, are efecte ambivalente asupra calității democrației. Se poate deci concluziona că exemplul belgian conține numeroase trăsături ale unei hegemonii a democrației liberale. Partidele populiste sunt puternice în acestă țară, însă ascensiunea lor nu a avut un efect generalizat asupra democrației liberale. Calitatea procesului democratic în Belgia nu pare să fi suferit prea mult în urma apariției partidelor populiste, iar efectele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Chelcea, Loredana Ivan și Adina Chelcea Comunicarea nonverbală: gesturile și postura, București, Editura Comunicare.ro (234 p). Lucrarea celor trei psihosociologi poate fi privită și ca expresie a tendinței normale a oricărui subdomeniu al științei de a se elibera de sub hegemonia „normalului tematic” care se instaurează la un moment dat în știință. Este adevărat, ca cercetători sociali, trebuie să avem în vedere și justificarea practică a cercetărilor noastre, teme ca sărăcia, șomajul, migrația, în general toate temele care țin de domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de oligarhii, de sfaturi ale bătrânilor sau de o combinație a lor, putând fi numite mai degrabă republici tribale. Unele texte vorbesc despre cele „Șaisprezece Mari Regate” care au rezultat din Statele sau republicile tribale care luptaseră între ele pentru hegemonie. Cele mai importante regate erau Magadha, Kosala, Vajji, Vasta și Aventi. Sunt amintite de asemenea triburile Bagga, Buli, Malla, Koliya și Śăkya. Printre marile regate, Kośala, guvernat de regele Pasedani, și Magadha, condus de Bimbisăra, erau cele mai cunoscute. Ultimul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mult sau mai puțin încetinit, frânat sau controlat. Specificul culturii europene rezidă în primul rând în continuitatea și intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanțele constitutive nu strivește sau extermină pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Antagonismul se află în cadrul fiecăruia dintre termenii dialogicii. Astfel, Rațiunea cunoaște antagonisme interne între tendința sa critică și tendința sa sistematică, între raționalitatea deschisă și raționalitatea închisă, și trebuie să se autocritice neîncetat, pentru a nu se autodistruge. De
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ale istoriei, realități în care memoria joacă un rol decisiv. Statele create pe acest temei, statele-națiuni, nu sînt nici ele realități efemere sau neglijabile. Unii analiști prevăd chiar o lungă fuziune a acestora cu capitalismul, fără ca statul respectiv să însemne hegemonie 46. Criticii apuseni ai fenomenului est-european, obsedați de ideea integrării, uită în fond că nici "nu poți fi european fără a aparține unei națiuni și istoriei reale ori fără sentimentul de reabilitare istorică a națiunii"47. Evenimentele din zona balcanică
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pe puterea reală a moșierilor, a birocrației de stat și a armatei. Astfel, Polonia condusă de ma-reșalul Pilsudski se înscrie în registrul dictaturii pure și simple pe cînd Ungaria amiralului Horthy constituie exemplul cel mai tipic al dictaturii absolute, al hegemoniei unui partid dominant inamovibil care se pretează la manipularea alegerilor. La rîndul lor, după cîteva tentative de guvernare parlamentară mai mult sau mai puțin agitate, Țările baltice au sfîrșit prin a ceda autoritarismului în perioada interbelică. Acest inventar este veridic
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]