3,902 matches
-
ei - și indiferent ce ar fi produs, ea ar fi ars obiectul în cuptor, ca să fie gata pentru ora următoare. Când a sunat clopoțelul și elevii au început să se scurgă înăuntru, avea o stare de entuziasm înaripat. Asta, era hotărâtă, avea să fie o treabă foarte distractivă. A așteptat până când i s-a părut să s-a adunat majoritatea clasei, înainte de a se ridica și a spune bună ziua. Dar în timp ce se prezenta a fost întreruptă de Michael Beale - un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu domnul Mawson în legătură cu orarul tău, a zis ea. Se pare că nu e așa de ușor de modificat cum am crezut eu. Connolly a dat din cap, nu foarte surprins. — Dar n-am renunțat, a adăugat ea repede. Sunt hotărâtă să încerc în continuare, între timp cel mai important pentru tine e să continui să desenezi. A urmat un moment de tăcere. Apoi Connolly a mărturisit cu șovăială că desenul era un portret al ei. Sheba a dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Sheba a tras concluzia că într-adevăr o întrecuse. Dar vineri, chiar în timp ce încălzea cuptorul pentru ars ceramica, Connolly a apărut din nou. Nu putuse să vină mai curând, pentru că în celelalte zile ale săptâmânii avusese de ispășit pedepse. Sheba, hotărâtă ca de data asta să nu mai exagereze, a dat din umeri și i-a spus că se bucură că-l vede. El adusese alte câteva schițe de-ale lui și, din nou, au stat amândoi destul de mult timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
numai subiectelor delicate - cum a fost cu Ben? Mi-a aruncat o privire. Evident, auzise de la colegii de cancelarie relatări ale gafei pe care o făcusem cu privire la fiul Shebei. — Oh, cu Ben am avut o naștere incredibil de ușoară. Eram hotărâtă ca de data asta să-mi fac epidurala. Am ajuns la spital la 3 după-amiaza și la 10 jucam Scrabble cu Richard în pavilionul central când a venit o asistentă, s-a uitat și a zis: „Doamne, ai o dilatație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ca niște frunze de palmier. — Pleci undeva, am întrebat eu de probă. — Nuuuu, a zis ea, deschizându-și ochii. Nu plec nicăieri. Nu mă dau jos din pat decât dacă e absolut necesar. I-am spus lui Richard că sunt hotărâtă să nu fac absolut nimic. — O, dar asta e grozav, am zis eu. Chiar că părea grozav - să ai o viață așa de plină încât să-ți dorești să nu faci nimic. Dar Sheba a interpretat greșit invidia din tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
jos, în podul palmei aveam o rosătură strălucitoare și roșie. Înapoi în apartamentul meu, am stat în sufragerie, am mâncat ruladă Swiss Roll și am fumat țigară de la țigară întorcând pe toate fețele revelația serii. După o oră, eram deja hotărâtă să mă duc a doua zi la școală și să-i spun totul lui Pabblem. Nu mă preocupa prea mult educația morală a lui Connolly. Presupunerea mea atunci - ca și acum - era că băiatul era perfect capabil să se apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se ridică și-o gâdilă, ca răscolite de vânt. Te referi la visele alea ale tale ? Alea cu tatăl tău ? Nu-s vise. Și încă le mai am. Danny - Vreau să merg acolo, a întrerupt-o băiețelul cu o expresie hotărâtă, ca și când acolo, în casa Jinei, ea trebuia să-l apere. Pe Salmon. Vreau să merg cu barca pe același râu ca și el. Încearcă s-o convingi, da ? Și Mary Bonelli, care avusese un singur serviciu toată viața, care niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
da ? Indienii voștri știu. Am adus la ea pe barcă. Ia tu. Jina a întins mâna ca să atingă piatra răcoroasă, apoi și-a retras brațul. Nu, nu pot s-o iau. E mult prea prețioasă. Helena a dat din cap hotărâtă și-a îndesat peruzeaua înapoi în săculeț, după care a împins cadoul în palma Jinei. Ba da. Ia tu. Scrie ce speri și pune înăuntru cu piatră. Ține uscat. Ajungi acolo în siguranța. Jina a realizat că strângea săculețul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Ochii bărbatului nu se mai focalizau. Nu, intenția lui nu fusese să scape. El nu se gândise decât la ceea ce i se spusese: că viața asta prețioasă e lipsită de sens, că groaza transformă mințile oamenilor, nu le face mai hotărâte, că Dumnezeu e la fel de rău ca și oamenii. Ahmad nu avea prea multă imaginație; asta era problema. Cu toate rugăciunile lui, bărbatul suferise dintr-o lipsă de credință. Ahmad s-a uitat, dincolo de fratele lui, către cer. Privirea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Privirea bărbatului s-a îmblânzit; apoi Mike și-a lipit fruntea de a ei. Normal. Jina a izbucnit în râs și i-a cuprins mijlocul cu brațele. Ce proști fuseseră amândoi să-și înceapă relația ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele înfricoșătoare, deși tocmai acelea erau, uneori, cele mai minunate. Dar lucrurile nu se întâmplaseră chiar așa. Amândoi își petrecuseră timpul făcând pași înapoi, dezvățându-se de obiceiurile celuilalt, devenind din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de bumbac, o fustă de stambă și espadrile în picioare. Oltencele se evidențiau prin limbajul corect pe care-l foloseau, prin agerimea minții, care de multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio relație pe durata școlii. Moldovencele, dimpotrivă, cu toate că aveau trăsături deosebite, erau îmbrăcate cel mai sărăcuț, își ascundeau părul după baticuri înflorate, erau modeste și se rușinau chiar și de dialectul pe care-l vorbeau. Deveniseră
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ziua alegerilor, după ce se termină votarea, dumneavoastră care veți prezida comisia, să vă faceți că nu vedeți.... E vorba să iasă Soarele. - Ce să nu văd? Așa ceva nu-mi închipuisem. El vorbi însă în continuare, „direct”, așa cum spusese, cu voce hotărâtă, stăpân pe el: - Schimbarea, înlocuirea voturilor, înțelegeți? - Adică falsificarea rezultatelor? făcui enervat. - Da, dacă așa numiți treaba asta. - Domnule prefect, vorbii reținut, dacă pentru asta m-ați invitat aici, vă spun că așa ceva nu pot să fac, nu numai datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că se respecta și ținea să fie respectată. - Mulțumesc, rostii. Apoi către tânăra profesoară aflată în pragul vacanței: Unde o să vă petreceți vara? - Nu sunt încă hotărâtă. Cred că la mare: se pleacă prin sindicate, dar n-am apucat încă nici un bilet, se dau mai întâi la cei cu venituri mici, se fac reduceri importante, cu prioritate personalului de serviciu. E normal, dar dacă nu apuc nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Tratatului de la Varșovia au adoptat o Declarație Comună și au semnat Tratatul cu privire la forțele convenționale în Europa, iar Declarația Comună consemna solemn că, în noua eră a relațiilor europene care începea, statele celor două alianțe nu mai sunt adversari, fiind hotărâte să dezvolte noi relații de parteneriat și să-și întindă unul altuia mâna prieteniei. Astfel, Reuniunea la nivel înalt a C.S.C.E. de la Paris marca sfârșitul Războiului Rece. La 25 februarie 1991, statele membre ale Tratatului de la Varșovia, din care făcea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
predarea textului nostru de document, acesta nu fusese încă distribuit; tărăgănând, credeau că o să poată evita o discuție pe acest subiect. Intrigat de conduita incalificabilă și de subterfugiile la care au recurs (care nu mă surprindeau), am cerut în mod hotărât, în plenul reuniunii, ca textul să fie distribuit imediat spre a-l discuta în timp util. Neavând alternativă față de protestul meu, textul a fost distribuit și s-a deschis discuția asupra acestuia. Am luat cuvântul și l-am prezentat, argumentând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a fondurilor de investiții necesare ș.a. Cei cărora li se pretinde să plătească comisioane recurg întotdeauna la recuperarea lor de la consumatori prin creșterea nejustificată a prețurilor, de la contribuabili prin majorarea taxelor și a impozitelor 128. Iată prin urmare, de ce combaterea hotărâtă a tuturor formelor de corupție este o bătălie extrem de importantă pentru drepturile omului, pentru demnitatea umană. Democrația și instituțiile democratice, buna guvernare constituie, după cum se știe, o condiție sine qua non pentru promovarea și realizarea efectivă a acestor drepturi. Plecând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
poate, cei mai buni dintre noi au plătit pentru toți cei ce au acceptat obediența. Mi-am amintit încercarea infantilă din 1955, când, proaspăt absolvent al Liceului "Andrei Șaguna", am pășit, cu un bun prieten, peste pragul de la miliția Capitalei, hotărâți să cerem un pașaport pentru Argentina. Acolo, prietenul meu avea un unchi, fost ofițer în garda regală, care reușise, cu sprijinul regelui Mihai I, să plece în America Latină. Se stabilise în Argentina și reușise să le comunice fraților săi despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ridice în unghiuri lungi pe roșeața asfințitului, și, cu sufletul plin de frumusețea locurilor, de miile de glasuri ciudate ale amurgului în bălți, de minunatele colorații ale apei sub bătaia celor din urmă raze, rătăcii mult, la întâmplare, fără țel hotărât. Când mă întorsei, crâșmarul se uită cu coada ochiului la torba mea goală. Apoi văd eu că n-ai prins nimic... Nu, n-am avut luntre... Nici luntre, domnule, nici om care cunoaște locurile... Dacă mai ai plăcere să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți fie rușine, Haie! Eu am avut credință în tine și tu te-ai purtat ca o mizerabilă. Așa prietină mi-ai fost?... Fata lui Sanis privi întăi în pământ. Cercă pe urmă să zâmbească cu stânjenire, apoi își ridică hotărâtă fruntea, și între ochii lucitori i se încreți o dungă ușoară. —Și ce vrei de la mine? strigă ea deodată. Tudorița rămase încremenită. —Cum ce vreau? Să te duci, vreau, să nu te mai văd!... Crezi că nu știu de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lămpii și se întorcea spre icoana rămasă de la maică-sa. De undeva, din necunoscut, poate din umbra cea nețărmurită unde plutea sufletul dus, îi venise un drum de mângâiere pentru răni. La icoane, aici, se simțise ușurată, cu sufletul hotărât să meargă înainte. I se aprinsese deodată ceva în minte, veniseră amintirile totdeauna dragi din trecut, și într-o sară de gemete, de amar și de disperare, amintirile acestea căzuseră cu mângâieri line peste inima chinuită. Se ruga multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A fost ca și cum mi-ar fi cerut să-mi ridic tricoul și să le arăt sânii, numai că m-am simțit și mai prost. Atunci mă podidiseră lacrimile și, șocată de cât de cruzi pot fi oamenii, m-am întors hotărâtă să o iau direct spre casă. Apoi am auzit-o pe Maggie întrebând: —Cât? Cât ne dați ca să vedeți cea mai urâtă rană? A urmat o scurtă dezbatere. —Un euro. —Dați-mi-l, i-a somat Maggie. Cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înțelegere, am zis. Dacă pot să urc până în capul scărilor pe el, atunci mă simt destul de bine ca să plec. A acceptat pentru că a crezut că nu exista vreo speranță s-o pot face. Dar habar n-avea cât eram de hotărâtă să plec. Și am urcat - chiar dacă a durat peste zece minute și m-a lăsat scăldată în sudoare și puțin amețită de durere. Dar ceea ce nu înțelegea mama era că, și dacă n-aș fi putut trece de prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te iubesc. Anna Am recitit ce scrisesem. Era destul de degajat? Nu voiam să știe cât eram de îngrijorată, pentru că, prin orice trecea în momentul de față, era cu siguranță o încercare destul de grea fără să-l mai împovărez și eu. Hotărâtă, am apăsat „Trimite“ cu degetul arătător și o văpaie de durere țâșni din unghia în plină regenerare și reverberă pe toată lungimea brațului. Dumnezeule, va trebui să o las mai moale cu tastatul în stil dramatic cât timp aveam cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dreptate: îmi era de fapt mai greu, nu mai ușor, să mă întâlnesc cu oamenii. Cea mai grea provocare era legată de fața mea; să păstrez o expresie „normală“ era de-a dreptul extenuant. Iar biata Jacqui era așa de hotărâtă să mă înveselească încât, de fiecare dată când ne vedeam, era înarmată cu un arsenal de povestiri nostime de la ea de la lucru. Eram vlăguită de cât trebuia să zâmbesc și să spun: —Vai, ce haios. —Ai lucrat tot weekendul? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
patul nepotrivit. Alături de bărbatul nepotrivit. Cu excepția unei veioze micuțe, camera era cufundată în întuneric. I-am ascultat respirația, dar n-am fost în stare să-l privesc. Trebuia s-o șterg de aici. M-am strecurat pe furiș din așternut, hotărâtă să nu-l trezesc. — Hei, a zis. Nu dormea. S-a ridicat într-un cot. —Unde pleci? —Acasă. De ce nu dormi? —Te priveam. M-a luat cu frig, la propriu. Nu așa, a zis. Te priveam să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]