14,500 matches
-
căzuseră de când aflaseră de executarea celor șase bărbați ai familiei lor. Dacă pe Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir prosternate în fața icoanei lor, refuzau mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmare a unor campanii anterioare, care îi provocau niște amintiri nu tocmai plăcute. Că moldovenii îl urmăreau atunci îndeaproape și l-au obligat să dispară în mare grabă către Liov cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul. Iar Dumnezeu însingurat, din bolți înalte de mândră Catedrală, a slobozit o lacrimă amară. Și de atunci Pantocratorul de la Catedrală a devenit cunoscut românilor pelerini ca icoana care a plâns într-o zi din miez de vară de la una mie nouă sute patruzeci. * * * Fără frică de vremelnicii stăpâni și de urlete de câini, cu iubire și strădanii, eu am fabricat români, constată de acum bătrânul dascăl, odată revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
munți se auzea un vuiet înspăimântător. Orătăniile, animalele de casă și jivinele se agitau ca niciodată și căutau cotloane, locuri ferite, adăposturi și gaură de șarpe în așteptarea monstrului aducător de moarte. Oamenii își făceau semnul crucii și îngenuncheau în fața icoanelor din casa cea mare, implorând izbăvirea cerească. Deodată, în plină zi, soarele a dispărut de pe cer și s-a făcut un întuneric de nepătruns. Câteva limbi de foc au luminat înălțimile și hăurile, lăsându-l la vedere pe bădia Băbălean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ogradă a pătruns mai întâi o bicicletă după care a apărut și silueta unui bărbat care se străduia s-o mențină în echilibru. În geamul de la casa cea mare s-a ivit un sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un mârâit. Vasăzică sîntem de-ai casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești! S-a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pătruns valvârtej în bătătură. Dar, spre surprinderea lui, Dorin, nicăieri, bicicleta, nicăieri... de parcă toate s-au topit în boarea zorilor-de zi... Fereastra era și ea bine asigurată în foraibăre, candela se afla la locul ei, cu sămânța de lumină sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea multă lume. Și atunci, unde-i patrihotismul? Spune și dumneata!... Dar obiceiurili strămoșești?... Ursarii, Capra, Bătuta de la Mitoc? Hora Pătrăuților, vioara, acordihonul, țambalul unde îs, bade? Cine le păstrează? Cine? Dar credința în Domnul unde îi? Steaua și Chiraliza, Icoana... unde-s?! Spune! Da' zâua de mâni a țării nu-i tot la noi, badiule? C-ale voastre-s cucoane mari și nu vreau să facă puradei câte 5-6 că să lărgesc prea tare, zic, și le doare cucușoru... Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să stau aici ca prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau, mă felicitam că voi avea ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să merg la biserică, uneori nepermițându-mi nici serviciul. —Te rogi? — Rar. Când te-ai rugat ultima dată? —Hai, măi Cecilia, mă faci să mă simt prost. Dacă ne căsătorim va trebui să intrăm în biserică, să ne rugăm în fața icoanelor, să ne binecuvânteze preotul, așa că e bine să te familiarizezi de pe acum cu atmosfera aceasta de credință și de rugăciune. Ajungând la biserică, înainte de a intra, Cecilia l-a sfătuit cum să se roage și cum să ceară ajutorul lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
binecuvânteze unirea prin logodnă și să-i ajute în continuare să aibă o viață frumoasă. La ceasul acela nu era nimeni în biserică. Liniștea deplină, luminile lumânărilor care ardeau, mirosul de ceară amestecat cu cel de tămâie, imaginile sfinților din icoane le-au strecurat atâta pace în suflet, încât la ieșire s-au simțit mai buni, mai împăcați cu ei înșiși. O bucată de vreme au mers ținându-se de mână fără săși vorbească ca și când n-ar fi vrut să risipească
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a mai merge dacă nu se operează. În ziua aceea, Natalia a plâns mereu, nici n-a mai mâncat. Noaptea, după ce a adormit cu greu, s-a visat într-o biserică, mănăstire, în tot cazul un locaș sfânt cu multe icoane pe pereți, luminat cu candelabre strălucitoare și cu lumânări multe, foarte multe. A îngenuncheat în fața icoanei Maicii Domnului să se roage și când să se ridice n-a mai putut. A îngenuncheat din nou să se roage în continuare din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a mai mâncat. Noaptea, după ce a adormit cu greu, s-a visat într-o biserică, mănăstire, în tot cazul un locaș sfânt cu multe icoane pe pereți, luminat cu candelabre strălucitoare și cu lumânări multe, foarte multe. A îngenuncheat în fața icoanei Maicii Domnului să se roage și când să se ridice n-a mai putut. A îngenuncheat din nou să se roage în continuare din tot 211 sufletul ei, cu lacrimi în ochi și-n momentul acela a auzit o voce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
poate spune - o definea cel mai corect, căci, în orice făcea și pe oriunde trecea, lăsa neapărat urme clare a felului în care gândea. „Într adevăr, înțeleaptă ființă și mama asta a mea! Își omoară văduvia numai cu fața spre icoane! Teribil mai exagerează! Ce prostie din partea Istorisiri nesănătoase fericirii 153 ei!”, era părerea fiului ei și vorba ce-i ieșea lui cel mai des din gură pe tema aceasta, atunci când se referea la mama sa. De bună seamă, există lucruri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-o pui în cumpănă cu fericirea deplină a sufletului? Iar eu întocmai de lucrul acesta am dorit să mă preocup cu tot dinadinsul: de fericirea deplină a sufletului meu, de altceva n-am mai știut - tu: prin închinare la icoane, eu: prin închinare la vicii. Care-i problema? Altfel spus, am fost realist și radical cu mine însumi! Și, pentru faptul că mă simțeam perfect în tot timpul acesta, nu doream să schimb nimic la mine și credeam mereu că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
firul gros: nu unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu noile batiste parfumate, păreau aidoma celor ce întinaseră șovăielnic poemele prințului Genji. Aflat în același Gyon din Kyoto, am în față icoana trecutului care, scăldat în teroarea de diamant a plăcerii, întârzie să moară: o maiko, una dintre ultimele rămase, vine încet spre capătul podului străjuit involuntar de mine. Yukata îi unduiește albastru în briza văratică, evantaiul îi sigilează perfect carnea buzelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul, imperfectul, suferindul înveliș de carne pe care ai învățat să-l porți cu necesitate este retranscris conform unor stindarde celeste și o icoană pură, fără pată vine să i se suprapună. Tu nu te poți împotrivi, nu poți decât să o primești, în râs sau în disperare, așa cum ai primi o mască de aur care îți este aplicată, nemilos, peste figură. Printre primele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu marijuana ori să declare, în fața colegilor dați pe spate, că și-a pierdut de ani buni virginitatea. Personal, consider că blogul îi oferă fiecărui om iluzia prestigiului și a notorietății. Într-o lume din ce în ce mai obsedată de imagini și de icoane postmoderne, toți vor să devină celebri, să atragă atenția, să iasă, într-un fel sau altul, din masa amorfă de limfă muritoare în care nu se includ, desigur, niciodată. Însă tare mă tem că tocmai din cauza accesibilității blogul anulează din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era sfătuită de mică precum că întoarcerea din drum aduce ghinion, a renunțat la tovărășia câinelui. A repetat semnul crucii în fața icoanei ce străjuia răspântia, continuându și drumul prin colbul șoselei care-i acoperea picioarele de gros ce era, fiindcă de mult nu mai plouase. Când a ajuns pe dealul Bașiului a privit pădurea de fag, numită de localnici pădurea Suharău și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-a înlăturat lacrimile de pe obraz, apoi a zis mamei: -Bine, mamă așa voi face... A venit seara, și după ce a orânduit cele necesare în mica gospodărie, s-a îngrijit așa cum o făcea zilnic, s-a așezat în genunchi în fața icoanei și s-a rugat cum l-a sfătuit mama. A adormit fiind obosit și imediat a intrat în vis. Se făcea că este pe imașul satului unde lui îi plăcea foarte mult. În vis a văzut verdele crud al ierbii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În concluzie, o satiră a Crucifixului. Mărturisesc faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb, "Păstorul cel Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
7, 12). Fotbalul poate face o serioasă concurență religiei, poate deveni o religie substitutivă. Se vorbește despre "cultul" și "zeul fotbalului". Ritualurile de pe stadioane pot fi comparate cu liturghia: gestul unui sportiv care sărută cupa victoriei amintește de obiceiul sărutării icoanelor. Cupa înălțată sugerează ostensoriul. Fără îndoială că mii de persoane ce cântă în cor scandând slogane ne fac să ne gândim la experiențele comunităților parareligioase. Aspectul decisiv, totuși, nu este fenomenul în sine, ci atmosfera, în general, ce sugerează individului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]