1,611 matches
-
deși trecătoare și imperfectă, este percepută de corpul nostru și simțurile sale și de existența dată de ideile eterne ce sunt percepute direct de sufletul noastru rațional. Platon a fost așadar un dualist metafizic și epistemologic, o perspectivă pe care idealismul modern a tins s-o evite: așadar, gândirea lui Platon nu poate fi considerată idealistă în sensul modern. Cu neoplatonistul Plotin, a scris Nathaniel Alfred Boll, „apare, probabil pentru prima dată în filozofia occidentală, "idealism"ul”, care afirma „că sufletul
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
epistemologic, o perspectivă pe care idealismul modern a tins s-o evite: așadar, gândirea lui Platon nu poate fi considerată idealistă în sensul modern. Cu neoplatonistul Plotin, a scris Nathaniel Alfred Boll, „apare, probabil pentru prima dată în filozofia occidentală, "idealism"ul”, care afirma „că sufletul a făcut lumea pășind din eternitate în timp...”. În mod similar, în privința pasajelor din Eneida, „Singurul spațiu sau lucru din lume este sufletul” și „Nu trebuie să se admită că timpul există în afara sufletului”, Ludwig
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
în timp...”. În mod similar, în privința pasajelor din Eneida, „Singurul spațiu sau lucru din lume este sufletul” și „Nu trebuie să se admită că timpul există în afara sufletului”, Ludwig Noiré wrote: "For the first time in Western philosophy we find idealism proper in Plotinus, În orice caz, Plotin nu spune dacă cunoaștem sau nu obiectele exterioare, spre deosebire de Schopenhauer și alți filozofi moderni. Idealismul subiectiv (imaterialism sau fenomenalism) descrie o relație între experiență și lumea în care obiectele sunt nu mai mult
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
admită că timpul există în afara sufletului”, Ludwig Noiré wrote: "For the first time in Western philosophy we find idealism proper in Plotinus, În orice caz, Plotin nu spune dacă cunoaștem sau nu obiectele exterioare, spre deosebire de Schopenhauer și alți filozofi moderni. Idealismul subiectiv (imaterialism sau fenomenalism) descrie o relație între experiență și lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și lumea în care obiectele sunt nu mai mult decât colecții sau „mănunchiuri” de date ale simțurilor perceptorului. Printre promotorii acestuia se numără Berkeley, episcop de Cloyne, filozof irlandez care a dezvoltat o teorie numită imaterialism, mai târziu menționată ca „idealism subiectiv”. Potrivit acesteia, indivizii pot să doar să cunoască direct senzații și idei ale obiectelor, nu abstracții precum „materia”, iar însăși existența acestor idei depinde de faptul perceperii acestora - "esse est percipi"; „a fi este a fi perceput”. Arthur Collier
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
minte perceptoare. Collier a fost influențat de "Un eseu despre teoria idealului sau a lumii inteligibile", scris de platonistul de la Cambridge, John Norris (1701). Cartea populară a lui Bertrand Russell "Problemele filozofiei" dezvăluie premisa tautologică a lui Berkeley pentru promovarea idealismului: Filozoful australian David Stove a criticat aspru idealismul filozofic, argumentând că el se bizuie pe ce ceea ce el a numit „cel mai prost argument din lume”. Stove afirmă că Berkeley a încercat să obțină o concluzie netautologică dintr-un raționament
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
eseu despre teoria idealului sau a lumii inteligibile", scris de platonistul de la Cambridge, John Norris (1701). Cartea populară a lui Bertrand Russell "Problemele filozofiei" dezvăluie premisa tautologică a lui Berkeley pentru promovarea idealismului: Filozoful australian David Stove a criticat aspru idealismul filozofic, argumentând că el se bizuie pe ce ceea ce el a numit „cel mai prost argument din lume”. Stove afirmă că Berkeley a încercat să obțină o concluzie netautologică dintr-un raționament tautologic. El argumentează că în cazul lui eroarea
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Stove, cu concluzia. Alan Musgrave argumentează că idealiștii conceptuali fac greșeli prin susținerea unor confuzii de următoarul tip: și proliferarea unor entități scrise cu cratimă precum „obiectul-în-sine” (Immanuel Kant) sau „tabelul-fizicii” (Sir Arthur Eddington), care sunt „semne de avertizare” pentru idealismul conceptual, potrivit lui Musgrave, deoarece ele chipurile nu există, ci doar evidențiază numeroase căi prin care oamenii încearcă să cunoască lumea. Acest argument nu ia în considerare lucrurile ce țin de hermeneutică, în special fundalul filozofiei analitice. Musgrave l-a criticat
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Materie" (1954), încearcă să-l aducă pe Berkeley în actualitate prin modernizarea vocabularului său și punerea subiectelor pe care le-a abordat în termeni moderni. El tratează în carte accentul biblic pe materie și psihologia percepției și a natuarii. "Pentru idealism" a lui Foster argumentează că lumea psihică este creația logică a naturalului, iar nelogica se află în experiența senzorială umană. Ultima carte prin care Foster își apără viziunile este "O lume pentru noi: pentru idealismul fenomenalistic". Paul Brunton, filozof britanic
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
percepției și a natuarii. "Pentru idealism" a lui Foster argumentează că lumea psihică este creația logică a naturalului, iar nelogica se află în experiența senzorială umană. Ultima carte prin care Foster își apără viziunile este "O lume pentru noi: pentru idealismul fenomenalistic". Paul Brunton, filozof britanic, mistic, călător și guru, a învățat un tip de idealism numit „mentalism”, - asemănător cu cel al episcopului Berkeley, - ce propune o imagine a lumii stăpânitoare, proiectată de o minte a lumii și un număr infinit
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
logică a naturalului, iar nelogica se află în experiența senzorială umană. Ultima carte prin care Foster își apără viziunile este "O lume pentru noi: pentru idealismul fenomenalistic". Paul Brunton, filozof britanic, mistic, călător și guru, a învățat un tip de idealism numit „mentalism”, - asemănător cu cel al episcopului Berkeley, - ce propune o imagine a lumii stăpânitoare, proiectată de o minte a lumii și un număr infinit de minți individuale participante. Un copac nu încezează să existe dacă nimeni nu-l vede
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
proiectată de o minte a lumii și un număr infinit de minți individuale participante. Un copac nu încezează să existe dacă nimeni nu-l vede doarece mintea lumii proiectează ideea copacului pentru toate mințile. John Searle, criticând unele versiuni ale idealismului, rezumă două argumente importante în favoarea idealismului subiectiv. Primul e bazat pe percepția noastră asupra realității: prin urmare Deși este de acord cu (2) Searle argumentează că (1) este fals și arată că (3) nu rezultă din (1) și (2). Despre
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
și un număr infinit de minți individuale participante. Un copac nu încezează să existe dacă nimeni nu-l vede doarece mintea lumii proiectează ideea copacului pentru toate mințile. John Searle, criticând unele versiuni ale idealismului, rezumă două argumente importante în favoarea idealismului subiectiv. Primul e bazat pe percepția noastră asupra realității: prin urmare Deși este de acord cu (2) Searle argumentează că (1) este fals și arată că (3) nu rezultă din (1) și (2). Despre al doilea argument spune: Searle susține
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
asupra realității: prin urmare Deși este de acord cu (2) Searle argumentează că (1) este fals și arată că (3) nu rezultă din (1) și (2). Despre al doilea argument spune: Searle susține că "concluzia 2" nu rezultă din premise. Idealismul epistemologic este o poziție subiectivă în epistemologie ce susține că ceea ce cineva cunoaște despre un obiect există doar în mintea aceluia. Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
doilea argument spune: Searle susține că "concluzia 2" nu rezultă din premise. Idealismul epistemologic este o poziție subiectivă în epistemologie ce susține că ceea ce cineva cunoaște despre un obiect există doar în mintea aceluia. Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
doar în mintea aceluia. Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
Printre promotori se numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
numără Brand Blanshard. Idealismul transcendental, fondat de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
de Immanuel Kant în secolul 18, afirmă că mintea modelează lumea pe care o percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui Descartes) doar din „spontaneitatea gândului”. Kant
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
percepem sub formă de spațiu și timp. A doua ediție (1787) conține "Respingerea idealismului" pentru a distinge idealismul transcendental de idealismul sceptic al lui Descartes și idealismul dogmatic al lui Berkeley. Secțiunea "Paralogismele rațiunii pure" este o critică implicită a idealismului lui Descartes. Kant susține că nu este posibil să conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui Descartes) doar din „spontaneitatea gândului”. Kant s-a centrat pe idei pe care le-a extras de la filozofi britanici ca
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
conchizi că 'I' este un obiect ("cogito ergo sum" a lui Descartes) doar din „spontaneitatea gândului”. Kant s-a centrat pe idei pe care le-a extras de la filozofi britanici ca Locke, Berkeley și Hume, dar a făcut distincție între idealismul transcendental și cel critic din variantele precedente: Kant distinge între obiectele ce apar în fața unui observator și obiectele în sine. El mai spune că nu putem aborda ""ul, ca „lucru în sine” () fără propria noastră lume mentală. El adaugă că
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
obiect în sine” a fost numit produs al obiceiului filozofic, care caută să introducă un subiect gramatical: deoarece oriunde este cunoaștere, trebuie să fie un "obiect" care este cunoscut și chipurile, acesta trebuie adăugat ontologiei ca existență. De asemenea, atacă idealismul lui Schopenhauer și Descartes cu un argument asemănător cu critica adresată lui Kant "(vezi mai sus)". Idealismul obiectiv susține că realitatea experienței combină și transcede realitățile obiectului experimentat și ale minții observatorului. Printre promotori se numără Thomas Hill Green, Josiah
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
deoarece oriunde este cunoaștere, trebuie să fie un "obiect" care este cunoscut și chipurile, acesta trebuie adăugat ontologiei ca existență. De asemenea, atacă idealismul lui Schopenhauer și Descartes cu un argument asemănător cu critica adresată lui Kant "(vezi mai sus)". Idealismul obiectiv susține că realitatea experienței combină și transcede realitățile obiectului experimentat și ale minții observatorului. Printre promotori se numără Thomas Hill Green, Josiah Royce, Benedetto Croce și Charles Sanders Peirce. Schelling (1775-1854) afirmă că „I”-ul lui Fichte are nevoie
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
fără obiect și vice versa. Așa că nu există diferență între subiectiv și obiectiv, adică între ideal și real. Aceasta este „ absolută” a lui Schelling: ideile sau imaginile mentale din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
sau imaginile mentale din minte sunt indentice cu obiectele acestor imagini, care sunt exterioare minții. Idealismul absolut este exprimat în expunerea lui G. W. F. Hegel despre cum existența este comprehensibilă ca un întreg atotcuprinzător. Hegel și-a numit filozofia idealism „absolut” în contrast cu „idealismul subiectiv” al lui Berkeley și „idealismul transcendental” al lui Kant și Fichte, care nu se bazează pe critica filozofiei dialectice și finite a istoriei, spre deosebire idealismul lui Hegel. Exercițiul rațiunii și intelectului dă posibilitatea filozofului să
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]