1,748 matches
-
Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și răcoare. Degeaba oftează bou’ ăsta de Andrei și se scarpină la ceafă ca de păduchi. - Hansi-Hansi, de unde știi tu toate astea? - Chiar ești idiot, zic. Cum să nu știe, dacă el stă toată ziua acolo la graniță? Doar asta-i meseria lui. Răscrăcărat pe saltea și cu spatele sprijinit de perete, Hansi se uită la noi ca la niște pitici nevolnici, incapabili să vadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de tras foloase de pe urma acestui om providențial al căminului nostru, căruia Ortansa i-a mai cerut să-i tipărească pe banii lui două volume de versuri, care să-i ateste vocația și statutul și să curme definitiv bârfele cum că idiotul de Restoiu s-ar fi Încurcat cu o salahoare incultă de prin birourile trustului său, un soi de cocostârc hermafrodit de la care te poți aștepta la tot felul de surprize ca bărbat. Păi cum naiba, că cele două vile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-asemenea atât de aproape. Ființând în fiecare suflet sau lucru, El e de asemenea în afara a tot ce există" (Mantra V)372 . Și iar mă întreb când au apărut în operele artelor personajele ca tipologie umană? Dostoevski scrie în Idiotul: Există oameni despre care e greu să spui ceva ce i-ar putea prezenta sub înfățișarea lor cea mai tipică, cea mai caracteristică; aceștia sunt așa numiții oameni obișnuiți, banali, care într-adevăr formează marea majoritate a oricărei societăți. În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suflet sau lucru, El e de asemenea în afara a tot ce există" (Mantra V). Și fără a mă îndepărta de idea primordială a acestui eseu mă întreb: când au apărut în operele artelor personajele ca tipologie umană? Dostoevski scrie în Idiotul: Există oameni despre care e greu să spui ceva ce i-ar putea prezenta sub înfățișarea lor cea mai tipică, cea mai caracteristică; aceștia sunt așa numiții oameni obișnuiți, banali, care într-adevăr formează marea majoritate a oricărei societăți. În
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alte facilități. Ea zice că da. După aceea, el o Întreabă dacă la televizorul din camera lui poate urmări programe de divertisment, iar recepționera Îi răspunde monoton, cu o privire care parcă ar fi spus „Da’ tu ce crezi, măi idiotule?“: „În toate camerele puteți urmări orice film care s-a făcut vreodată, În orice limbă, la orice oră din zi și din noapte“. Pe atunci am scris despre așa ceva pentru a scoate În evidență ceea ce se Întâmplă atunci când te conectezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
erau chiar și la Văleni de tipul: "Iorga ne-a mîncat salariile și pensiile și ne-a luat pîinea de la gură". Chiar și doamna Catinca a fost obligată să suporte injuriile vulgare la adresa soțului ei în timpul unei călătorii cu trenul: "idiotul ăsta de Iorga". Iar C. C. Giurescu, firește că nu fără maliție, îi scria unui prieten: "Iorga a fost cel mai ridicol prim-ministru și ministru al învățămîntului pe care l-a avut vreodată România"35. După ce a pierdut șansa de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
zis că e timpul să schimbăm subiectul primejdios despre femei. — Ai mai fost în ultima vreme prin Irlanda? Era o întrebare menită întotdeauna să-l declanșeze pe Perry și deci un garantat schimbător de subiecte. — Irlanda! Altă târfă! Doamne, ce idioți sunt irlandezii! Irlandezii suferă stupid, ca o vacă împotmolită într-o mlaștină. Nu pot să înțeleg cum de tolerează englezii această insulă; ar fi trebuit să ajungă la o soluție finală cu mulți ani în urmă, când au încercat. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
efectul „accesului“. Și când, puțin mai târziu, începu din nou să vorbească, părea absolut lucidă, rezonabilă, chiar în mai mare măsură decât fusese înainte. — O, Charles, dragule, îmi pare atât de rău... — Mie îmi pare rău... sunt un nebun, un idiot lipsit de orice simțire... — Nu, nu... îmi pare rău că m-am necăjit în asemenea hal și am scos sunete atât de respingătoare... probabil că mă aflu într-o stare de șoc. Scuză-mă, dragostea mea. — E în ordine. Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe calea infimelor particule terapeutice, o altă parte a minții mele gândea că, în curând, vor începe să mă macine cele mai amarnice regrete și remușcări pentru că îi expediasem împreună pe James și pe Lizzie. De ce am fost atât de idiot? Mă lăsasem pradă unui ineluctabil impus de pură destrucție, autodestrucția de care mă acuzase James. Aș fi putut să-l alung pe James, s-o țin pe Lizzie, și ceva mai târziu să-i fac și ei vânt. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfârșit, Capul Shruff a fost vândut, slavă Domnului, doctorului și doamnei Schwarzkopf. Sper să aibă mai mult noroc decât am avut eu în casa asta. Ultimul zvon despre Rosina este că trăiește cu un psihiatru la Los Angeles. Aud că idiotul acela de Will Boase a fost înnobilat, decernându-i-se rangul de cavaler. Mă bucur să spun că n-am râvnit niciodată la asemenea „onoruri“. Noaptea trecută am visat că Hartley a murit, că s-a înecat. O nouă scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vocativul omonim cu celelalte cazuri: frate, părinte, rege. Dezinența -ule este condiționată mai ales de structura fonetică și morfematică a substantivului; primesc această dezinență: • substantivele terminate în diftong: eroule, leule, zeule, pigmeule, zmeule, puiule etc.; • substantive provenite din adjective: nemernicule, idiotule, prostule, urâtule, mofturosule, răule etc.; • substantive denumind animale, întrebuințate peiorativ pentru ființe umane: animalule, măgarule, dobitocule etc.; • substantivele omule, domnule, bunicule, moșule, unchiule etc. • substantive etnonime: albanezule, danezule, italianule, turcule etc. Face excepție substantivul român care prezintă ambele forme: române
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
legal, lipsite de drept de proprietate, de studii, de dreptul de a profesa, de a iniția căsătoria sau divorțul, de a vota, de a fi reprezentate politic. Pe scurt, erau trecute în sensul drepturilor politice la capitolul: minori, delicvenți, criminali, idioți, așa cum s-a întâmplat și în faimoasa Constituție românească „democratică” de la 1923. În acest sens, cui nu îi plac sufragetele trebuie să își asume ideea că era mai bine ca femeile de acum un veac să fi stat în banca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mai subminează încă modernizarea ca specializare și profesionalizare. Au decis că femeile nu trebuie să învețe mai mult decât școala de menaj, nu trebuie să aibă acces la profesii de calificare înaltă și nici nu trebuie să voteze, asemenea „minorilor, idioților și criminalilor” (am citat din Constituția democratică din 1923). După ce s-a instaurat comunismul, cu sprijinul principal al marelui bărbat sovietic și ai colaboratorilor lor autohtoni (plus Ana Pauker), bărbații au decis destinul femeilor: emanciparea prin dubla zi de muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cariere socotite prestigioase (magistrat, medic etc.), inițierea divorțului, adesea libertatea de decizie asupra capacității reproductive, alegerea locuirii. Femeile nu aveau dreptul să voteze și, evident, nu erau alese. Constituția din 1923 le așeza politic în rândul minorilor, senililor, criminalilor și idioților. Nu susțin că o viață supusă și dependentă în care ești „ocrotită” nu poate să fie comodă și uneori plăcută. În definitiv comunismul a fost foarte comod, sigur, ocrotitor și eliberator de povara libertății. Statul lua în brațe indivizii, bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
împătimit, care poate mărturisi: „Una din marile mele disperări de lector este că nu pot citi toate cărțile unui autor dintr-odată! Ce delir ar fi să-l am pe Dostoievski integral, în aceeași lectură, în cap! Dar, în timp ce citesc Idiotul, de exemplu, am uitat o mie de nuanțe din Crimă și pedeapsă și tot așaă Nu pot citi decât o singură carte. Iar dintr-o carte nu pot citi decât o pagină!”. Îi înțeleg această disperare, pe care am trăit
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mari mari scriitori ai lumii, a cărui operă de ansamblu este o veritabilă psihologie ilustrată datorită profunzimii analizei neegalate. Din vasta operă a scriitorului rus, amintim: Însemnări din subterană, Umiliți și obidiți, Jurnalul unui scriitor, Amintiri din casa morților, Jucătorul, Idiotul, Demonii, Frații Karamazov (1879-1880). Romanul Crimă și pedeapsă, publicat în foileton în 1866 și în volum în 1867, este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai multe locuri din Jurnal găsim aprecieri ale lui Steinhardt cu privire la Dostoievski și creația sa. "Ca întotdeauna găsesc la Dostoievski, spus fără înconjur, ceea ce bănuiam: în orbecăire, lumină deodată"6. Aceste cuvinte sunt cu referire directă la un paragraf din Idiotul, în care e pusă în discuție viziunea lui Holbein în tabloul Iisus mort. Steinhardt găsește,,textul exact", împărtășind impresia dostoievskiană asupra tabloului. Se știe că Dostoievski văzuse tabloul în realitate într-un muzeu din Basel și își transpune artistic impresiile
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e pusă în discuție viziunea lui Holbein în tabloul Iisus mort. Steinhardt găsește,,textul exact", împărtășind impresia dostoievskiană asupra tabloului. Se știe că Dostoievski văzuse tabloul în realitate într-un muzeu din Basel și își transpune artistic impresiile în romanul Idiotul prin următoarele cuvinte: ,,Și oamenii aceștia care au stat în jurul mortului, au resimțit desigur în seara aceea o groaznică tristețe, o adâncă descumpănire, care dintr-o dată le spulbera toate nădejdiile și aproape tot ce credeau". Steinhardt spunea de asemenea:,,Părăsit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
după 1948, Paul Cornea recurge la legitimarea psihanalizei ca metodă de cercetare în sociologia literaturii: atunci când evocă tentativele teoretice de a depăși vechile limitări și rutine pozitiviste: Paul Cornea amintește despre metoda "progresivă-regresivă", teoretizată și aplicată de Sartre în L'Idiot de la famille, care asociază psihanaliza cu marxismul 73. Merită reprodusă și comentată o referință prescurtată la Marx, utilizată în contextul abordării problematicii succesului literar. Starea de spirit a cititorului condiționează lectura, tot așa cum și opera condiționează starea de spirit - susține
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bahică!) în beneficiul ideii că... omul e supus greșelii; dar nu mi-ar fi deloc ușor să admit (fără a încălcat legile sincerității și ale bunului simț și alte numeroase legi...) că, în aceeași seară, eram și nebun ori chiar idiot!... Să fim serioși!"175. Poate că luările de poziție diferite, în favoarea sau în defavoarea lui Geo Dumitrescu, vin și din obișnuința de a absolutiza trăsăturile unui scriitor sau ale unui om în general. E mult mai ușor să se prezinte faptele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1991-1992), nu m-am dus niciodată să-l văd, deși Leonid Mămăligă, în casa căruia stăteam, în calitatea sa de mecena al literelor românești la Paris, s-a oferit de mai multe ori să mă introducă. Eram atunci suficient de idiot ca să nu realizez că oricum o vizită la Cioran ar fi fost un câștig pentru mine, chiar dacă începuse să fie asediat de valuri de gură- cască români aflați în vizită, în misiune sau în pelerinaj pe acolo. L-am regăsit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la concluzia că din punct de vedere lingvistic limba română este cea mai importantă din Europa"614. Este menționat aici și Alf Lombard care susține unicitatea fenomenului formării și devenirii limbii române. Eugen Axinte se întreabă: A fost Stalin un idiot alcoolic? În cadrul acestui articol, Eugen Axinte prezintă mai degrabă o recenzie a cărții lui Simon Sebag Montefiore, Stalin Young. Cartea îl prezintă pe Stalin într-o manieră surprinzătoare pentru unii care poate au o falsă impresie atât despre calitățile sale
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
internațional de film documentar & antropologic; Sibiu, 20-26 octombrie 2002, în "Observator cultural", nr. 138, octombrie 2002, p. 21. *** Autori invitați la simpozionul Europa schreibt/Europa, în "Observator cultural", nr. 153, ianuarie 2003, p. 4. Axinte, Eugen, A fost Stalin un idiot alcoolic?, în "Oglinda literară", an X, nr. 115, iulie 2011, p. 7035. Azap, Ioan-Pavel, Weekend cu mama & Întâlniri încrucișate, în "Tribuna", serie nouă, an VIII, nr. 160, 1-15 mai 2009, p. 33. Azap, Ioan-Pavel, "Oamenii frustrați au o predispoziție să
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
istoria, în "Oglinda literară", an VII, nr. 94, octombrie 2009, p. 5020. 614 George Liviu Teleoacă, Arhetipul ca temei al oricărui canon, în "Oglinda literară, an IX, nr. 108, decembrie 2010, p. 6380. 615 Eugen Axinte, A fost Stalin un idiot alcoolic?, în "Oglinda literară", an X, nr. 115, iulie 2011, p. 7035. 616 Ștefania Oproescu, Cultura în procente, în "Oglinda literară", an XI, nr. 129, septembrie 2012, p. 8351. 617 Președintă a Finlandei în perioada 2000 - 2012. În Finlanda, mandatul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
o ființă umană altminteri rațională și inteligentă devine complet imbecilă când e vorba de propria adicție? Nu-mi face plăcere să mărturisesc că dintre miile de persoane pe care le-am ajutat să se lase de fumat, cel mai mare idiot am fost eu însumi. Nu numai că am ajuns să fumez o sută de țigări pe zi, dar știam foarte bine că și tatăl meu fusese un mare fumător. Un bărbat viguros, secerat în floarea vârstei din cauza fumatului. îmi amintesc
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]