3,687 matches
-
integrat grotescul, detaliul decorativ, planul arhitectural în lumea formelor nobile. Cu mult înaintea fotografiei, tiparul a permis primul muzeu imaginar european. Acesta va fi doar mondializat de reproducerea fotografică. Iar acum este miniaturizat de revoluția numerică. Am văzut, în cazul idolului, ce era o privire fără subiect. Vom vedea, cu vizualul, ce este o vedere fără privire. Era artei pune un subiect în spatele privirii: omul. Această revoluție poartă un nume: perspectiva euclidiană 77. Totul s-a hotărât în Toscana, între Florența
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
euclidiană 77. Totul s-a hotărât în Toscana, între Florența, Assisi și Mantova, în prima jumătate a secolului al XV-lea. Numele lui Giotto, Mantegna, Piero, Masaccio, Uccello întruchipează această cotitură capitală, care este de fapt o întoarcere. Până atunci, idolul "emitea" spre spectatori, el avea inițiativa. Omul beneficia de virtuțile lui, cu anumite condiții, dar nu era sursa lui, era văzut, nu văzător. Când un cetățean grec sau roman, un credincios bizantin sau medieval ridică ochii spre imaginea sacră sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau medieval ridică ochii spre imaginea sacră sau divină, nu poate decât să-i lase înapoi în jos. Căci "privirea Domnului se îndreaptă spre el". Atunci el își face semnul crucii și se pleacă. Nimeni nu-și poate însuși un idol care iradiază. Acesta nu are nici autor, nici posesor. Perfectă autonomie: un semn de sus nu are semnătură umană. A-l elabora înseamnă tot a-l primi, căci Dumnezeu îl trimite. Inventarea perspectivei geometrice va pune capăt acestei smerenii. Ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și al mașinilor. Colecționarul privat al minunățiilor naturii. Tabloul umanizează, dar totodată privatizează. Domnia individualității creatoare va fi mai elitistă și mai închisă din punct de vedere social. Opera de artă provine din mintea artistului, care o adresează unui cunoscător. Idolul, venind din altă parte, se adresa tuturor creaturilor. La începutul erei 1, există un singur artist, Dumnezeu. La sfârșitul erei 2, nu mai există decât un zeu, Artistul. Mai sobru: s-a trecut de la de la una la cealaltă atunci când calitățile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și alte două: trecerea de la moneda-aur la moneda scripturală, inconvertibilă, și trecerea de la limba-nomenclatură (în care un lucru egal un cuvânt) la limba-sistem (în care un cuvânt are valoare prin diferența față de alte cuvinte)83. Prin puterea lui de prezentare, Idolul îi punea pe oameni în contact cu Ființa în adevărul ei divin, mereu identică sieși și închisă în sine de unde stabilitatea stilurilor din prima vârstă. Vreme de trei mii de ani, de la Imperiul Vechi la Ptolemei, imagistica egipteană rămâne aproape
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oficial ceea ce este funcțional (iar funcționalul este întotdeauna frumos). Ca liturghie a mărfii, publicitatea este, neîndoielnic, arta noastră sacră, arta sacrului timpului nostru. Și deci cea mai vie: cea care le face pe celelalte să graviteze în jurul ei, sponsorul Zeitgeist-ului. Idolul răspundea la apelul oamenilor care luptau pentru supraviețuire; Arta, voinței de a lua în posesie lumea; Vizualul se instaurează când competiția pentru look le-a înlocuit pe precedentele două. Adică atunci când nu ne mai este nici foame, nici teamă. Din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scară pe care fiecare nou palier atins cu mare greutate îl evocă nu pe cel pe care ea tocmai l-a părăsit, ci pe penultimul. Actualul fetișism al imaginii are mult mai multe puncte în comun cu îndepărtata eră a idolilor decât cu cea a artei. Era 3 a medierilor omniprezente, a noastră, readuce la viață imediatul lipsit de mașinării al epocii 1, astfel încât redescoperim fenomenologia imaginilor primitive. Impresia de déjà-vu pe care o evocă în general lucrurile nemaivăzute vine din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o indică. Icoana creștină trimite supranatural la Ființa de la care emană, imaginea de artă o re-prezintă artificial, imaginea în direct se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ne redă emoția prezenței imediate. La fel cum aurul mozaicurilor bizantine vehicula direct energiile divine către credincios, strălucirea fluorescentă a mozaicului televizual, fără umbre și fără valori, ne comunică în-sinele luminos al lumii. Icoana ortodoxă era mai puțin decât un idol, pentru că ea nu era decât mijlocitoare a divinității, nu divinitate ea însăși; dar era mai mult decât un simbol, căci, reprezentând o persoană unică (a lui Christos ori a unui sfânt), era ea însăși unică (atât de puțin interschimbabilă încât
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să-l vedem pe Dumnezeu în plenitudinea lui (sub toate fețele lui). Mai modest, el iluminează cele șapte zile ale săptămânii iradiindu-ne cu realitate. Icoana creștină spunea: Dumnezeul vostru este prezent. Icoana postcreștină: prezentul să fie Dumnezeul vostru. De la idol la idol, aceasta ar fi atunci cariera imaginii în Occident. "Arta" slujind drept intermediu între două idolatrii. Prima, din exces de transcendență; a doua, a noastră, din lipsă. În regimul idolului, imaginea, declinare a prototipului divin, avea prea mult "off
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vedem pe Dumnezeu în plenitudinea lui (sub toate fețele lui). Mai modest, el iluminează cele șapte zile ale săptămânii iradiindu-ne cu realitate. Icoana creștină spunea: Dumnezeul vostru este prezent. Icoana postcreștină: prezentul să fie Dumnezeul vostru. De la idol la idol, aceasta ar fi atunci cariera imaginii în Occident. "Arta" slujind drept intermediu între două idolatrii. Prima, din exces de transcendență; a doua, a noastră, din lipsă. În regimul idolului, imaginea, declinare a prototipului divin, avea prea mult "off": ea era
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prezent. Icoana postcreștină: prezentul să fie Dumnezeul vostru. De la idol la idol, aceasta ar fi atunci cariera imaginii în Occident. "Arta" slujind drept intermediu între două idolatrii. Prima, din exces de transcendență; a doua, a noastră, din lipsă. În regimul idolului, imaginea, declinare a prototipului divin, avea prea mult "off": ea era parcă strivită de sacru, care o acoperea sau o străbătea. În regimul vizual, imaginea nu are destul "off": ea își creează propriul sacru. Ochiul nostru părăsește din ce în ce mai mult carnea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
televizual). Nu se mai opune în mod valabil un discurs unei imagini. O vizibilitate nu se refutează prin argumente. Ea este înlocuită de o alta. Ceea ce este considerat "de văzut" de către fiecare vârstă a privirii este considerat incontestabil. În regimul "idol", care corespunde teocrațiilor, pot contesta aparențele vizibile, dar nu că există ceva dincolo de vizibil spre care trebuie să-mi focalizez ochiul spiritual. În regimul "artă", care anunță ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
considerat incontestabil. În regimul "idol", care corespunde teocrațiilor, pot contesta aparențele vizibile, dar nu că există ceva dincolo de vizibil spre care trebuie să-mi focalizez ochiul spiritual. În regimul "artă", care anunță ideocrațiile, mă pot îndoi de zei și de idoli, dar nu de adevăr, care trebuie descifrat în marea carte a lumii, raportând fenomenele vizibile la legile invizibile. În regimul vizual, sau videocrație, pot ignora discursurile despre adevăr și mântuire, contesta universaliile și idealurile, dar nu valoarea imaginii. Axioma ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
estetică a lui Adorno, apărută în 1970. 39 În cele două excelente numere consacrate de Nouvelle revue de psychanalyse imaginarului, Destin de l'Image (1991) și Le Champ du visuel (1987), la zece articole consacrate picturii, clasice sau moderne, icoanei, idolului, niciunul despre cinema și audiovizual, nici despre "noile imagini" numerice. Ne lipsește, poate, o psihopatologie a vieții cotidiene a psihanaliștilor pentru a face să vorbească lapsusurile și punctele lor oarbe. Căci, imaginea fiind copilăria semnului, imaginile copilăriei noastre sunt cele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
2.2.1. Ereziile Occidentului și preambulul reformei / 114 2.2.2. Reforma lui Martin Luther și reușita cenzurii religioase / 118 2.2.3. Anglicanismul și reforma ca cenzură politică / 121 2. 3. Cenzura imaginarului științific în totalitatea sa. Teoria idolilor / 123 2.3.1. Metafora oglinzii între cunoaștere și cenzură / 124 2.3.2. Istoria teoriei idolilor și a încercărilor de cenzură a imaginarului / 126 2.3.3. Idolii baconieni și cenzura totală / 129 2. 4. Cenzura metodică a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
reușita cenzurii religioase / 118 2.2.3. Anglicanismul și reforma ca cenzură politică / 121 2. 3. Cenzura imaginarului științific în totalitatea sa. Teoria idolilor / 123 2.3.1. Metafora oglinzii între cunoaștere și cenzură / 124 2.3.2. Istoria teoriei idolilor și a încercărilor de cenzură a imaginarului / 126 2.3.3. Idolii baconieni și cenzura totală / 129 2. 4. Cenzura metodică a imaginarului / 138 2.4.1. Francis Bacon și necesitatea unei noi metode / 139 2.4.2. Cenzura metodică
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
politică / 121 2. 3. Cenzura imaginarului științific în totalitatea sa. Teoria idolilor / 123 2.3.1. Metafora oglinzii între cunoaștere și cenzură / 124 2.3.2. Istoria teoriei idolilor și a încercărilor de cenzură a imaginarului / 126 2.3.3. Idolii baconieni și cenzura totală / 129 2. 4. Cenzura metodică a imaginarului / 138 2.4.1. Francis Bacon și necesitatea unei noi metode / 139 2.4.2. Cenzura metodică carteziană reprezentată de Reguli despre îndreptarea intelectului / 144 2.4.3. Între
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în diferite forme, ca reacție și contrareacție la gândirea medievală și la evoluția specifică bisericii catolice. Aceasta este completată de cenzura științifică în care este analizată posibilitatea umană de cunoaștere și unde sunt analizați, în principal, doi autori Francis Bacon (idolii) și René Descartes (scepticismul), urmată de analiza cenzurii prin metodă. Importantă este și cenzura metafizică care reordonează universul repunând omul în centrul construcției ontice și epistemice prin Meditationes de Prima Philosophia. Regândirea cosmosului și lupta dintre geocentrism și heliocentrism joacă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cât mai apropiat de imediat și fără elemente specifice fantasticului. În funcție de importanța unei persoane la cenzură putem realiza următoarea clasificare (clasificare după subiectul cenzurii): 1. Cenzură individuală: schimbarea de imagine depinde de un singur om. De exemplu cenzura științifică prin intermediul idolilor a lui Francis Bacon, cenzura metafizică a lui René Descartes, cea religioasă a lui Martin Luther sau războaiele lui Napoleon. Este adevărat că o singură persoană nu poate impune o formă a cenzurii, dar ea este cea care o propune
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o simplitate imagistică și metodică. La începutul secolului al XVII-lea putem urmări următoarele tipuri de cenzură. În primul rând o formă de cenzură religioasă manifestată prin intermediul Reformei, în al doilea rând o cenzură imagistică completă realizată de Bacon prin intermediul idolilor. Putem urmări și o cenzură metodologică a căror reprezentanți sunt Bacon, Descartes, Galilei sau Newton, o cenzură metafizică conturată de către Descartes și una cosmologică dezvoltată pe direcția Copernic, Bruno, Galilei, Newton. În această epocă este interesantă și întâlnire dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a avut drept punct de pornire o neînțelegere politică de natură personală. Dar și aceasta a fost ca o stare de echilibru între cele două spații cel catolic și cel protestant. 2. 3. Cenzura imaginarului științific în totalitatea sa. Teoria idolilor 35 La începutul secolului al XVII-lea existau multe modalități de a privi realitatea. Imaginile asupra lumii ce s-au succedat au creat imposibilitatea de a avea o viziune holistică asupra universului. Limitele epistemice ale fiecărui dintre noi arată că
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un început pur de imaginar. Dacă cenzura este totală, nimic nu se mai interpune între imediat și posibilitățile noastre de cunoaștere. Acest început este absolut necesar pentru reconstrucția unei noi imagini asupra lumii. O încercare de cenzură totală este teoria idolilor a lui Francis Bacon, care prin enumerarea erorilor posibile încearcă să realizeze o conștientizare asupra acestora și, astfel, să le eliminăm pe cât este cu putință. Nevoia de se schimba modalitatea de a face știință s-a dovedit unul dintre motivele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o mare eroare ce trebuia depășită. Cenzura lui Bacon se realizează la două niveluri diferite: la nivelul cunoștințelor prin eliminarea informațiilor pe care le deținem și la nivelul metodicii prin înlocuirea modalității de a cunoaște lumea cu ajutorul unui nou instrument. Idolii baconieni împiedică cunoașterea datorită faptului că se interpun între minte și realitate. Pentru a reprezenta aceasta Bacon folosește metafora oglinzii, care arată într-un mod plastic diferența dintre ceea ce este cunoașterea și posibilitățile acesteia. 2.3.1. Metafora oglinzii între
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu teoria sa care a apărut tocmai pentru că mediul științific în care trăiește era pregătit să-i accepte teoria. Astfel în loc să se depărteze în mod real de imaginar el creează o nouă structură a acestuia. 2.3.2. Istoria teoriei idolilor și a încercărilor de cenzură a imaginarului Încercările de a cenzura imaginarul nu sunt noi, precum nici termenul de idol care prin structura sa a devenit un simbol al cenzurii. Idolum însemna în latina nu numai "idol" ("obiect de cult
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]