14,062 matches
-
lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la Constantinopol. El ignoră obiecțiile ei. — Voi da o petrecere. Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol? — Nu, spuse el. N-am pe cine invita acolo. Și, pentru un moment, gândul la domnul Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
v-ați ținut unul altuia companie tot drumul de la Köln până aici, spuse domnul Stein. Domnul Savory ținu să afirme: — Păi, eu cred că nepoata dumneavoastră a fost mai mult cu mine. Dar domnul Stein se făcu că nu aude, ignorându-l. — Ați ajuns să vă cunoașteți bine, eh? continuă el. Janet Pardoe Își Întredeschise puțin buzele moi și pronunțate. — Oh, domnul Myatt a avut o altă prietenă, pe care a cunoscut-o mai bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zicând. O, nu, chiar nu... Pot să te sun eu Înapoi? Cât e ceasul acolo? ... OK? Vorbim mai târziu. Lauren reveni la telefon. —Of! Ce mai dramă! oftă ea. — Cine era? — Ce-ar fi să luăm prânzul Împreună mâine? zise, ignorând Întrebarea mea. Sigur, am spus. Puteam să o Întreb de Alixe atunci. —Unde? — Hai să stabilim dimineață. Pot să te sun la 11? În dimineața următoare, Lauren m-a sunat la atelier exact la ora 11. Ca să fiu sinceră, punctualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-am făcut intrarea În societate. Am auzit că ați făcut nunta pe ascuns. Te felicit că ai pus mâna pe el. Este frumos de pică. Ce crai era! Oooo, era grozav. — Da, este destul de grozav, am aprobat-o eu, ignorând restul observațiilor pe care le făcuse. Salome, care, am decis eu, era un suflet mult mai sensibil decât ar fi sugerat felul În care arăta, schimbă repede subiectul. Când trebuie să naști? o Întrebă, printre păhărele de votcă. —Peste vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi vocea lui Phoebe din spatele nostru. Avem masa de la fereastră... Ignorând-o pe Phoebe, am luat-o la picior pe ieșirea pentru caz de incendiu și apoi În jos, pe scări. În secret, eram bucuroasă că aveam pilula de Klonopin de la Marci: În situație de criză nu are cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu?! se miră actorul. Eu, în nici un caz! îi aruncă un surîs superior femeia, un fel de gest prin care îl ignoră, și pleacă. Șoferul dumneavoastră arată actorul. Nu este al meu, tovarășe. Poți pleca spune femeia peste umăr șoferului, continuîndu-și drumul, deschizînd în fața sa, printre pasagerii îngrămădiți la urcare, o adevărată cărare, numai datorită fluxului de răceală și de siguranță emanat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat, grăbit, care mai găsește totuși resurse să-i arunce cîteva priviri, să-și amintească de unde o știe. Mașina taie în două centrul orașului, cu acea aroganță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar cînd a cunoscut-o "ce naiba găsește la leșinata asta?!" -, s-a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut-o din toată inima, lăsînd totuși impresia c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe bandă. Lovește scurt cu degetul, închizînd magnetofonul și se retrage. Așază fotoliul cum era mai înainte, după care, ignorînd total prezența celor doi, iese. Mi-a trebuit o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog, bea! spune lui Mihai. Mai bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre telefon, să insiste pentru convorbirea lui cu taxă inversă. Chelnerul aduce cafelele la masa actorului. Una doamnei spune Iulian Barbu. Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa ceva, moldomocofan ce ești! i-a strigat Doamna Ana, lovindu-i obrazul cu dosul palmei. Dacă nu ne respectăm noi înșine, cum vrei să ne respecte ei ?! a întins ea mîna spre direcția în care era centrul Bucureștiului. Nu putem ignora la nesfîrșit cine sîntem! Crezi, cumva, că numai pentru ce ai tu în pantaloni te-am lăsat să urci aici, la masarda blocului Yanis, locul cel mai înalt din tot Bucureștiului?! i-a strigat ca un ultimatum, apoi, hotărîtă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
preface că umblă la robinetul pe care nu curge apă, pentru că nu-l deschide și, cu paharele goale în mînă, intră amîndoi în bucătărie. Nina așteaptă, țeapănă, un semn de afecțiune. Speriat de un zgomot venit de pe sală, Iulian iese, ignorînd gestul ei. Ce zici, Lazăre, îți plac? întinde profesorul pachetul cu cărți luat de la bătrînă. Să le controlăm spune Lazăr, așezînd pachetul cu fața în jos pe masă, din care, cu dreapta, trage cîte o carte, de deasupra, o așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu mi-a rîs în nas că n-aș fi în stare să arunc cinci mii de lei... probabil că a chiuretat-o vreodată, și știe... Doamne!, cum de-i posibil să existe o asemenea femelă, Maria Săteanu, ce-și ignoră pînă la ură propriul rod al pîntecelui?; ești treaz, Doamne?, auzi?, înțelegi?, și de ce nu-mi răspunzi?!... Nici n-am nevoie de răspunsul tău, Doamne; am avut, în schimb, parte de Cristina, fata din clipele sublime, cînd mi-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e a mea! "Neam pătimaș de-al Sătenilor." "Leit Aglaia." Ducă-se cu noaptea putorile ca alde Coca, petreacă-și lîncezeala frigidă în pace alde nevastă-mea ce am de împărțit cu ea? (doar vila, e drept), pot s-o ignor la urma urmei -, eu am de dus mai departe crucea mea: să rămîn "bunul gospodar Săteanu" și, pentru Doinița, un tată cu care să nu-i fie rușine. Așa cum mie de ce să n-o recunosc?!, niciodată, dar absolut niciodată!, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mele de dragoste pentru tine. Ori eu am deja promisiunea unei căsătorii, nu-mi pot permite să mă îndrăgostesc. Speram că, scurtînd drumul, ajungînd la actul erotic final, îmi va fi mai ușor să te uit, iar tu mă vei ignora. Dumnezeule! își trece Mihai palma peste frunte, pînă spre ceafă aud bine ori am halucinații?! Încet, te rog! îl temperează Cristina. Bine, Cristina, clătină Mihai din cap să admitem că tam-nesam ai optat pentru actul final, prezidat de nebunie, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și problema, oarecum autobiografică, a modului cum e privit scriitorul contemporan... Privit de cine?! De oameni care și-au făcut studiile în fugă, dorind să aibă doar acoperirea legală a postului ce-l ocupă ? Și care, în cursa lor rapidă, ignoră copacii de dragul pădurii?! Dacă Haralamb vrea să scape de mine, înseamnă că ori i s-a sugerat, ori i s-a trasat sarcină să-mi facă vînt, ori e un tîmpit și nu are rost să-mi fac gînduri negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ele, fii femeie! La terminarea Medicinei ai jurat să aperi viața, să nu faci din meserie o răfuială continuă cu propriile-ți amintiri și gînduri negre. Vino cu mine! Te-am iubit, te-am adorat, te-am blestemat, te-am ignorat, te-am urît acum te doresc! E o nebunie ce-ți propun, dar o nebunie necesară. Altfel, riști să nu mai spargi vreodată cercul în care te învîrți. Observînd-o cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și îl măsură cu o riglă, își aminti fără să vrea de fratele ei Steven, pe care îl surprinsese făcând exact același lucru cu cocoșelul lui, cu cincisprezece ani înainte. Asta nu era o chestie pe care să o poată ignora. Evident că viermișorul nu era, în definitiv, prea ciudat, îl întâlnise și altă dată, doar că într-un alt context. „Luni, 9:45. Lungime: 7 mm. Aspect: acela al unui clitoris mărit, asemănător unui sac, dar cu terminații nervoase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Luând piciorul de pe ambreiaj, simți încă o dată că arsura se inflamează. Vechiul lui Mini Cooper trecu dealul și o porni în jos spre Archway Roundabout. În crăpăturile chederelor se vedeau urme de mucegai. Podul Sinucigașilor, arcuindu-se deasupra capului său, ignora cerul și se agăța de pământul londonez în care era înfipt. Bull deslușea acoperișul în formă de piramidă al centrului medical ridicându-se din marea de terase victoriene care se deschidea în fața lui și sub el. 2 Primele impresii — ’ Neața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între timp să-i vadă copilul, împăratul Gaozong trage concluzia că ea l-a ucis și începe s-o urască. În cele din urmă, suveranul o înlătură pe împărăteasa Wang și o înlocuiește cu Wu Zetian. După ce a devenit împărăteasă, ignorând sistemul tradițional care nu permitea femeilor să dețină funcții politice în stat, Wu a început să se implice în politică, fără a-i păsa de împărat. Ulterior, împăratul a fost nevoit să lase problemele importante ale curții imperiale în mâinile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
născut din petrol. De teroare i-au scăpat americanii, de corupție însă, cine-o să-i scape pe irakieni? Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a primei zile de libertate... Am mai văzut o dată asta. Un singur om, un tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură de șarpe în casa lui Ceaușescu din Primăverii: „Nu atingeți nimic! Lăsați-le să putrezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
talentatul poet al pereților de closet este să nu-l bagi în seamă, să faci abstracție de existența lui. Am făcut asta într-o emisiune televizată, în care, solicitat fiind să adresez telefonic întrebări invitaților, pe C.V. Tudor l-am ignorat pur și simplu și am închis. Cuprins de turbare, a început pe loc să zbiere la camerele de luat vederi că am furat patrimoniul Scânteii, că sunt nebun, că am nu știu câte neveste... Nu altceva a făcut ambasadorul SUA la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]