3,426 matches
-
de un 6, simbol al imperfecțiunii, pentru fiecare fragment al istoriei: început, cuprins și sfârșit; d) eroarea se datorează unei greșeli de transcriere (i în loc de x). 2) există două categorii de rătăciți: a) naivii: cei care acceptă varianta 616 din ignoranță; ei refuză totuși să construiască scenarii extravagante în jurul acestei variante; greșeala lor este involuntară, iar Cristos va ține seama de aceasta la Judecata de Apoi; b) „ignoranții învățați”: cei care au adoptat această variantă, însoțind‑o de speculații; aceștia vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestei variante; greșeala lor este involuntară, iar Cristos va ține seama de aceasta la Judecata de Apoi; b) „ignoranții învățați”: cei care au adoptat această variantă, însoțind‑o de speculații; aceștia vor ieși de trei ori în pierdere: - prin însăși ignoranța lor, „căci se îndepărtează de la adevăr”; - vor fi pedepsiți în virtutea faptului că cel care îndepărtează sau adaugă ceva din Scriptură va fi blestemat; - nu îl vor recunoaște niciodată pe adevăratul Anticrist. 3) Avertisment final: așteptarea divizării Imperiului Roman în zece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apare de asemenea la alți autori creștini, de pildă, la Eusebiu al Cezareii și Ioan din Antiohia. În momentul întrupării lui Cristos, diavolul devine conștient de soarta care i‑a fost rânduită. Până în acel moment, el a fost protejat de ignoranța sa vanitoasă. Această ignoranță a fost de altfel întreținută de „codul”, greu descifrabil, întrebuințat de profeți în transmiterea mesajelor divine. Într‑adevăr, toți marii profeți ai Vechiului Testament au vorbit „în parabole și alegorii” (in parabolis et allegoriis), pentru ca adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alți autori creștini, de pildă, la Eusebiu al Cezareii și Ioan din Antiohia. În momentul întrupării lui Cristos, diavolul devine conștient de soarta care i‑a fost rânduită. Până în acel moment, el a fost protejat de ignoranța sa vanitoasă. Această ignoranță a fost de altfel întreținută de „codul”, greu descifrabil, întrebuințat de profeți în transmiterea mesajelor divine. Într‑adevăr, toți marii profeți ai Vechiului Testament au vorbit „în parabole și alegorii” (in parabolis et allegoriis), pentru ca adevăratul conținut al mesajelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2Tes. 2,10‑11). Fragmentul condensează un întreg program exegetic. În primul rând, pentru a găsi problemelor de doctrină soluțiile adecvate, trebuie să ne întoarcem, spune Hipolit, la „izvorul sfânt” al Scripturilor. Acestea conțin toate remediile necesare pentru a risipi ignoranța și a ne liniști în îndoielile noastre. În această privință, Hipolit face câteva precizări și în Com. Dan.: „Atunci când vrei să te înveți, nu trebuie să te mulțumești să citești în grabă aceste învățături, ci să fii cu luare aminte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel sfânt al său, sunt minuni autentice și cu totul deosebite. Pe de altă parte, există în sânul creștinismului impostori care, la adăpostul numelui lui Isus aduc rătăcire credincioșilor și dezbină comunitățile. Ei urmează poruncile demonului care se cheamă Satan. Ignoranța lui Celsus impune o cateheză elementară, pe care Origen o întreprinde cu multă răbdare, dar nu fără un gram de ironie fină. Credința creștinilor în existența diavolului este o altă piatră de poticnire pentru spiritul „raționalist” al lui Celsus. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tradițională, de care se folosește în Contra lui Celsus, adică într‑o operă polemică. Viziunea sa despre Anticrist se schimbă în funcție de calitatea și de competența auditoriului. În CC, Origen este obligat să invoce à la lettre mărturiile scripturistice, pentru a demonstra ignoranța pretinsului „filozof” păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uenturus est Dominus. Al doilea crede că Isus va veni „mai târziu” (tardius) și spune: Uigilemus et oremus, quia breuis et incerta est ista uita, quamuis tardius venturus sit Dominus. Al treilea, cu care teologul se identifică explicit, își mărturisește ignoranța în privința datei parusiei și spune: Uigilemus et oremus, quia et brevis et incerta est ista uita, et nescimus tempus quando uenturus est Dominus. Înaintea concluziei, să remarcăm următoarele aspecte: - cele trei personaje fac parte din categoria credincioșilor; - cele trei declarații
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al lui Dumnezeu (se va pretinde templul lui Dumnezeu). 2) A doua întrebare se referă la identitatea celui care, printr‑o prerogativă specială, are puterea să oprească lucrarea răului în lume - este vorba de faimosul katechon. Augustin își mărturisește deschis ignoranța: „Mărturisesc că nu știu nicidecum ce a vrut să spună [apostolul]” (20, 29, 2). Ca și în cazul precedent, el prezintă didactic soluțiile tradiției, adoptând‑o pe cea mai puțin obișnuită și cea mai puțin concretă. Există, așadar, trei identificări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prelucrarea aurului”. Păgânii sunt asimilați ființelor iraționale, căci ei nu și‑au ridicat ochii la cer (pentru rugăciune); n‑au adus în nici un fel mulțumire Creatorului; au refuzat să cunoască adevărul. Asemenea șoarecilor, ei se ascund în „găurile” întunecate ale ignoranței. Pe de altă parte însă, prin opoziția lor, accelerează procesul de maturizare spirituală a celor credincioși. . Teología..., pp. 248‑249. . Notăm, cu titlu anecdotic, că numărul 666 pare a fi fost modificat în 616 pentru a se potrivi numelui împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Journal Asiatique: răscumpărate de la Dionisie Romano (care voia să scrie la 1854 o istorie a religiilor) și de la Dimitrie Papazoglu (care le-a expus Într-un muzeu personal), donate bibliotecii Academiei (care le-a făcut o primire proastă - din ignoranță), ele au rezistat diferitelor calamități. Cum În ele am redescoperit ecoul lui Honigberger În felul În care, mi-am Închipuit, Îl descoperise și Oltelniceanu, mă Întreb dacă am strâns Într-adevăr mâinile tuturor celor care le-au citit după ce apăruse
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
salutare și mai rapide decât cele obișnuite. Mai mult chiar, mă aștept ca această lucrare să Întâmpine dezaprobarea celor care preferă câștigul material conștiinciozității. Tuturor acelora care ar fi Înclinați să-mi ponegrească sistemul - fie din interes bănesc, fie din ignoranță sau din neputința de a-și depăși propriile idei preconcepute - nu Îmi rămâne decât să le răspund o dată cu Cicero: Tacere praestat philosophis quam loqui („Înțelepților le stă mai bine să tacă decât să vorbească”). Însă celor care doresc În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ai umanității au primit o asemenea răsplată, ceea ce ne-a pregătit și pe noi să o Întâmpinăm cu demnitate. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau luați În derâdere, răstălmăciți și defăimați. Sydenham, a cărui memorie ar trebui respectată, a fost stigmatizat de câțiva dintre contemporanii săi, fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
respiratorii.” 1 A rămas Însă deoparte cealaltă parte a primei confesiuni pe care o inventează și ne-o citește Eliade: „Pentru că numai după ce dobândești cele dintâi puteri și cad brusc vălurile de pe ochi, Îți dai seama cât e de mare ignoranța oamenilor, și ce dureroasă iluzie Îi păcălește zi cu zi, până În pragul morții. Voința și energia pe care o depune un om ca să-și satisfacă ambiția socială sau vanitatea științifică este poate chiar mai mare decât aceea care ți se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Voința și energia pe care o depune un om ca să-și satisfacă ambiția socială sau vanitatea științifică este poate chiar mai mare decât aceea care ți se cere pentru a dobândi lucrul acesta extraordinar: propria ta salvare din nimicnicie, din ignoranță și din durere” (57). Față de Întregul context al construirii textului, poate că simpla și atât de redutabila comparație Între salvare și formele ei clasice de irosire ar trebui privită și ca un avertisment matur Împotriva propriei sale substanțe proteice, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau mai puțin naționaliste care decupează atât de egoist irizările fluxului imens de raporturi euro-asiatice. Mai toți cei care s-au pronunțat În dosarul Honigberger au Însă un aer prea precis: evident, nimic nu pare mai bun pentru a ascunde ignoranța sau netemeinicia. Din vechiul uomo universale, devenit strict impracticabil deja Înainte de epoca lui Honigberger, persista Încă elocvența acestor „cetățeni ai lumii”. A fi fost În primul rând medic Îl Îndepărta de speculațiile inclusiv rasiste de care nu e lipsit nici un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
excesivă a lui Camil Baltazar; Cioculescu se mai ocupa, foarte critic, de ediția Eminescu, Poezii filosofice. Poezii lirice, realizată de Lucian Blaga și Sextil Pușcariu, pe care o contesta integral, ca nejustificată, chiar „vătămătoare” (prin „lipsă de discernământ, de gust, ignoranță”, chiar „tembelism” în alterările de text etc.), apoi comenta amiabil romanul Moartea unei republici roșii al lui F. Aderca și Drumul cu plopi al lui Cezar Petrescu. Se mai recenzează (semnat T.M., inițialele fiind ale lui Tudor Mușatescu): Restriști de
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
iubească natura, să asculte foșnetul frunzelor să privească coloritul codrilor în fiecare anotimp, să folosească cu fantezie materialele refolosibile, să conștientizeze rolul hotărâtor pe care îl ar transformarea naturii în bine sau rău, să înțeleagă că degradarea naturii este rezultatul ignoranței, neglijenței și nepăsării semenilor noștri, să ocrotească mediul natural de orice factor ce ar putea să-i facă rău. La finalul acestor activități, au început să apară și propuneri din partea elevilor din care aș aminti: *amenajarea mai multor spații de
PRIMII PAŞI ÎN EDUCAŢIA ECOLOGICĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_918]
-
fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței și mizeriei” în puterea științei și a cugetării. Acțiunea de educare prin știință se revendică din activitatea de „luminare” începută de Gh. Lazăr, iar nivelul științific se explică, în primul rând, prin contribuția lui Șt. C. Michăilescu, autorul multor articole
TRANZACŢIUNI LITERARE SI STIINŢIFICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
afle care sunt urmările violenței, în familie, dezechilibrul psihic ce se instalează, atunci când copilul este martorul violenței în familie. Acum, când accesul la experiența altor state este facil, colaborarea cu instituții care au rezultate în această direcție devine foarte necesară. Ignoranța, lipsa de informare, incultura, lipsurile de tot felul, ar putea fi depășite cu o rată mai mică de agresivitate sau violență. Violența, sub toate aspectele ei, reprezintă izvorul multor rele în întreaga societate , dar împotriva ei, cu siguranță, nu se
EFECTELE VIOLENŢEI ÎN FAMILIE ASUPRA EDUCAŢIEI COPILULUI. In: Arta de a fi părinte by Elena Tabarcea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1414]
-
părinților doresc să-și vadă copiii mari, bine educați și bine pregătiți pentru viață. Meseria de părinte este una dintre cele mai dificile, dar și frumoasă în același timp. Sunt părinți care se simt depășiți de situație. Unii renunță din ignoranță, alții din lipsă de răspundere, alții din imposibilitatea de a-și juca rolul până la capăt din variate motive. Responsabilitatea care cade pe umerii părintelui este foarte mare. El este modelul pe care copilul îl urmează, el îi oferă acestuia condiții
MESERIA DE PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]
-
se lasă inundată de fluide biloase: „Manevrele de toamnă vor arăta / cât de supli suntem în rezolvarea problemelor vitale / vor arăta că știm să extragem esențe subtile din haosul splinei moarte / vom arăta că știm să aducem simetrie în franjurii ignoranței // vom arăta că știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
relevanța viziunii globale asupra dezvoltării sociale Întrunirile generale ale Clubului de la Roma ce au avut loc în ultimii ani au continuat să aibă în centrul atenției problematica, global considerată, a învățării, ca unul dintre aspectele esențiale în procesul dezvoltării sociale. Ignoranța - sinonimă în perioada contemporană cu absența învățării permanente - a fost, invariabil, identificată ca un obstacol major grav atât în extinderea erei cunoașterii, în dezvoltarea socială, cât și în combaterea în plan mondial a sărăciei (care, la rândul ei, nu permite
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale șoferilor aflați în stare de ebrietate. Cele mai multe clasificări au în vedere criteriul privind gradul de implicare și de responsabilitate al victimelor în comiterea infracțiunii. Astfel, Mendelshon diferențiază următoarele categoriI: victima total nevinovată (pruncuciderea); victima mai puțin vinovată decât infractorul (ignoranța, imprudența); victima tot atât de vinovată ca și infractorul (provocatoare); victima mai vinovată decat infractorul; victima care poartă responsabilitatea totală (agresoare); victima înnăscută, simulatoare, imaginară. Folosind același criteriu E. A. Fattah (1967) elaborează următoarea clasificare: victima participantă, dispusă să suporte orice consecință din
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
a omului, în „istoria sa morală”. Încercând să explice această „evoluție morală”, S. Kierkegaard distinge trei etape, așa cum se va vedea în continuare. 1) Etapa originară este raportată la condiția originară a omului care este „starea de inocență și de ignoranță”. Ignoranța va fi suprimată prin intervenția păcatului. Păcatul va pune capăt „stadiului pre-adamic” al omului prin călcarea interdicției (a unui tabu) instituit de Dumnezeu creaturii sale. Călcarea interdicției divine va fi momentul „trezirii acelui germene de angoasă care dormitează în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]