1,581 matches
-
scopul de a o implanta adânc în minte , astfel încât să domine tendințele de acțiune . Gândurile care sunt orientate spre realizarea unor obiective , gândurile de încredere, de mobilizare, sunt gânduri pozitive, extrem de benefice în condiții de stress și anxietate. c) antrenamentul imaginativ, reprezintă o metodă de psihoterapie și autoreglare a stărilor psihice . Constă din exerciții de concentrare a atenției , și modificarea voluntară a sistemelor de reprezentări , efectuate în timpul unei stări de relaxare. d) antrenamentul psihoton , este una din cele mai bune metode
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Victor Stănică () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_808]
-
de imaginat”. Exilatul a văzut că ținutul pustiu și neroditor în care era silit să trăiască de atunci înainte nu diferea prea mult de descrierile poeților. Orgoliul rănit, frica de necunoscut, disperarea din inima sa au dublat frigul cerebral și imaginativ din lecturile anterioare. Toate acestea au pus stăpânire pe poet în așa fel încât, coasta de vest a Pontului Euxin a devenit cel mai jalnic și mai groaznic loc de pe pământ, situat la marginea lumii, nu departe de Polul Nord. Chinuit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
precum și patternuri stereotipe și restrânse de comportament, preocupări și activități. Este de asemenea caracterizată de întârzieri, cu debut înaintea vârstei de 3 ani, în cel puțin unul din următoarele domenii: - interacțiune socială; - limbaj, așa cum este utilizat în comunicarea socială; - joc imaginativ sau simbolic. Relațiile interpersonale generează anxietate mai ales când interacționează cu persoane necunoscute. Anxietatea este generată și de schimbările ambientale. Aceste persoane au abilități afective și cognitive în limite variabile, dar nu au capacitatea de integrare constructivă a funcțiilor mentale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
precum și patternuri stereotipe și restrânse de comportament, preocupări și activități. Este de asemenea caracterizată de întârzieri, cu debut înaintea vârstei de 3 ani, în cel puțin unul din următoarele domenii: - interacțiune socială; - limbaj, așa cum este utilizat în comunicarea socială; - joc imaginativ sau simbolic. Relațiile interpersonale generează anxietate mai ales când interacționează cu persoane necunoscute. Anxietatea este generată și de schimbările ambientale. Aceste persoane au abilită��i afective și cognitive în limite variabile, dar nu au capacitatea de integrare constructivă a funcțiilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
abilități și competențe care să-l facă un veritabil profesionist (un expert). b) Empatia: capacitatea profesorului de a se transpune în universul subiectiv al elevului-adult, „ca și cum ar fi elevul însuși”. Conduita empatică presupune angajament cognitiv, transpunere afectivă, voință participativă, efort imaginativ, înțelegerea celuilalt, a eului său. Ea depinde de gradul de transparență a elevului (de măsura în care se lasă cunoscut), dar și de calitățile profesorului, de capacitatea acestuia de transpătrundere (situarea în cadrul intern de referință al elevului). c) Entuziasmul în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
abilități și competențe care să-l facă un veritabil profesionist (un expert). b) Empatia: capacitatea profesorului de a se transpune în universul subiectiv al elevului-adult, „ca și cum ar fi elevul însuși”. Conduita empatică presupune angajament cognitiv, transpunere afectivă, voință participativă, efort imaginativ, înțelegerea celuilalt, a eului său. Ea depinde de gradul de transparență a elevului (de măsura în care se lasă cunoscut), dar și de calitățile profesorului, de capacitatea acestuia de transpătrundere (situarea în cadrul intern de referință al elevului). c) Entuziasmul în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a înlocui pedeapsă capital] cu metode alternative ale controlului criminalit]ții. Pan] în acest moment, aceste metode nu au dat rezultatele scontate. Folosirea nediscriminatorie a închisorilor a dus la o rapid] suprapopulare a acestora. Trebuie c]utate forme noi și imaginative de pedepsire a unor infracțiuni. Pan] acum am f]cut referire la modificarea în sine a instituției pedepsei. Unii critici radicali au dorit înlocuirea instituției pedepsei cu unele sisteme de igien] social] care, se pretinde, sunt mai eficiente în direcția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o realitate, cum fuseseră autenticele școli din Renaștere: italiană, spaniolă; erau, mai degrabă, formațiuni constituite spontan, pe criteriul generației, și se bucurau de statutul privilegiat, hegemonic, al statelor între granițele cărora își desfășurau activitatea. State mari, puternice, expansive arte robuste, imaginative, novatoare, pe măsură. În paranteză spus, o pictură precum cea românească dintre războaie, dacă s-ar fi bucurat, ab absurdo, de posibilitățile de dispersie ale celei franceze, ar fi făcut, sigur, figură onorabilă în lume. Dar România nu e Franța
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o senzualitate dubitativă, te va face să te îndrepți spre partenera ta, diseară, cu impulsuri nebănuite încă. 25 ianuarie Dacă individul obișnuit deviază de la psihismul normal, avem a face cu un bolnav. Dacă același lucru i se întîmplă unei naturi imaginative, rezultă artistul. Ce simplu e, nu? Și chiar este, dacă simplific benefic datele. Dar pentru a nu intra în hățiș teoretic, aș prefera să am în vedere trei cazuri în care ambele situații se întîlnesc în una și aceeași persoană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cantemireștii 114).] De ce, așadar, speculum și pentru ce anume? În culturile vechi, predominant orale, schemele creațiilor populare, printre care și formele narative cu relevanță identitară (mituri, legende etc.), menținute în timp datorită tehnicilor specifice de memorare, au structurat eficient "câmpul imaginativ" general, care la rândul lui le-a ajutat să se stabilizeze. Oricât de bogată ar fi o literatură sau o mitologie locală, un fenomen precum cel al memorării colective este prin natura lui organizat și constrâns să fie schematic, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
scrutează de la distanță semnificațiile și le integrează într-o nouă viziune asupra lucrului însuși și asupra lumii acestuia. Contemplarea imaginarului este în sine o interpretare a acestui fenomen care transcende realitatea - deși e puternic ancorat în ea -, tocmai datorită gândirii imaginative. Teoria este așadar capabilă a genera "radiografii" și lecturi diferite ale imaginarului, aparent insurgent, oricum dificil de încadrat ca obiect de studiu. În plus, un fenomen controversat, mai ales atunci când a fost abordat conceptual și redus la efectele psiho-sociale provocate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în diplomația regională și europeană, dar și în relațiile inter-etnice și sociale, culturale sau religioase. Fenomenul capătă o relevanță aparte, atestând valoarea sistemului de putere, precum și capacitatea comunității de a-l susține, dar și de a-l corecta prin intermediul lumilor imaginative compensatorii, atunci când nici el, nici realitatea nu (mai) oferă soluțiile așteptate. Relația permanentă dintre istorie și acest depozit al gândirii colective, de mentalități și de reprezentări simbolice, atât de necesar menținerii lumii creștine ca un tot organic, ca un corp
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În al doilea rând, noțiunea de fantezie pare a fi folosită ea însăși ambiguu de Le Goff. Dacă reprezentarea e supusă acțiunii acesteia și e transformată într-o unitate simbolică sau "ficțională", pentru sistemul imaginarului fantezia nu e singura funcție imaginativă care stă în relație cu realitatea; ambele joacă un rol în configurarea substanței imaginarului, care este reflectat și de reprezentările din textul istoriografic, și de cele conotate din literatura fantastică. Corelând cele două observații de până acum, introduc și al
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarul poate să preia prin intermediul ei imaginea despre sine (simbolică) a comunității și imaginea despre lume (perceptibilă și non-perceptibilă), așa cum și le proiectează aceasta; fapt care nu o exclude din procesul de memorare, ci doar îi limitează funcțiile în ansamblul imaginativ. O utilizez aici ca "schemă" pentru imagine. În ceea ce privește raportul necoincident stabilit de Le Goff între imaginar și simbolic, s-ar putea spune că, de fapt, primul termen trimite, ca fenomen de interpretare, la o narațiune colectivă despre existență și despre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
instituțiile organizează împreună vieții cetății. Interpretarea principiilor după care puterea, societatea și individul ar trebui să-și ghideze activitatea publică, astfel încât toate părțile să aibă beneficii concordante cu ale celorlalte în scopul unui bine comun, ține de indiscutabil de activitatea imaginativă și de o moștenire culturală și istorică reflectată coerent în mentalul colectiv (mituri, modele etc.). De aceea, spre diferență de Le Goff, nu cred că imaginarul este o forță care malformează sensurile realității; conține însă ideoleme (teme ideologice) ale căror
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile - cele medievale pot fi clasificate de altfel după
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care își subordonează simbolicul, după cum afirmă Le Goff în capitolul final, spre diferență de precizările din prefață), e necesar să trasăm încă de la început diferența dintre acesta și "teoria politică". Prin prima sintagmă înțelegem rezultatul unui efort colectiv de gândire imaginativă, structurată în baza unor principii directoare comune, cu unicul scop de a realiza, fixa și transmite către posteritate o poveste identitară coerentă și puternică, istoric și simbolic. Teoriile politice sunt reprezentate în imaginar nu în litera lor științifică, ci cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
baza unor principii directoare comune, cu unicul scop de a realiza, fixa și transmite către posteritate o poveste identitară coerentă și puternică, istoric și simbolic. Teoriile politice sunt reprezentate în imaginar nu în litera lor științifică, ci cu dimensiunea lor imaginativă și chiar utopică, cu încărcătura lor filosofică, metafizică și cu rețeaua lor de microstructuri simbolice care stimulează înțelegerea realității, dar care răspund și nevoii de criterii și de norme. Spre exemplu, viziunile revoluționare, dacă nu își găsesc imediat o rețea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
forma unor mituri sau a unor figuri simbolice. Conform acestei viziuni, unele teorii in nuce despre politic din textele "iconoclaste" ale anticilor (spre exemplu la Platon modelul și principiile de organizare a cetății) pot fi tratate drept structuri cu substanță imaginativă, dar și drept proiecte parțial posibile (nu neapărat viabile). În imaginarul colectiv poate ajunge apoi, prin cunoașterea teoriei respective de către comunitate, o "prezentificare" a ei (precum utopia cetății perfecte); prin intermediul unei narațiuni mitizante sau al unei descrieri, ea se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o "prezentificare" a ei (precum utopia cetății perfecte); prin intermediul unei narațiuni mitizante sau al unei descrieri, ea se poate integra ulterior într-o altă viziune comună, prin formulele specifice perioadei respective. Reprezentarea, înțeleasă aici ca reflex al gândirii "intelectuale" (nu imaginative, diferență trasată chiar de Le Goff), intră în relație, după cum voi analiza, cu imaginația, cu imaginea semnificantă (să o numim convențional "conotativă"), cu simbolul și cu structurile pe care acestea le formează. Ideologia este una din aceste structuri, înțeleasă și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
două fețe ale "textului-monument", care adună în el semnificații ale trecutului și deține resurse pentru o reintegrare viitoare a sa. Discursul public și imaginarul colectiv garantează pentru identitatea comunității, în măsura în care împreună sunt o oglindire a ei, dar și o sursă imaginativă pentru realitate. Imaginarul medieval (românesc) poate fi citit, în consecință, ca un sistem discursiv prin care comunitatea își proiectează în oglinda timpului identitatea completă și imaginea despre sine, așa cum ea dorește și poate să le construiască. Imaginarul ca formă de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu rămân într-o suspensie haotică sau într-o zonă amorfă a mentalului colectiv, cu riscul să se piardă; cel puțin nu toate, pentru că sistemul de memorare îi permite comunității să decanteze, să ierarhizeze informația într-un câmp al reprezentărilor imaginative, să o reintegreze în diverse formule și situații. Întotdeauna însă așa cum e mai potrivit pentru proiectul ei în istorie, pentru imaginea identitară pe care și-a stabilit-o, pentru locul ei în raportul cu alteritatea, oricare ar fi aceasta. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de consistență sau haotic. Influențele reciproce și schimburile permanente dintre realitate și imaginar sunt hotărâtoare pentru relația dintre lumea perceptibilă și gândirea colectivă, pentru menținerea echilibrului între simțul practic și proiecția intelectuală; și, de ce nu, pentru asigurarea neîntreruptă a alternativei imaginative, complementare față de o existență resimțită ca fiind insuficientă. Imaginarul este o compensație față de frustrările și de eșecurile provocate de lumea concretă, așa cum planul realității perceptibile este o compensație și o certitudine față de improbabil și de necunoscut, față de gândul care produce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Nu pun problema aici în termenii sincroniei sau ai identității unei noțiuni sau ai unui obiect, ci în cei ai procesului corespondențelor, în perspectiva istoriei gândirii colective. Metafora celor două fluvii comunicante și a bazinelor lor este doar o captatio imaginativă pentru cititorul care merge alături de mine. Sistemul corespondențelor merită studiat printr-o arheologie a conceptelor și a structurilor, printr-o metodă adaptată problematicii specifice a imaginarului și relației sale cu imaginea, cu imaginația și cu realitatea. Vom opera în analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și a planului simbolic de guvernare "delegată" de către divinitatea însăși - cazul lui Constantin I sau al lui Ștefan III al Moldovei). În procesul de modificare a semnificației informațiilor din cadrul mentalului colectiv intervin asupra reprezentării (ca schemă) trei tipuri de funcții imaginative − le definesc ținând cont de accepțiunea lor din perioada medievală, dar înscrise într-o veche tradiție antică (Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]