1,962 matches
-
Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coterii meschine, în care nu se poate trăi. In care ia premii cine trage sfori, e lăudat cine bea cu criticul la masă, e discreditat cel de care se tem cei mai mulți. Și care va continua să-i silească pe autorii incomozi, cei care strică jocurile, să plece, să dispară oriunde, după buna noastră tradiție. Pui ziarele la primul coș și te juri că nu mai dai banii altădată pe ele. Dar le vei cumpăra totuși mereu și mereu. E și acesta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
omor după politicieni, spuse Kitty, aruncând o privire peste catalog. Desert Rose este o artistă recunoscută În toată lumea În domeniul vizualului. Ea traversează frontierele lumii moderne spre ținuturi sălbatice, unde supraviețuirea este dificilă, regizând filme cu subiecte considerate periculoase sau incomode. Cuprinsă brusc de admirație, se uită din nou la femeia plinuță. — Foarte impresionant! Totuși nu putea să nu se Întrebe de ce o urmărise Desert Rose, Încă dinainte ca ea să pună Întrebarea aceea. — Mulțumesc. Nici eu nu mă prea dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Haide, nu te rușina! zise Desert Rose. Nu mi-ai povestit cum a fost sexul ca zăpada! — Nu a fost deloc, termină! Haide, ne distram și noi, râse Desert Rose. Merseră În liniște câteva minute și tensiunea din mașină deveni incomodă. Charlie opri În cele din urmă la un magazin non-stop și dispăru Înăuntru să cumpere o sticlă cu apă. Kitty se aplecă peste umărul lui Desert Rose și șopti: — Ai putea să nu mai vorbești despre viața mea? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vale seacă; privirile mele, caravanele de ochi ai mei, treceau prin această vale seacă. (Aplauze) Când oglinda este sorbită de setea lucrurilor, poetul se află privat de perspectiva unei trăiri estetice. Dispare paiața! Tocmai această dispariție subită devine fantastic de incomodă. Poetul nu mai este susținut de nimeni și de nimic. Nu îi mai stă la dispoziție nici un alter-ego în fața căruia să se proțăpească. Apare senzația de gol, de surpare interioară, de vină, comparabilă cu sentimentul de rușine. În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
populația nu are dreptul la libertatea de gândire, de exprimare pe care o trâmbițează peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de șarlatanii dela putere În numele poporului...! Drept urmare a acestei stări de confuzie generală, Tony Pavonea a fost eliberat din Închisoare din lipsă de probe a celor imputate, dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Naziste...!” La rândul meu eram un martor ce mai târziu puteam deveni primejdios. De fiecare dată când se deschidea ușa camerei cu Nr.10, tresăream din apatie ciulind urechile să mă aud strigat, iar bestiile comuniste să distrugă un martor incomod...! Am suportat această tensiune nervoasă Încă două luni de zile timp În care, Îmi luasem rămas bun dela viață și dela prietena mea ce nu va ști niciodată unde am dispărut și dece am fost omorât...! În incredibilă așteptare și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el, pentru că tocmai raportarea indusă de structura lui a reprezentat partea relevantă a montărilor. Teatrul LUNI a generat o relație face to face actor-spectator, care i-a pus și pe unii, și pe ceilalți, de multe ori, într-o poziție incomodă și solicitantă, dar cu atât mai provocatoare. I-a obligat pe actori și pe regizori să-și gândească propunerile în funcție de o apropiere care necesită abilitatea de a face priză instant. Am fi fost mult mai amorțiți și blazați Teatrul LUNI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fi rostit doar aprecierea că „darwinismul este o uriașă elucubrație, mincinoasă și tendențioasă”, adică ceea ce cred și eu, și tot ar fi fost o culpă gravă pentru politruci ca să te marginalizeze și să se spună perpetuu despre tine că ești incomod, indezirabil și dușman Înrăit. Deci, fii demn! Ia aminte că eu, din demnitate, am refuzat să primesc vreodată primă, spunând la orice loc de muncă, de fiecare dată, când am fost Înscris pe o asemenea listă, că nu vreau să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
al Festivalului Național de Teatru Îmi doresc ca festivalul să fie o piață de teatru Mihaela Michailov Cristina Modreanu este unul dintre foarte puținii critici de teatru din România care au susținut constant creatori tineri și au mizat pe spectacole „incomode“ pentru majoritatea cronicarilor. Are intuiția și deschiderea necesare pentru a face din Festivalul Național de Teatru, al cărui unic selecționer va fi începând cu ediția din această toamnă, timp de trei ani, o trambulină curatorială conectată la metabolismul teatrului occidental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
urmă (și aici devine viziunea poetei cu adevărat interesantă), cartea nu mai este văzută ca un avanpost al unei armate puternice, ci mai mult ca un ungher, o ascunzătoare, un ultim refugiu. „Ultima patrie“ a cuvintelor este una mică și incomodă, „recifuri neprimitoare“ în care un nou Robinson trebuie să-și croiască grădina și să-și civilizeze sclavii. În cele mai reușite poeme ale cărții, Mariana Codruț nu descrie acest refugiu ca pe un tărâm promis, ca pe un El Dorado
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
mai multe presiuni asupra lui, cu atât mai mici erau șansele de a obține ceea ce așteptai. Timiditatea sa proverbială învelea un material uman de consistența pietrei, solidificat pe niște principii de la care nu abdica în ruptul capului. Cinstea lui era incomodă: mai puțin pentru el, care crescuse cu ea, dar într-un grad sporit pentru cei din jur, obligați să-i accepte și să-și asume codul său moral. Greu, foarte greu... Greu să-l convingi pe tânărul Cristea că n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
tramvai, până își aducea aminte să treacă și rabla noastră, după multe vagoane de serviciu sau tramvaie cu alte numere decât cel așteptat. Tata, care se suia primul, mă trăgea în sus, urca apoi mama și ne așezam pe scaunele incomode. Ne legănam așa un timp nesfârșit până acasă, în zgomotul ritmic al mânerelor de lemn lustruit, izbite în dreapta și-n stânga de plafon, sub lumina chioară a unui bec galben-portocaliu. De obicei adormeam pe scaunul meu și mă trezeam numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată nu s-a considerat un laș, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un punct ireversibil. E adevărat că astăzi nimeni nu va mai putea desființa cu superioritate suficientă ceea ce a reușit să facă Monica Macovei, dar toți vor pândi răbdători ca să o dea jos. Nu există astăzi în România un demnitar mai incomod și mai inconfortabil decât ministrul justiției pentru o parte importantă a clasei politice, pentru o altă parte a serviciilor secrete, foste și actuale, pentru magnații de carton din economie. Explicația este la îndemână pentru oricine privește cât de cât ceea ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
2 martie 1992. Clanul civil a lui Smirnov s-a încăierat într-o ”luptă politică” acerbă cu Mihail Bergman, comandantul militar al Tiraspolului, subaltern și apropiat al generalului Lebed. Trăiam timpuri tulburi. Presa rusă descoperea fapte de răpire a martorilor incomozi. Ziarele scriau despre executarea unor indezirabili, conform legii marțiale, fără anchetă și judecată. Auzeam despre tortură. La Tiraspol, prin biroul comandantului treceau sute de oameni, atât moldoveni, cât și militari ruși. Astăzi, însă, n-o să-i auzi vorbind pe martorii
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Tovarășul secretar general al PSD - face raport extrem de favorabil al guvernării ( nu vă aduce asta, cumva, aminte de P.C.R. ) - ce mai, toată lumea mulțumită și plină de sine - aplauze ! • Tovarășul Guvern „schimbă pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” câțiva membri incomozi, mai mulțumește pe alții, toată lumea mulțumită : aplauze Îndelungate !! • În rest : taxă pe venituri ( CARE ? ) taxă pe.......taxă pe........... taxă pe punctele cardinale că pe fum ( vorba lui Pann ) ne-o puseră deja. apoi = sănătatea - Încotro ?! Învățământul - În nori ?! pensiile - pe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să ascundă nimic, animalul n-are secretul, rezerva vieții sale interioare. El este exact ceea ce se vede, mișcarea care animă animalul. La om, apare conștiința faptului de a se arăta, de a fi ceva față de alții, în fața celorlalți, condiția aceasta incomodă față de felul de a fi singur, când n ai nevoie să arăți altora, semenilor tăi, cum ești tu când te arăți, adică felul în care te schimbi când știi că cineva se uită curios la tine să vadă cum te
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
La chiuvetă, cu mănuși glacé în mână, domnul Ialomițeanu spală cratițele de sosuri și sânge, iar deasupra capului său tremură cuibul fumuriu de păianjen. Și, deodată, domnul Ialomițeanu strigă : — Până când, strigă, să mai tot așteptăm aici, într-un asemenea demisol incomod și friguros ? Până când va fi prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu Margot ? — încă puțin, îi strigi tu, disperată, dar numai mici sunete gâjâite îți ies din bietul tău gât forțat. încă puțin ! Acum are să vină Niki ! Are acest obicei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plac, în acelaș aparat, prin scuturare repetată? Ipoteza termică a vibrațiunii înclină a admite principiul că căldura e un efect al mișcării, dar nu cântărește această legătură cauzală după toată însămnătatea ei, ci pune greutatea principală pe așa-numitele oscilațiuni incomode. Daca e însă pozitiv că, în schimb cu mișcarea care dispare, nu se găsește în cele mai multe cazuri (exceptio confirmat regulam) un alt efect decât căldura și daca pe de altă parte nu aflăm pentru căldura apărută o altă cauză decât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tocmai pentru că există incertitudine, există răzgândirea, faptul de a reveni asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntîlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se face peste capetele noastre? De-abia atunci simțim cât e de mare umbra de nefericire care se profilează la orizontul fiecărei alegeri hărțuite de teama unui pariu pierdut. Nu aspirăm oare cu toții în secret să fim scutiți de darul incomod al deciziei, cu care cel mai adesea nu știm prea bine ce trebuie să facem? Și nu este tocmai copilăria, în care greul hotărârilor se ia peste capetele noastre, vârsta fericirii uitate? De ce să trăim atunci crispați în raza obligației
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limita lui este prima modalitate prin care ființa poate fi ridicată la nivelul cunoașterii.1 Reperul este limita introdusă într-un scenariu gnoseologic. Însă în cazul corpurilor mari, când limita nu mai poate fi percepută direct, ne aflăm în situația incomodă și paradoxală de a transforma în reper limita unui obiect care cade în afara percepțiilor noastre și care abia urmează să fie cunoscut, prin străbaterea suprafeței care desparte de limitele lui. Grecii au făcut experiența acestei cunoașteri, în care străbaterea apare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mic lac plin de lebede, gîște și rațe, o cadă enormă, care părea de porțelan și azur. Maică-sa Îl striga: darling, el nu se Întorcea, ea Îl săruta pe ceafă și pleca, fermecătoare, În timp ce frumoasa metisă, În cele mai incomode poziții, Încerca temperatura apei cu cotul, avînd grijă să nu cadă cumva În vana aceea mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o pijama cum poartă Celso și Daniel, zîmbindu-i și spunîndu-i m-am lovit rău. Îi puseseră atele la braț și-l bandajaseră pe deasupra, nu putea să le scoată decît peste două săptămîni. Julius stătea de cîteva ore pe fotoliul acela incomod, plin de arcuri rupte, unde-l pusese să stea bunicuța În timp ce ea se dusese să le pregătească ceva de mîncare. Ea o să-i anunțe cînd e gata, Îți pui fașa, băiețel și veniți amîndoi În sufragerie. Pe urmă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]