2,622 matches
-
adevăr neconstituționale și vor rămâne ca atare atâta timp cât nu vor fi completate în conformitate cu Constituția, iar aplicarea lor în practică, așa cum în mod regretabil organele noastre judiciare sunt obligate să o facă, împotriva opiniei lor, reprezintă o încălcare a principiului legalității incriminării. Observăm, în acest sens, ca, în cauză, atât reprezentantul Ministerului Public, cât și instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, au fost de părere că aceasta este întemeiata. Principiul legalității incriminării, deși
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
legalității incriminării. Observăm, în acest sens, ca, în cauză, atât reprezentantul Ministerului Public, cât și instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală, au fost de părere că aceasta este întemeiata. Principiul legalității incriminării, deși nu este explicit prevăzut în Constituția României, este prevăzut în toate tratatele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului. În art. III paragraful 2 al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948 se prevede că "nimeni nu va fi
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
concret în textele de lege încriminatoare, referindu-se doar generic la valori de 5, de 20, respectiv de 50 de ori mai mari decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasa pe picior. Aceste texte de lege de incriminare se completează parțial cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică și privată și economiei vânatului. După intrarea în
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
răspunderea contravenționala ori penală. Art. 97 alin. 1, 2 și 3 și art. 98 alin. 1, 2 și 3 din Codul silvic, datorită nedefinirii concrete și complete a unui element esențial al infracțiunilor pentru care stabilesc pedepse, încalcă principiul legalității incriminării, înscris în art. 23 alin. (9) din Constituție, potrivit căruia " Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". În speță interesează constituționalitatea stabilirii pedepsei, respectiv a incriminării unei anumite fapte. În această privință
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
care stabilesc pedepse, încalcă principiul legalității incriminării, înscris în art. 23 alin. (9) din Constituție, potrivit căruia " Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". În speță interesează constituționalitatea stabilirii pedepsei, respectiv a incriminării unei anumite fapte. În această privință, normă citată din legea noastră fundamentală, înainte de toate face trimitere la dispozițiile legale din partea generală a Codului penal. În aceste dispoziții putem gasi condițiile, în general, indispensabile pentru incriminarea unei anumite fapte. Punctul de
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
constituționalitatea stabilirii pedepsei, respectiv a incriminării unei anumite fapte. În această privință, normă citată din legea noastră fundamentală, înainte de toate face trimitere la dispozițiile legale din partea generală a Codului penal. În aceste dispoziții putem gasi condițiile, în general, indispensabile pentru incriminarea unei anumite fapte. Punctul de pornire în orice analiza trebuie să fie definiția infracțiunii, data la art. 17 din Codul penal, în sensul că: "Art. 17. - Infracțiunea este faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale." Calificarea prin legea penală a unei anumite fapte drept infracțiune presupune indicarea concretă și univoca a tuturor elementelor acesteia. Condiția incriminării doar a faptelor săvârșite cu vinovăție impune examinarea cerințelor art. 19 din Codul penal. Infracțiunile silvice putând fi săvârșite doar cu intenție, trebuie avute în vedere prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) și b) din Codul penal
DECIZIE nr. 27 din 23 februarie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124416_a_125745]
-
în rândurile frontului unic socialist. Poporul iugoslav se bucură de sprijinul moral al puternicei și măreței Patrii a Socialismului, U.R.S.S, al țărilor de democrație populară și al mișcării revoluționare a proletariatului internațional (Dej: 1952, 336). Emblematic pentru ferocitate incriminărilor aduse lui Tito rămâne însă raportul prezentat de Gheorghiu-Dej cu ocazia reuniunii Cominformului desfășurată în toamna aceluiași an. Aici, Iugoslavia devine din "semicolonie" "colonie" integrală a forțelor "imperialismului" (Dej: 1952, 399). Transpare foarte clar acum "piatra de încercare și criteriul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
masă". 7 Foarte interesante în cazul procesului Pătrășcanu sunt mărturiile fostului său subaltern Herbert (Belu) Zilber. Arestat cu un an înaintea lui Pătrășcanu, acesta a fost "prelucrat" sistematic astfel încât să redacteze, semneze și să susțină public aberații incomensurabile orientate înspre incriminarea liderului comunist român căzut acum în dizgrație. În memoriile sale, Zilber încearcă să își justifice rolul în cheie mai degrabă ideologică decât psihologică, prin atașamentul absolut față de corectitudinea "istorică" și infailibilitatea partidului. Mărturia sa este revelatoare pentru încercarea de a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a recunoaște vechile delicte poate veni și din ignoranță. Atunci, dezvăluirea trebuie să-și găsească locul Într-un sistem de educație. Ea nu slăbește puterea unei națiuni, ci face parte din programul de regenerare și consolidare. Pe de altă parte, incriminarea este de mai multe feluri. Într-un număr de cazuri, se știu ori se pot afla numele celor care au săvârșit crime, fie că au dat ordin sau au apăsat pur și simplu pe trăgaci. Acele nume rămân stigmatizate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a produce, prin falsificarea lor o pagubă, condiție esențială a existenței infracțiunii de înșelăciune. În final, autorul excepției susține necesitatea revizuirii Codului penal, pentru a se evita redactările vagi și imprecise, ca cele cuprinse în art. 215, cu condiții de incriminare lăsate la aprecierea unei terțe persoane sau care determină multiple calificări ale faptelor, cum sunt cele de fals și uz de fals, pe de o parte, și înșelăciune în convenții, prevăzută la art. 215 alin. 3, pe de altă parte
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
de a obține un credit bancar", precum și prin lăsarea bunei-credințe, prezumate de art. 54 din Constituție, la liberul arbitru al unei terțe persoane, numită "cel înșelat", încă înainte de constatarea judecătorească definitivă a acestei caracteristici. Critică de neconstituționalitate privește și multiplă incriminare a faptei că infracțiune de fals, uz de fals și înșelăciune. Exprimându-și opinia, Curtea de Apel București Secția a II-a penală apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucat prezumția de bună-credință are corespondent în prezumția de nevinovăție, consacrată în
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bunacredinta, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal nu aduc atingere acestor prevederi constituționale. Astfel, prin incriminarea că infracțiune de înșelăciune a faptei de inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezenței Constituții." În consecință, Curtea, reținând că dispoziția legală criticată nu contravine prevederilor constituționale invocate, constată că aceasta este în vigoare. Referitor la celelalte critici formulate privind multiplă incriminare a faptei (înșelăciune, fals și uz de fals), Curtea constată că acestea nu intră în competența contenciosului constituțional. Criticile de neconstituționalitate fiind neîntemeiate, excepția urmează să fie respinsă. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și
DECIZIE nr. 58 din 23 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128509_a_129838]
-
însăși, un temei de neconstituționalitate, întrucat ea privește, în ultimă analiza, interpretarea legii în procesul aplicării sale, atribuție ce revine instanței de judecată în fața căreia se desfasoara procesul, neputând face obiectul controlului de constituționalitate. Totodată, Curtea constată că principiul legalității incriminării și cel al legalității pedepsei impune prevederea în legea penală atât a faptei, cât și a pedepsei. Din această perspectivă, analizând în întregime, iar nu în mod fragmentar, așa cum procedează autorii excepției, textul art. 34 din Legea nr. 103/1996
DECIZIE nr. 94 din 11 mai 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) teza finala şi ale art. 35 din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130273_a_131602]
-
dispoziții, pastrandu-se totodată, fără nici o modificare, dispozițiile art. 200 din Codul penal, care incriminează relațiile sexuale între persoane de același sex. Astfel, prin noua reglementare sunt incriminate în condiții diferite relațiile sexuale între persoane de același sex. Din această incriminare, paralelă cu aceea din art. 200 din Codul penal, decurg, în opinia Guvernului, diferențe sub aspectul sferei subiecților activi, ca și diferențe sub aspectul regimului sancționator al unor infracțiuni privitoare la viața sexuală, ceea ce reprezintă, în aceeași opinie, o discriminare
DECIZIE nr. 211 din 1 noiembrie 2000 cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. I pct. 10 şi pct. 14 din Legea pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131018_a_132347]
-
în art. 41 alin. (1) și (6). Respectarea riguroasă a acestor norme este necesară pentru a preveni tăierile masive de arbori și despădurirea terenurilor, care ar avea consecințe grave asupra mediului înconjurător și asupra sănătății populației. Aceste interese majore impun incriminarea și sancționarea faptelor prevăzute în textul de lege criticat, chiar dacă acestea sunt săvârșite de proprietarii terenurilor forestiere. Referitor la această critică de neconstituționalitate Curtea constată că dispozițiile art. 31 din Ordonanță Guvernului nr. 96/1998 , republicata, nu numai că nu
DECIZIE nr. 158 din 21 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131092_a_132421]
-
legale criticate a prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepției, întrucat obligația statului de a ocroti proprietatea, consfințita de textul constituțional, nu este în nici un mod încălcată prin incriminarea și sancționarea unor fapte care afectează mediul înconjurător și echilibrul ecologic. Curtea mai constată că dispozițiile art. 31 din Ordonanță Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicata, nu încalcă nici prevederile constituționale cuprinse
DECIZIE nr. 158 din 21 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131092_a_132421]
-
sunt de nivelul legii. Reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul atât a funcționarilor publici, cât și a funcționarilor, nu poate fi considerată ca fiind neconstituțională atâta vreme cât reglementările privitoare la noțiunile de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constituție că ținând de domeniul legii. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) din Constituție. În finalul opiniei
DECIZIE nr. 256 din 5 decembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131972_a_133301]
-
în considerentele căreia se precizează, de asemenea, ca "Extinderea răspunderii penale pentru faptele de corupție și la alți salariați din cadrul societăților comerciale, prin Legea nr. 65/1992, nu poate fi considerată neconstituțională atâta vreme cât reglementările privitoare la noțiunile de și , inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit, sunt caracterizate prin Constituție că ținând de domeniul legii". În susținerea excepției de neconstituționalitate respinse prin deciziile menționate autorii au invocat, ca și în cauză de față, dispozițiile art. 134
DECIZIE nr. 256 din 5 decembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131972_a_133301]
-
Codul penal. Din această perspectivă reglementarea răspunderii penale pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, atât pentru funcționarii publici, cât și pentru ceilalți funcționari, nu poate fi considerată ca fiind neconstituțională, atâta timp cât reglementările privind noțiunile funcționar public și funcționar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt rezervate prin Constituție domeniului legii. Curtea reține că atât soluția adoptată, cât și considerentele deciziilor amintite își mențin valabilitatea și în prezența cauza. Pe de altă parte, Curtea constată că
DECIZIE nr. 256 din 5 decembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131972_a_133301]
-
neîntemeiată, întrucat "Extinderea răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute în art. 246-250 din Codul penal, de la funcționarii publici la ceilalți funcționari, prin dispozițiile art. 258, nu poate fi considerată neconstituțională atâta vreme cât reglementările privitoare la noțiunile de funcționar public și funcționar, inclusiv incriminările care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, sunt caracterizate prin Constituție că ținând de domeniul legii". De altfel, se mai arată în același punct de vedere, "atât Codul penal, cât și Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor
DECIZIE nr. 192 din 12 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 1 şi 2 şi ale art. 258 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131990_a_133319]
-
excepției, se referă la ceilalți funcționari, se reglementează prin lege organică. Aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauză, întrucat atât Codul penal, cât și Legea nr. 188/1999 sunt legi organice. Prin art. 258 din Codul penal se prevede incriminarea faptelor prevăzute la art. 246-250 și în cazurile în care autorul nu are calitatea de funcționar public, ci este un alt funcționar, făcând distincție doar sub aspectul limitelor pedepsei aplicabile. Stabilirea condițiilor pentru îndeplinirea cerinței de subiect activ calificat în
DECIZIE nr. 192 din 12 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 alin. 1 şi 2 şi ale art. 258 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131990_a_133319]
-
proprietate publică și privată și economiei vânatului, excepție ridicată de Valer-Vasile Tanalt într-o cauză penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele legale criticate încalcă dispozițiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție, prin aceea că incriminarea faptelor cuprinse în art. 97 alin. 1 și 3 din Codul silvic nu se face prin lege organică, așa cum prevăd aceste dispoziții constituționale, ci prin acte normative administrative, astfel cum stabilesc art. 107 alin. 1 din Codul silvic și, respectiv
DECIZIE nr. 33 din 6 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) şi a prevederilor art. 1, art. 5 şi art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134200_a_135529]
-
6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabila." Examinând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că acestea sunt neîntemeiate și, în consecință, urmează să fie respinse. I. Printr-o prima critică de neconstituționalitate se arătă, în esență, ca "incriminarea sau dezincriminarea faptelor cuprinse în art. 97 alin. 1 și 3 din Codul silvic se face prin acte administrative, fie ele normative, contrar dispozițiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituția României", dispoziții potrivit cărora "Prin lege organică se
DECIZIE nr. 33 din 6 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 26/1996 (Codul silvic) şi a prevederilor art. 1, art. 5 şi art. 8 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134200_a_135529]