2,252 matches
-
deloc obiceiul, și-i răspunse: — Familia ta suntem eu și mama ta. Toate celelalte aparțin istoriei. O să ai vreme s-o studiezi. Și astfel puse capăt discuției. Seara sosi o scrisoare de la prietenul său Tatius Sabinus, via Brundusium: plin de indignare, acesta îl informa pe Germanicus că Tiberius îl numise pe credinciosul său Calpurnius Piso praefectus al provinciei Syria. „Trebuie să te păzești, scria Sabinus. Pe lângă misiunea ta în aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
asupra imperiului bicefal, Roma și Alexandria. Vise ireale și, cu siguranță, sinucigașe. Dar toate acestea se conturau acum în mintea lui Germanicus. Iar când intrară în Alexandria, îmbrăcați ca niște negustori greci și vorbind grecește, Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite sterpe. Într-o liniște înspăimântătoare, sub porticurile grandioase zăceau cu sutele țărani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu o mișcare unanimă a capetelor, fără să-și ia ochii de la acel mort tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se aprinse focul rugului, iar din piață se înălță, cu furie, milă și indignare, strigată dintr-un impuls, acuzația împotriva otrăvitorului Calpurnius Piso. Au găsit-o pe vrăjitoarea siriană, care nu reușise să fugă prea departe, au închis-o, au interogat-o și au torturat-o, însă pesemne că înghițise vreun medicament misterios, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și de confuze, încât un tribunal sau o comisie ar fi trebuit să le analizeze ani de zile, fără să poată ajunge la vreo concluzie. Senatorul Slavidienus, urmașul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o orgie colectivă în Forum Romanum, în apropiere de Rostra, istorica tribună a discursurilor oficiale, și chiar în zona sacră a lui Marsyas. Acuzația îi uimi pe senatori; în timp ce populares se simțeau pierduți, optimates, cărora le convenea să-și arate indignarea, și-au exprimat-o zgomotos. Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că se referea la auzul lui slăbit din cauza vârstei, dar el le-a explicat: „N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
De pe latura opusă se ridică însă un alt senator, care declară cu dispreț, cât se poate de oportun: — Acest discurs despre vârstă aduce atingere sacrei memorii a lui Augustus, care a fost ales la nouăsprezece ani. Toți ceilalți se asociară indignării sale. Astfel, la patruzeci și opt de ore după moartea lui Tiberius, la 18 martie, după cum ne spun Acta Fratrum Arvalium, senatorii l-au ales pe Gajus Caesar Germanicus princeps civitatis, primul dintre senatori. Adică - sublimă invenție a lui Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu ezită o clipă. Istoricii scriu că cei șase sute de senatori nu au scos o vorbă. Stupoarea grupului de populares se transforma într-un triumf mut, plin de indignare. În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus îi numea stăteau în picioare, palizi, cu răsuflarea tăiată, fără să scoată un cuvânt, în mijlocul colegilor tăcuți. Apoi se așezau tremurând, iar Callistus punea jos codexul și, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu diavolii tuturor renunțărilor. Succese mărunte. Insuccese răsunătoare. Și, În mijlocul zvârcolirilor, visul etern al unei singure clipe de liniște. Retrageri În suferință. Suferințe devorante. Suferințe absurde. Asta mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Zece. Cincisprezece, nu sunt sigură. Hai, mă, sunt zece sau cincisprezece? Întrebă Ronnie, aruncându-i o privire Îngrijorată lui Phil. De fapt, sunt șaptesprezece. —E cu șaptesprezece ani mai tânăr ca tine? repetă Ronnie cu tonul vocii În crescendo, arătând indignarea. —Ești pe calea cea bună, doamnă Lieberman! strigă Ruby. Uau, ce bine pentru tine. Doamne, mătușa mea Sylvia și-a găsit un băiețel de jucărie. Și el știe câți ani ai tu? — Da. Nu. De fapt, oarecum. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fi un pericol pe șosea. Ce-ar fi să te duc eu acasă? —Mersi, zise ea, dar dacă nu pot să conduc eu, mai bine iau un taxi. Ruby se cunoștea Îndeajuns de bine Încât să-și dea seama că indignarea ei se datora doar În parte tachinărilor lui. Era supărată și pe ea. N-o deranja atât că leșinase, dar Îi și mărturisise că amestecase calmantele cu alcool, iar acum el probabil credea că e o tâmpită care nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-te În josul listei cu doctori. Ce vezi acolo? Stai puțin. Acela-i numele meu. Și spune că eu am fost doctorul care a operat-o pe Hannah. —Și ai fost tu? Nu, nu am fost. Vocea Îi era stridentă de indignare. —Tom Hardacre se pare că nu crede asta. Nu mă interesează ce dracu zice omul ăla. Minte de Îngheață apele. —Hardacre a sugerat că Jill și cu el nu lucrau singuri la afacerea asta și că și tu făceai parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ar merge la Stat. Vezi deci și tu... Da, știu, nu e singura persoană, prietene Víctor, care s-a căsătorit doar pentru ca statul să nu economisească o pensie de văduvie. Ăsta da civism! — Dar dacă don Eloíno a respins cu indignare o asemenea propunere, închipuiește-ți ce va fi spus patroana. „Eu? Să mă mărit eu, la vârsta mea, și pentru a treia oară, cu boșorogul ăsta!? Mi-e scârbă!“ S-a consultat însă cu medicul, a fost asigurată că lui Eloíno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mazzini într-o scrisoare de la Berna, adresată Judithei sale, la 2 martie 1835: „I-aș strivi sub dispreț și dezmințire, dacă m-aș lăsa dus de înclinația mea personală, pe oamenii care îmi vorbesc limba, dar l-aș strivi sub indignarea și răzbunarea mea pe străinul care și-ar permite, în fața mea, să ghicească aceasta.“ Îi concep pe deplin „disprețul turbat“ împotriva oamenilor și mai cu seamă împotriva compatrioților săi, împotriva celor ce-l înțelegeau și-l judecau atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul doctrinelor. Și blestemul patriei mele, al aceleia care va apărea fără doar și poate în viitor, să cadă asupra lor!“ Așa să fie! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai avea de suportat toate prejudecățile ce rămân îndeobște agățate de o „femeie divorțată“. W. simți datoria morală să-i ia partea femeii, chiar dacă nu putea s-o facă pe față. Avea s-o ajute să împiedice divorțul, iar în indignarea lui nu observa că de fapt nu urmărea decât să se răzbune pe Gerda și pe Hackler pentru propriile lui chinuri, pe care adesea și le ascundea în acel registru jos propriu vocii tatălui său. Într-o duminică după-amiază, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
De aceea nu voi mai trimite nici un fel de mărfuri pentru depozitul dumitale, rugându-te să scuzi această grosolană lipsă de încredere”. Răspunsul meu a fost prompt și fără să îngăduie tergiversări. - „Domnule Șvaițer, tonul scrisorii dumitale îl resping cu indignarea omului care și-a îndeplinit obligațiunile. De la dumneavoastră s-a declanșat criza care s-a rostogolit peste noi, în avalanșă, aducându-ne deprecierea leului, a grânelor și a petrolului. Pe de altă parte plasamentul nefericit al depozitului de lei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dusese pe Alice În stațiune, În vacanță, și care ținea la el tot atât de mult pe cât Îi plăcea și Îi admira opera, Îi scrise: „Numărul 40 000 pe pagina de titlu a exemplarului meu din Ea mă umple de o sfântă indignare. Nu e frumos ca ceva marcat de o vulgaritate atâtde brutală să ocupe primul loc În aprecierile englezilor de astăzi.“ Era Însă și mai Îngrozitor când propriii amici literari se bucurau de un succes nemeritat. Printre numeroasele sale cunoștințe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
comedie Într-un act de Julian Field, și Guy Domville, de Henry James, 7.40“. Asta era tot? Piesa lui menționată succint, ca și cum ar fi fost un apendice la neînsemnatul prolog al lui Field? Simți obrajii Înroșindu-i-se de indignarea provocată de insultă și Începuse deja să se gândească În ce fel avea să i-o plătească ofensatorului, indiferent cine va fi fost el, când, din coloana alăturată, Îi atrase privirea un alt anunț, mult mai lung: „Teatrul St James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
poți simți decât durere, dar timpul o va vindeca. Ești un scriitor mare. — Îți mulțumesc, William, spuse el sincer. — Și acum, să vorbim despre altele. Ușor de spus, greu de făcut. Tânărul Philip Burne-Jones sosi Încă fierbând de agitația și indignarea stârnite de Întâmplările serii precedente. Rămăsese mai mult la teatru și intrase Într-o discuție, afară, În stradă, cu câțiva dintre cei care coborau de la galerie; acum era dornic să Îi povestească lui Henry aventura, ca pe o dovadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
anunțau că NU MAI SÎNT BILETE Începuseră să apară seară de seară În fața Teatrului St James, succesul fu umbrit de scandal și nu mai trecu mult și norocul lui Wilde intră Într-un declin ireversibil. Marchizul de Queensberry, a cărui indignare provocată de presupusa seducție a fiului său de către Wilde fusese timp de săptămâni Întregi subiect de bârfă prin cluburile din Londra, Îl acuză de a practica sodomia, iar Wilde Îl dădu În judecată pentru calomnie. Queensberry apăru În fața completului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
detaliul patronimic. Grație acestui briquet, dacă-mi treceți cu vederea galicismul - a adăugat Bonfanti, fluturând triumfător strașnica mașinărie -, am aprins În șemineul din dormitor-biroul meu un rug poștal fulger. Dar stați să vedeți: câinii polițiști au sărit ca arși de indignare. Pirotehnia mea nevinovată mi-a adus un week-end În mahalaua Devoto, exil dureros pentru domesticul cufăr și cutumiara cuartilla. Fără doar și poate că i-am făcut cu ou și cu oțet În forul meu interior. Dar de-acuma mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bolnav de cancer. Jeremy White plecase la Hanoi În timpul războiului din Vietnam și n-avea să primească niciodată aprobarea. Așa că rămăsese Norman. Înțelese acum de ce fusese ultimul chemat. Înțelese acum și care fusese rostul testelor speciale. Simți un val de indignare Împotriva lui Barnes, a Întregului sistem care-l adusese aici, În ciuda vârstei sale, fără nici o grijă pentru siguranța lui. La cincizeci și trei de ani, Norman Johnson nu avea ce să caute la trei sute de metri sub nivelul mării, Într-un mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că Adam era un familist. A fost un șoc. Aș merge chiar până la a spune că a fost un șoc neplăcut. Dar, când Helen mi-a dat vestea asta, n-am avut posibilitatea să-i acord întreaga mea atenție și indignare. Am fost nițel distrasă din cauză că trebuia să prind avionul către Londra ca să pun capăt mariajului și așa mai departe. Nu, clar, nu era o veste bună, dar atunci am fost mult prea preocupată ca să mă gândesc bine la asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Încrucișat de tabără ca-n timpul războiului care poate se termină, că-n Balcani e pace. Să te pomenești, fără clopoțel ori lumini de avertizare și indiferent că din motive total diferite, așezat În aceeași băncuță de opinie sufocată de indignare alături de personaje ivite din lumea celor ce nu cuvîntă, din filmul mut, tragedia etruscă, ori vreun documentar cu Închisorile-n care-ar trebui să stea, situîndu-se ele, personajele politice pe care le disprețuiești pînă la capătul liniei, definitiv În afara sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după decembrie ’89 „am fost ales președinte de onoare al celor peste șapte sute de mii de diabetici din România”. Text ce seamănă izbitor cu oricare dintre cele scrise Într-una din acele reviste scîrbavnice ce ne umplu pe toți de indignări și gîfÎit, unde dau zilele trecute peste o Întrebare cu statură filozofică: „Ce poate fi mai frumos decît dragostea?” Pentru a ilustra cît e ea de frumoasă, deasupra Întrebării a fost lipită o fotografie cu doi tineri probabil Îndrăgostiți, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]