3,661 matches
-
idealul armonic, organic al „marii arte”. Modernul e acceptat cel mult ca ornament, ca „sclipire a prezentului” pe osatura trainică a tradiției: „tradiționalism și clasicism nu însemnează anchilozare și automatism. Însemnează numai sănătate și armonie spirituală. În jurul acestor axe fundamentale, individualitatea poeților se poate dezvolta liberă și nesilită. La tezaurul veacurilor trecute, se adaugă doar sclipirile prezentului, făurind o nouă unitate organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oasele ei odihnindu-se sub copacii de la Mamre. Femeile din jurul Bunicii vorbeau în șoaptă și erau îmbrăcate toate în tunici albe, simple. Erau la fel de amabile și distante și m-am obișnuit repede să nu le mai privesc ca pe niște individualități, ci ca pe o unică Debora. După-amiaza a trecut repede cu pregătirile pentru masa de seară. Chiar când prima pâine era scoasă din cuptor, s-a dat de veste că vine Isaac. M-am repezit și eu să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
situa În raport cu ea”. Oricum, a fost primul - și multă vreme singurul - care a apărat această teză radicală născută din lucrările lui Djerzinski: omenirea trebuia să dispară; omenirea trebuia să dea naștere unei noi specii, asexuate și nemuritoare, care să depășească individualitatea, separarea și devenirea. E de prisos să menționăm ostilitatea pe care un asemenea proiect avea s-o dezlănțuie printre adepții religiilor revelate; iudaismul, creștinismul și islamul s-au pus, măcar o dată, de acord, și Împreună au aruncat anatema asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai profunzi - se concentrau asupra faptului că În noua specie creată pe baza lucrărilor lui Djerzinski, toți indivizii ar fi purtătorii aceluiași cod genetic; un element fundamental al personalității umane avea așadar să dispară. Hubczejak răspundea cu pasiune că această individualitate genetică de care, printr-o răsturnare tragică, suntem ridicol de mândri, e tocmai sursa celor mai multe dintre nenorocirile noastre. Ideii că personalitatea umană ar fi amenințată să dispară, el Îi opunea exemplul concret și observabil al gemenilor autentici, care, În ciuda unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Liceul loc al devenirii spirituale Cel mai important aspect din viața unei școli este, în opinia mea, drumul devenirii... febra căutării unei individualități care să te definească, „arderea” pentru a depăși obstacolul care te va duce mai sus... O instituție de învățământ este un loc binecuvântat prin menirea sa plină de noblețe și generozitate, aceea de a forma și de a cultiva personalități
Liceul - loc al devenirii spirituale. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_579]
-
era utilizat pentru a indica o persoană juridică, cu scopul de a exprima ființa umană, nu în mod necesar subiect de drept. Diferența între termenul latin persona și cel grec prósopon se află tocmai aici: termenul latin exprimă caracterul de individualitate umană și cel grec este un echivalent al „aspectului”, care semnifică un mod de a se manifesta și nu un subiect distinct. Cel care face un salt semnificativ în dialectica înțelegerii dintre „natură și persoană” este Severino Boetio, care definește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sociale pe care le-au protejat, precum și punctele de referință culturale care le-au oferit o orientare de viață. Considerăm că creșterea economică trebuie să fie integrată cu alte valori, astfel încât să devină o creștere calitativă, echitabilă, stabilă, respectuoasă față de individualitățile culturale și sociale, și, din punct de vedere ecologic, de susținut. Ea nu poate să fie separată de o investiție făcută pentru persoane, pentru familii, pentru capacitățile creative ale individului, resursa de bază a fiecărei societăți. Termenul „global”, dacă este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a rămas la marginile dezbaterii post-conciliare. În viziunea moralei normative, adevărul moral se impune prin intermediul normelor care reglementează comportamentul concret, lăsând pe al doilea loc legătura obiectivă care obligă subiectul moral. În acest context, conștiința apare ca o expresie a individualității și a geniului personal, și nu ca expresie a raportului imediat cu adevărul moral care transcende persoana. 2.2 Conștiința morală în enciclica Veritatis splendor (1993) Enciclica V.S., „așteptată îndelung”, reprezintă o culme a domeniului moralei pentru faptul de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sale în istorie și tema vieții sale psihice, de la gradul cel mai de jos, până la cel mai înalt. Pentru a ne da seama de centralitatea aceleiași teme, vrem să indicăm faptul că, pe scara valorilor, Scheler așază „apărarea și exaltarea individualității persoanei” deasupra valorii oricărui lucru, pe care o unește cu raportul său natural cu Dumnezeu. Acest lucru se vede mai clar în critica pe care o face împotriva umanitarismului, care a voit să fie „iubire față de umanitate”, dar în realitate
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cuplu la relațiile comerciale devine ceva normal”. În opinia lui Bauman, ar fi imprudent să negăm schimbarea pe care modernitatea fluidă a impus-o condiției umane, astfel că este necesar să regândim vechile concepte care fundamentau discursul despre om: emancipare, individualitate, timp/spațiu, muncă și comunitate. Modernitatea se remarcă, deci, ca o „diferență care face toată diferența”. Prin urmare, modernitatea începe când spațiul și timpul se separă de practica vieții și pot fi teoretizate drept categorii independente. 3. Viziunea familiei bazată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și cu cât se înscrie în cel mai perfect pătrat, cu atât este ea mai perfectă și cu atât mai aproape de superpăsăreaua inaccesibilă. Și aici ni se prezintă o foarte interesantă și foarte sugestivă problemă: de a ști ce conferă individualitate acestei păsărele, față de alte păsărele de mărimea sa; ceea ce o distinge este sigur imperfecțiunea sa. Pentru că dacă toate păsărelele ar fi perfecte, asta e, înscrise în pătrate perfecte, nu s-ar distinge unele de altele decât cantitativ, după mărime, și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
impune, nu ajunge să fie perfect inscriptibilă într-un pătrat geometric, pentru că aceasta ar fi cocota ideală, sau o super-cocotă, super-păsărică. Și în plus, ne convine o așa super-păsărică? Pentru că vedeți dumneavoastră că superpăsăricismul s-ar obține numai cu sacrificiul individualității, dacă toate păsărelele ar fi la fel, exceptând mărimea. La aceste imperfecțiuni, influențează idealul geometric impuritățile realității grosimea hârtiei, asta e carnea ei etc. se adaugă individualitatea păsărească, căci fiecare păsărică are propriul său sigiliu. Și pe măsură ce îndoiturile se amplifică
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
așa super-păsărică? Pentru că vedeți dumneavoastră că superpăsăricismul s-ar obține numai cu sacrificiul individualității, dacă toate păsărelele ar fi la fel, exceptând mărimea. La aceste imperfecțiuni, influențează idealul geometric impuritățile realității grosimea hârtiei, asta e carnea ei etc. se adaugă individualitatea păsărească, căci fiecare păsărică are propriul său sigiliu. Și pe măsură ce îndoiturile se amplifică, sporește, odată cu ele, individualitatea, vreau să zic, devierea tipului geometric, de genul tipului cosmopolit (bipedo implume "biped cu pene" sau contractul social al lui Jean Jacques) al
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
ar fi la fel, exceptând mărimea. La aceste imperfecțiuni, influențează idealul geometric impuritățile realității grosimea hârtiei, asta e carnea ei etc. se adaugă individualitatea păsărească, căci fiecare păsărică are propriul său sigiliu. Și pe măsură ce îndoiturile se amplifică, sporește, odată cu ele, individualitatea, vreau să zic, devierea tipului geometric, de genul tipului cosmopolit (bipedo implume "biped cu pene" sau contractul social al lui Jean Jacques) al păsărelelor. Luați hârtie, faceți o păsărică cu o singură îndoitură, apoi alta, cu două în acest al
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
uneori perplex dar nu mă paraliza niciodată. Dimpotrivă, Domnișoara ri știa să extragă din mine așteptări de care nu mă știam capabil. Cînd eram numit „publicul” și cînd auzeam expresia publicul poate să intre, brusc nu mă mai simțeam o individualitate, deveneam efectiv un public masculin ceea ce înseamnă că Domnișoara ri primea în ea energia a zece, a o sută, poate a o mie de bărbați. această mașină sofisticată numită creier prelucra cu o plăcere nebună fantasmele strecurate subtil de Domnișoara
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ar putea fi înscrisă în rândul creațiilor care prezintă "istoria unei moșteniri", dar intenția auctorială pare să fie aceea de a realiza mai multe studii de caz. Firul naratorial demonstrează astfel că personajele lui Călinescu sunt concomitent "tipuri", dar și individualități. Legătura cu realitatea este evidentă atât în construirea, cât și în evoluția eroilor. Autorul omniscient și omniprezent își creionează de la început eroii și aceștia vor evolua, în stil clasic, cu o consecvență caracterială perfectă. Mai mult decât atât, destinul eroilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
reprezintă pe Aglae astfel: "Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă". Weissmann o definește deosebit de bine într-o singură propoziție: "Este babă absolută, fără cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida Pascalopol îl unicizează strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: "...n-am prea stat ca să disting, ce e patern și ce e viril în dragostea mea". Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în relație cu celălalt, dar și cu Dumnezeu, printr-o spiritualitate sănătoasă și plină de zel. Acesta este timpul în care el se relaționează cu cei care îi sunt mai apropiați, privilegind acele relații care-i permit să împărtășească din individualitatea lui și să folosească resursele afective de care dispune, asumând relații care cer adesea alegeri concrete și destul de solicitante. „Tânărul care este chemat să se maturizeze în decursul întregului arc al vieții, începe, în această etapă precisă, un itinerar de
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mod nou de a face comunitate, rămânând fidel unui proiect vocațional bazat pe o temelie comună care hrănește în fiecare sensul de apartenență la aceeași familie religioasă. Tocmai de aceea este important ca la această vârstă să se acorde spațiu individualității și potențialului propriu neexprimate până acum, punând în evidență nucleul central al existenței și al personalității proprii, fapt ce este plin de o mare vitalitate psiho-afectivă și motivațională. În același timp, fiecare este chemat să creeze armonie între resursele personale
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pentru introversie și care au influențat comportamentele sale. Orice preferință are, deci, valoarea ei pentru fiecare individ deoarece corespunde modului în care el a învățat să folosească modalitatea sa de a se raporta cu sine și cu ceilalți. Recunoașterea propriei individualități în baza diferențelor preferențiale ajută individul să se simtă adecvat față de sine și față de ceilalți, pentru a putea astfel să colaboreze, prin modul său de a fi, la construirea unei vieți fericite și orientată spre binele comun care derivă din
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
redescopere sensul unui raport care îmbogățește identitatea lui proprie. De-a lungul acestui traseu comun schimbarea asumă din ce în ce mai mult fizionomia unei descoperiri reciproce, a unei autotranscendențe comune, în care persoanele consacrate se arată unii altora, trezind astfel demnitatea lor și individualitatea de neînlocuit a existenței lor de creaturi create după chipul și asemănarea creatorului. „Întâlnirea adevărată se bazează pe autotranscendență mai mult decât pe simpla exprimare de sine. Ea se deschide spre un logos, pe când o pseudo-întâlnire are ca fundament un
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
creat chiar impresia posteriorului tău ciuruit de coșuri, Fiorosule. Însă au părut exact ca niște țânci cărora educatoarea le-a împărțit o poezie foarte lungă. Strofele recitate de dânșii semănau între ele până la greață. Nici o dezvăluire mediumnică. Nici o sclipire de individualitate. Din toată șandramaua aceea amorfă s-au distins totuși două exemplare mai fistichii. Primul dintre ele, un individ delicat, subțirel, oacheș, taciturn, păpușesc, cu mișcări țăcănitoare și nevrotice de figurină mecanică, în poemele căruia toate zgârciurile, bubele, marile defecte și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strănepot al lașităților lui Noe! Resimt intens dorința de-a muri ființele surmenate de propria lor prezență. Plasîndu-te în centrul obsesiei tale, sațietatea de eu creează nevoia de a te scăpa de el. Astfel, avânturile coborâtoare ale muririi dizolvă alcătuirile individualității. Nenorocirea oamenilor este că nu pot privi decât oblic spre cer. Dacă ochii aveau o relație perpendiculară cu el, istoria ar fi luat altă înfățișare. Boala? O calitate de transcendență a corpului. Cât privește sufletul, el e bolnav prin simplul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pierd intensitatea și negativitatea. Fiecare avem stări de entuziasm, dar acestea sânt prea rare pentru a ne defini. Aici vorbim de acei oameni la care entuziasmul predomină, a cărui frecvență este atât de mare, încît alcătuiește nota specifică a unei individualități. Entuziastul nu cunoaște înfrîngeri, fiindcă pe el nu-l interesează obiectele, ci inițiativa și voluptatea activării ca atare. El nu începe o acțiune fiindcă a reflectat asupra utilității și sensului ei, ci fiindcă nu poate altcum. Succesul sau insuccesul, dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]