1,875 matches
-
unor ființe din partea de lumină a omenescului. Libertatea absolută care este esența lui Ariel, tradusă o scurtă vreme în termenii umani ai unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de Clement Romanul<footnote „Apophaticism in the Theology of the Eastern Church ...”, p. 333. footnote>; pentru Atenagora, Dumnezeu este „de neatins Și de neconceput”<footnote P. G. VI, col. 908B. footnote>; Și, potrivit lui Teofil al Antiohiei, forma lui Dumnezeu este „inefabilă Și inexpresibilă, invizibilă ochilor Și cărnii”<footnote P. G. VI, col. 102BC. footnote>. Clement Alexandrinul a jucat un rol special: „doctrina lui Clement despre Dumnezeu este, de aceea, în mod fundamental, o teologie negativă Și aceasta este susținută în mod
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
unor ființe din partea de lumină a omenescului. Libertatea absolută care este esența lui Ariel, tradusă o scurtă vreme în termenii umani ai unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
alta este următoarea. De la distanță culorile par imobile. După un timp, pe nesimțite, unde a predominat roșul și-a făcut apariția verdele și așa mai departe, totul cu o luminozitate și strălucire ce o sidefează, făcând-o feerică. Cu aspectul inefabil și spectacular, devine o aventură coloristică ce se lasă cu o blândețe protectoare, ca un văl continuu, acoperind întreaga viață și materie a Terrei. Cu o generozitate infinită aducând optimism și speranță, mișcare și culoare, diversitate și transformare, armonie și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
din ea. Iar apoi, să facem ce vrem cu ea, doar ținând cont de cele câteva legități tabu ale Lui. Într-o manieră nevăzută, iubirea își trage esența din albul strălucitor al luminii divine. Splendoarea pe care o ascunde această inefabilă lumină ALBĂ este greu să ne-o imaginăm. De la ea primim ușurință și suavitate, robustețe și detașare, puritate și pace, liniște și împăcare, castitate și sobrietate. Ascunde subtil în interiorul său detaliile spectacolului inedit al culorilor. Fiecare vibrație coloristică fascinând prin
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
acestea se vor ocupa entitățile fără trup coordonatoare. Pentru ca aceste entități să te poată ajuta, va trebui să te rogi și să eviți păcatele, respectiv punctul nr. 1 de mai înainte spus. Apoi dispare și Acesta, și-și face apariția inefabilă Maica Domnului. Voi fi aproape de tine tot timpul. Îți voi trimite o căsătorie și doi copii. Ce vei face cu ei va fi liberul tău arbitru de pe pământ. După care se retrage. Faust fu luat de niște entități luminoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
au adesea o poziție definită în spațiu; * percepțiile sinestetice sunt consistente și generice; * sinestezia este memorabilă; * percepțiile sinestetice au o încărcătură emoțională (Cytowic, 2002). La aceste criterii, Kevin T. Dann mai adaugă: * sinestezia nu este lingvistică și, în anumite cazuri, inefabilă; * sinestezia cuprinde persoanele care au un creier neprezentând niciun semn de boală. Valoarea extrem de slabă densitate a sinesteziei este o persoană din 20.000 (0,005%), în timp ce aceea de mare densitate este una din 10. Un procent moderat, cel mai
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
Wagner care, în drama sa, realizează, pentru prima dată, unirea dintre poezie și muzică. Este singurul mijloc, după părerea lui Baudelaire, care se explică în articolul său intitulat "Richard Wagner și Tannhauser la Paris"5, prin care artistul poate atinge inefabilul, "una din cele două arte începându-și funcțiunea acolo unde se opresc limitele celeilalte". Mulți artiști, continuatori ai lui Wagner, vor dori să facă din regia scenică o fuziune a artelor, fie că este vorba de autorii dramatici simboliști care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară". Smulgându-ne timpului, ne introduce într-o lume transcendentă, în care nu este posibilă vreo încarnare. El are drept scop să spună inefabilul, misiune pe care Maeterlinck o explicitează astfel, în Confesiune de poet (Confession de poète): "Aș vrea să studiez tot ceea ce este neformulat într-o existență, tot ceea ce nu are expresie în moarte sau în viață, tot ceea ce caută o voce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu comicul 13, mulți exegeți de prestigiu au acordat prioritate unui anumit aspect în care au văzut "semnul lui Caragiale"14. Formulări de tipul "caricatural, dar perfect verosimil" (Zarifopol)15, "promotor al balcanismului" (G. Călinescu)16, realism responsabil de "un inefabil farmec al trivialului" (Șerban Cioculescu)17, "realism ironic"18 pentru care Mitică și moftul sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj sau chiar cuvânt ridicol sau se particularizează, adoptând stilul unui singur scriitor. Compartimentele sale se numesc, în acest caz: comic de tip Aristofan, comic molieresc, comic beaumarchaisian, comic ubuesc etc. Așa cum va reieși din următoarele capitole ale prezentei lucrări, "inefabilul" caragialian va amprenta decisiv toate manifestările literare ale comicului românesc. 2.4. Simțul comicului ca instinct fundamental Incursiunea rapidă pe un traseu diacronic pe care s-au putut marca zonele de răscruce a nenumăratelor teorii, precizări și încercări de definire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
generice cu personalitatea caragialiană. Așa cum vom încerca să ilustrăm, ingrediente universale precum ironia, sarcasmul, satira, parodia, spiritul, caricatura, grotescul, umoristicul, absurdul se încheagă magic în monumentala sa construcție comică, în care vor primi o nouă și decisivă dimensiune: cea a inefabilului caragialian. În plus, de această nouă dimensiune n-au putut să nu țină cont, așa cum va reieși din capitolul următor, toți acei scriitori români care vor aborda unul sau altul dintre modurile comicului. Capitolul III Comicul caragialian și postcaragialian Pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a secolului al XIX-lea80. În cazul lor, așa cum spuneam, decantarea riguroasă a componentelor comicului, în special a ironiei de parodie și de satiră, este o operațiune extrem de anevoioasă întrucât glisările și imixtiunile sunt frecvente fiind, de altfel, responsabile de producerea inefabilului caragialian. În esență, parodia lui Caragiale uzitează adesea de ironie și de sarcasm, finalitatea ei fiind, de cele mai multe ori, satirică. În Politica postmodernismului (1997) Linda Hutcheon definește parodia astfel: "o formă de imitație caracterizată de inversiune ironică, repetare cu distanțare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suita de paradoxuri, intersectări de planuri temporale, suprapuneri ilariante de imagini culturale din prezent peste arhetipuri desacralizate, invitații postmoderniste la efectiva conlucrare cu autorul prin redactarea capitolelor pe baza "planului de idei pe care trebuie să-l umple cetitorul cu inefabila-i știință epică și cultură creatoare"97 ș.a.m.d. Hazul pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente și ireale, aducând doar o prezență aparentă a inefabilului... orice altceva în afară de arborele luminii ajungea să fie o secundă iluzorie a sa, o spirală, o încercare de a începe ceva deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
esențial al arborelui, având puterea ramurilor de a se înălța, de a ajunge la absolut și conștiința de a fi deja veșnic, asemenea luminii alergând prin crengi incandescente, iubirea absolută strălucind în esențialul soarelui vieții, independent de trecerea relativă a inefabilului existenței ... după ce vălurile instabile ale aparențelor s-ar fi eliberat de finitudinea imperfecțiunii lor, rămâne doar eternul adevăr perfect, răspunsul absolut, idealul însuși - energia, lumina, viața arborelui universal... infinitul.
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
tonul sau ritmul sau cuvintele capabile să transmită stări, mirări, transformări, spaime, senzații, gânduri, bucurii, îngrijorări și, mai ales, intensitatea unor clipe a căror lumină e atât de orbitoare, încât nimic din exterior nu o poate altera. Cum să povestești inefabilul? Cum să transcrii în cuvinte cuminți și bine așezate pe hârtie acel flux amestecat de iubire, căldură și teamă care te copleșește încă din primul moment în care simți că ești pe cale să dai naștere unei ființe vii, cum să
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
poezie modernă azi, dacă Mallarmé publică deja În 1897, În revista Cosmopolis, poemul Un coup de dés jamais n’abolira le hasard? Rămân surprins de mișcarea simultană a tuturor elementelor textului În pagină, de actul de diseminare gândit matematic În inefabilul combinatoriu. Încerc să-l traduc În română. Nu-mi iese. Aceasta Înseamnă că limba poeziei la noi, cum zice Barbu, nu a atins Încă toate acele virtualități de suplețe și rafinare la care ajunsese limba lui Mallarmé. De altfel, faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochilor avea deja o plasă de riduri mici. Avea un chip trudit în fiecare centimetru de piele. Dar în deschizături fesuri, în ochi și nări, în tăietura buzelor, acolo unde ieșea la suprafață suflul ei interior, foșnea o chemare ascunsă, inefabilă, ca o adiere de vânt prinsă în frunzișul pădurii. — Cum te cheamă? — Italia. Am acceptat numele acela nefiresc cu un zâmbet. — Ascultă, Italia am spus, îmi pare rău pentru ... am vârât mâna în buzunar. Vroiam să-ți cer scuze, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apăsau nu doar cei șaizeci de ani ai mei de viață individuală și fizică, ci mult mai mult de-atâta; mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pumita În față, cu Ricardo, să desăvârșească reconcilierea inițiată În bezna sălii de cinematograf, pe care o savuraseră Împreună. Bonfanti a deplâns lipsa lui Anglada: poligraful compunea În seara aceea Istoria științifică a cinematografului și prefera să se inspire din inefabila sa memorie de artist, nepoluată de contactul direct cu spectacolul, Întotdeauna ambiguu și amăgitor. În seara aceea, În mahalaua Castellammare, orele de după cină au fost dialectice. Dau din nou cuvântul bătrânului meu prieten, maestrul Correas - a spus erudit Bonfanti, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
roșu al dragostei. Peste zîmbetul lui drogat fumegă aburii de carne arsă. Imaginea celeilalte, Elena-prima, își schimbă contururile prin variații de strălucire aidoma păsării violet din vitraliu. Așa cum marea artă, dincolo de orice îmbogățire pe care o aduce omului, presupune ceva inefabil care te violentează și-ți subjugă admirația, nici căldura unui chip de om nu suportă adjectivul. Din eterul său se naște dragoste sau ură. Cu atît mai mult cu cît aceasta vine acoperită cu un amestec de maternitate și de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că umerii asudați i se apleacă sub plumbul razelor unei luni dușmane. Din adîncimea acvatică a vitraliului privesc afară unde toate se întîmplă cu o formidabilă repeziciune. Trupul se bate cu moartea pe care a adăpostit-o. Dar moartea e inefabilă. Nu intră nici în cuvîntul mister. Pentru că e evidentă. Te cuprinde sila purtînd-o și tot privind la ea. Aș vrea să le strig tuturor care-mi acordă îngrijire să mă lase în pace. Ce-i porcăria asta? Dar stiu prea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vîrstă e de preferat să fii vesel), liniștea, țigările, zorile, apoi lumina plină, pluvială ori aurie, felul-n care cade pe o gutuie, pe un portret, geometria orei, forma gîndului, sunetele, și, Încetul cu Încetul se țese un glob de inefabile ce dispar instantaneu dacă ești Întrerupt, și nu le mai prinzi, trebuie s-o iei de la capăt, de regulă altădată, globul se sparge În mii de minuscule țăndări dacă te duci fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner, care era Îngrozitor de răcit, Kafka i se plîngea dezgustat că el (Franz) este un artist Împotmolit În munca de asigurări. Se lamenta În timp ce observa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]