1,544 matches
-
explorarea petrecută în urmă cu douăzeci de ani sub conducerea Păpușarului Nessus. În afara legăturilor evidente cu romanul precedent, "Lumea Inelară", "" folosește și ideea elaborată în romanul din 1973 al lui Niven "Protector", pentru a explica destinul Teelei Brown. "Inginerii Lumii Inelare" a fost nominalizată în 1981 atât pentru premiul Hugo, cât și pentru premiul Locus la categoria roman.
Inginerii Lumii Inelare () [Corola-website/Science/322538_a_323867]
-
XIV"” - Editură Univers Lowry, B. - „""” - Editură RAO Lucas, G. - „"războiul Stelelor"” (trilogia) - Editură Elit Mann, P. - „"Wulfsyarn"” - Editură Pygmalion Martin, G.R.R. - „"Peregrinările lui Tuf"” - Editură Teora Messadie, G. - „"29 de zile până la sfârșitul lumii"” - Editură Nemira Niven, L. - „"Inginerii lumii inelare"” - Editură Teora Niven, L. - „"Lumea inelara"” - Editură Teora Rice, A. - „"Regina damnaților"” - Editură RAO Rice, A. - „"Vampirul Lestat"” - Editură RAO Sadoul, J. - „Istoria SF-ului modern” - Editură Vremea, antologie Saul, J. - „"Pedeapsă păcătoșilor"” - Editură RAO Saul, J. - „"Roiul"” - Editură RAO
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
RAO Lucas, G. - „"războiul Stelelor"” (trilogia) - Editură Elit Mann, P. - „"Wulfsyarn"” - Editură Pygmalion Martin, G.R.R. - „"Peregrinările lui Tuf"” - Editură Teora Messadie, G. - „"29 de zile până la sfârșitul lumii"” - Editură Nemira Niven, L. - „"Inginerii lumii inelare"” - Editură Teora Niven, L. - „"Lumea inelara"” - Editură Teora Rice, A. - „"Regina damnaților"” - Editură RAO Rice, A. - „"Vampirul Lestat"” - Editură RAO Sadoul, J. - „Istoria SF-ului modern” - Editură Vremea, antologie Saul, J. - „"Pedeapsă păcătoșilor"” - Editură RAO Saul, J. - „"Roiul"” - Editură RAO Saul, J. - „"Vlăstarul minții"” - Editură RAO
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
Nemira Kessel, J. - „"Vești bune din spațiul extraterestru"” - Editură Nemira King, S. - „"Dolores Claibourne"” - Editură Nemira King, S. și Straub, P. - „"Talismanul"” - Editură Nemira Merrit, A. - „"Chipul din abis"” - Editură Nemira Niven, L. - „"Protector"” - Editură Teora Niven, L. - „"Tronul lumii inelare"” - Editură Teora Quaglia, R. - „"Dio S.R.L."” - Editură Nemira Rice, A. - „"Povestea hotului de trupuri"” - Editură RAO Robinson, K.S. - „"Marte-verde"” - Editură Nemira Saul, J. - „"Focul iadului"” - Editură RAO Saul, J. - „"Proiect divin"” - Editură RAO Saul, J. - „"Strigat în noapte"” - Editură RAO
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
care îl administrează prin Bayerische Verwaltung der staatlichen Schlösser, Gärten und Seen. La 24 noiembrie 1989 au fost inițiate lucrări de canalizare circulară pe malurile lacului Chiemsee cu un cost total de 280 de milioane de mărci. Înainte de construcția canalului inelar aproximativ 115 de tone de fosfat erau deversate anual în lac. Cele două ramuri ale conductei cu lungime de 68 km se unesc la Prien. De acolo, apa uzată este trimisă la o instalație de tratare aflată la 4,5
Chiemsee () [Corola-website/Science/327452_a_328781]
-
mai important pentru pentru majoritatea locuitorilor din Pern este Oceanul de Sud, cel care separă continentele de Nord și cel de Sud. Puține expeditii au explorat Oceanele de Vest și de Est aflate de cealaltă parte a continente principale. Marea Inelară () este cunoscută doar din observațiile prin satelit. Oceanul de Sud prezintă o vreme tulbure și curenți puternici, care reprezintă o provocare pentru marinari. Cel puțin un ciclon tropical a avut loc în acest ocean, în cursul acțiunii din cărțile seriei
Pern () [Corola-website/Science/323298_a_324627]
-
de plecare pentru alte trei romane care se concentrază pe echipajul navei "Streaker". El a obținut ambele premii mari ale SF-ului american, Hugo și Nebula, alăturându-se unui grup select din care mai fac parte romanele "Dune", "Neuromantul", "Lumea Inelară" și "Jocul lui Ender". În 1984 "" a câștigat și premiul Locus pentru cel mai bun roman SF. Anumite părți din "Maree stelară" au fost publicate sub titlul "The Tides of Kithrup" în numărul din mai 1981 al revistei "Analog". Exemplarele
Maree stelară () [Corola-website/Science/324265_a_325594]
-
Lumea Inelară (titlu original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Lumea Inelară (titlu original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Seria cuprinde patru romane, precum și un ghid al Lumii Inelare, scris în 1994 în colaborare cu Kevin Stein: În introducerea "Inginerilor Lumii Inelare", Niven declară că nu intenționa să creeze o serie, dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
dar reacția fanilor după apariția primului roman, "Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind o structură rigidă, nu orbita exact soarele său, ci aluneca ușor, ceea ce avea să cauzeze în cele din urmă coliziunea cu soarele și dezintegrarea. Alții au realizat o serie de estimări privind
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Lumea Inelară", l-a convins să își revizuiască opinia. Cartea a devenit repede foarte populară, fiind apreciată de însuși Freeman Dyson, cel care a propus conceptul sferei ce a stat la baza Lumii Inelare. Unii cititori au observat că Lumea Inelară, fiind o structură rigidă, nu orbita exact soarele său, ci aluneca ușor, ceea ce avea să cauzeze în cele din urmă coliziunea cu soarele și dezintegrarea. Alții au realizat o serie de estimări privind necesarul pentru sistemul de irigare, rezistența minimă
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
seriei a venit ca substitut pentru un roman contractat de Niven, pe care acesta nu reușit să îl scrie. Alături de Edward M. Lerner, Niven a mai scris patru romane a căror acțiune se petrece înaintea celor din această serie: "Lumea Inelară" este un inel artificial lat de aproape un milion de mile și cu un diametru aproximativ egal cu orbita terestră (ceea ce înseamnă o circumferință de aproape 1 miliard de km), care înconjoară o stea de tipul Soarelui. Ea se rotește
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
cu un diametru aproximativ egal cu orbita terestră (ceea ce înseamnă o circumferință de aproape 1 miliard de km), care înconjoară o stea de tipul Soarelui. Ea se rotește, forța centrifugă furnizând o gravitație artificială apropiată de cea a Pământului. Lumea Inelară are o suprafață interioară locuibilă, echivalentă cu aproximativ 3 milioane de planete de talia Pământului. Cea mai mare parte a suprafeței este formată din pământ și mări cu apă dulce, puțin adânci. Pe partea opusă a inelului se află două
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
oceane conține hărți 1:1 ale tuturor lumilor locuite ale spațilui cunoscut. Celălalt ocean conține mai multe hărți ale unei singure lumi: lumea natală Pak. Atmosfera este reținută de Ziduri de 1.000 de mile poziționate pe marginile inelului. Lumea Inelară poate fi considerată o felie subțire, rotitoare, a unei sfere Dyson, cu care împărtășește o serie de similitudini. Însuși Niven a descris Lumea Inelară ca "un pas intermediar între sferele Dyson și planete". Lumea Inelară este descrisă ca având o
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Pak. Atmosfera este reținută de Ziduri de 1.000 de mile poziționate pe marginile inelului. Lumea Inelară poate fi considerată o felie subțire, rotitoare, a unei sfere Dyson, cu care împărtășește o serie de similitudini. Însuși Niven a descris Lumea Inelară ca "un pas intermediar între sferele Dyson și planete". Lumea Inelară este descrisă ca având o masă aproximativ egală cu suma tuturor planetelor din sistemul nostru solar. Personajele cărții lansează ipoteza că, pentru construirea ei, s-au folosit cu adevărat
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
poziționate pe marginile inelului. Lumea Inelară poate fi considerată o felie subțire, rotitoare, a unei sfere Dyson, cu care împărtășește o serie de similitudini. Însuși Niven a descris Lumea Inelară ca "un pas intermediar între sferele Dyson și planete". Lumea Inelară este descrisă ca având o masă aproximativ egală cu suma tuturor planetelor din sistemul nostru solar. Personajele cărții lansează ipoteza că, pentru construirea ei, s-au folosit cu adevărat toate planetele sistemului solar original, până la ultimul asteroid și/sau satelit
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
având o masă aproximativ egală cu suma tuturor planetelor din sistemul nostru solar. Personajele cărții lansează ipoteza că, pentru construirea ei, s-au folosit cu adevărat toate planetele sistemului solar original, până la ultimul asteroid și/sau satelit, deoarece steaua Lumii Inelare nu mai este orbitată de niciun alt corp. În "Ringworld's Children" se mai explică faptul că a fost nevoie de masa de reacție a aproximativ 20 de planete de tipul lui Jupiter pentru a învârti inelul; prin urmare, sau
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
Jupiter pentru a învârti inelul; prin urmare, sau masa combinată a planetelor sistemului original a fost mult mai mare decât cea a sistemului nostru solar, sau au mai existat materiale provenind din alte surse. Scrithul compune pereții și podeaua Lumii Inelare. "Scrithul" este un material gri-lăptos, translucid, aproape fără fricțiune. Stratul de "scrith" care formează suprafața Lumii Inelare oprește trecerea a 40% din neutrinii care ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
mai mare decât cea a sistemului nostru solar, sau au mai existat materiale provenind din alte surse. Scrithul compune pereții și podeaua Lumii Inelare. "Scrithul" este un material gri-lăptos, translucid, aproape fără fricțiune. Stratul de "scrith" care formează suprafața Lumii Inelare oprește trecerea a 40% din neutrinii care ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină. El absoarbe aproape 100% din radiațiile și particulele subatomice, disipând rapid căldura. Rezistența la rupere a "scrithului
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
ajung la ea, fiind echivalentul unui strat de plumb cu o grosime de aproximativ un an-lumină. El absoarbe aproape 100% din radiațiile și particulele subatomice, disipând rapid căldura. Rezistența la rupere a "scrithului" este similară forței nucleare tari, fundația Lumii Inelare fiind adâncă de numai 30 m. De asemenea, este permeabilă pentru o serie de câmpuri magnetice. Din cauza rezistenței sale ridicate, "scrithul" este impenetrabil în fața majorității armelor. Un corp (cum ar fi o cometă sau un asteroid) care ar lovi cu
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
este permeabilă pentru o serie de câmpuri magnetice. Din cauza rezistenței sale ridicate, "scrithul" este impenetrabil în fața majorității armelor. Un corp (cum ar fi o cometă sau un asteroid) care ar lovi cu suficientă energie cinetică ar putea deforma podeaua Lumii Inelare, creând o gaură; în realitate, un asteroid numit de localnici "Pumnul-lui-Dumnezeu" a creat o asemenea gaură (înaintea evenimentelor prezentate în roman), dând naștere unei formațiuni similare unui munte. Inginerii Lumii Inelare foloseau un dispozitiv, numit pe limba lor "cziltang brone
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]