2,937 matches
-
pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-am vârât din nou sub pătură, dar valurile se auzeau, inexplicabil, și mai tare, de aceea am renunțat să mai stau în pat. Am ieșit afară unde mă aștepta o nouă* mirare, fiindcă acum cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
incapabili să-i țină pasul până în ultima clipă. În același timp, de altminteri, s-au manifestat și semne spontane de optimism. Astfel a fost înregistrată o scădere sensibilă a prețurilor. Din punctul de vedere al economiei pure, această mișcare era inexplicabilă. Greutățile rămâneau aceleași, formalitățile de carantină fuseseră menținute la porți și aprovizionarea era departe de a fi ameliorată. Se asista deci la un fenomen pur moral, ca și cum retragerea ciumei se răsfrângea pretutindeni. În același timp, optimismul se întindea asupra celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
primit darul scris cu mult talent și har, bucurându-mă intens cum numai unii copii sensibili se pot bucura în adevăratul sens al cuvântului: BUCURIE. Din corespondența noastră anterioară - citind și printre rândurile scrise, încercam să deslușesc personalitatea dvs. deosebită - inexplicabilă în parte atunci - perfect descifrată și descoperită în memorabilul dvs. volum. N-a fost ușor să faceți cronica numeroasei familii pe o perioadă de 150 de ani, pe generații ce s-au succedat în timpul dat. Scrisă de o altă persoană
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
progresul, iar atrocitățile vor fi cu siguranță una din armele lor. Asta s-a întâmplat în timpul proceselor de pace din lumea întreagă. Al-Shafi știa: le-a studiat cu creionul în mână. Lucrul pentru care nu se pregătise era acesta, atacuri inexplicabile, nerevendicate de nimeni. Se întoarse spre Faisal Amiry, șeful instituției de securitate care era cel mai apropiat lucru pe care îl aveau palestinienii de o agenție de informații. Cum e posibil ca acest atac să fi fost pus la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
făcuse să plonjeze într-o lume a iluziilor și iraționalului, din cauza unei noi aventuri consumate în timp ce se afla la datorie. Autoritățile îi oferiseră o șansă, după ce o cădere anterioră o forțase să renunțe la lucrul în diplomație. Dar slăbiciunea ei inexplicabilă făcuse zadarnică încercarea lor de a o ajuta. Părea să nu se poată abține să întrețină relații intime cu cei pe care trebuia să-i abordeze profesional, aveau să spună surse din administrație, citate doar cu condiția de-a rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
eforturi să fii fericit. Așa mergeau treburile. Considera asta un fel de omagiu. Și totuși, în acel moment, Barton voia, mai mult decât orice altceva, să o satisfacă pe cea cu care era căsătorit de patruzeci de ani. Din motive inexplicabile, Evelyn, în vârstă de șaizeci de ani, nu se mai simțea mulțumită de căsnicia ei și se săturase de escapadele nesfârșite ale lui Barton, cum le numea ea. Un cadou ar fi picat tocmai bine. Dar ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ar fi trebuit să ia o hartă cu el. Stan era epuizat, iritat și avea nevoie să oprească și să doarmă. Dar blestemata de pasăre începea să țipe, de câte ori oprea mașina. Gerard tăcuse în ultima oră, dar acum, în mod inexplicabil, începuse să scoată sunete ce semănau cu niște tonuri telefonice. Ca și cum ar fi sunat pe cineva. — Încetează, Gerard, zise Stan. Iar pasărea se opri. Cel puțin pentru moment. Stan reuși să conducă în tăcere. Bineînțeles, situația nu dură prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se referă la soția lui și la el, adică la părinții mei), nu ca să ne distrăm ne-a iubit Dumnezeu și ne-a cerut această jertfă. Suferința era trupul nostru care ne era cuprins, Încet și sigur, de febra aceea inexplicabilă - prea explicabilă, căci ea reprezenta voința lui Dumnezeu În acțiune. Nu e ușor să ne Închipuim un Dumnezeu iubitor care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu știu de ce îmi vin în minte aceste imagini atît de îndepărtate acum, poate pentru că ele se rotesc în continuare în mintea mea, în memorie, inconștient, poate pentru că sînt singurele lucruri prin care pot încerca să-mi explic absența ei inexplicabilă. Sau sînt imaginile care mi-au rămas de la ea, acum. Singura amprentă a apropierii... Legenda spune... * Am învățat, de-a lungul timpului, să accept pasageritatea legăturilor, trecerea temporară a unor persoane prin viața mea, care au rămas atît timp cît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească în prezența ei: la fel ca universul care se însuflețește, își află un sens, își știe îndeplinite speranțele de fericire, înflorește și simte energia vieții, există și este totul... un sentiment inexplicabil și absolut, ca un început de primăvară, ca un senin infinit... De aceea am încercat să găsesc un fel de “angela” în multe persoane, am încercat dar nu a fost așa cum am presupus... pentru că acea “angela” pe care o cunoscusem
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
capul lui, e ireal, e o poveste colorată... apoi începe să simtă mult prea mult, căldura îi aleargă în viteză prin tîmple, sentimentul acesta al iubirii instantanee e copleșitor, total și nebunesc de-a dreptul, îi place această ființă dincolo de inexplicabil... și își dă seama că, pe cît de mult îi place, pe atît de sigur e că nu va fi vreodată în compania ei decît acum și așa, că nu va fi niciodată aproape cu adevărat, că pur și simplu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în care e atît de aproape de el nu va dura mult, știa dinainte... dar deodată acest gînd este atît de trist, atît de definitiv și iremediabil, contrastează atît de mult cu frumusețea, magia și irealul prezentului încît el simte, tot inexplicabil, că îi apar lacrimi în ochi... nu știe de ce: ori ea e prea frumoasă, ori îi place prea mult, ori îl afectează acele melodii pe care le cîntă atît de fermecător, ori întreaga ei ființă, cum se mișcă, privirea de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la soare mai sus pe cărare! Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bărbat, chiar dacă era căsătorit. Putea la fel de bine să se și culce cu el. Dar dintr-un motiv dincolo de puterea ei de Înțelegere, sexul nu părea deloc relevant În ecuația asta. Nici căsnicia lui. Se simțea atrasă de el În mod inexplicabil. — O să fie o petrecere după deschidere, la hotelul Viceroy, vrei să vii? Biletul e 150 de dolari. Știi hotelul? se auzi ea vorbind din nou, aproape Împotriva voinței ei. Îi părea rău că prețul era atât de mare și anticipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
evident nevoie de o mențiune particulară, dar celălalt, care nu se știe cât timp îl va mai afecta, îi neliniștește mai mult spiritul, fiindcă, trecând pe lângă intrarea pe strada unde locuiește Isaura Estudiosa a simțit impulsul, cu adevărat neașteptat și inexplicabil, de a merge să ceară vești despre urcior, dacă utilizarea lui a scos în evidență vreun defect ascuns, dacă curge, dacă păstrează apa proaspătă. Evident, nu de ieri, de azi își cunoaște vecina Cipriano Algor, ar fi cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
proprie ca reprezentare umană, ci de nuditatea absolută a lutului înainte de a fi îmbrăcat de prima formă exprimată a ideii. Ca să nu piardă timp, la început aruncase păpușile prost făcute într-un colț, dar apoi, împins de un straniu și inexplicabil sentiment de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de tine... dar până atunci mai e... încă dormi, încă visezi și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am și înțeles atât de bine. Simt o strângere de inimă când spun toate astea. În realitate, n-am nici o scuză față de Marta. Oricât aș căuta un motiv, nu găsesc unul pe care să-l invoc. Trebuie să accept că inexplicabilul poate fi o explicație sau că eu nu puteam să fiu altfel de cum am fost totdeauna, preocupat mai mult de mine decât de femeile pe care le-am iubit. Dacă de alte femei am fugit fiindcă au vrut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a izbutit să afle nimic și cu timpul nimeni n-a mai crezut în zvonul care făcuse cătunul să fiarbă. A rămas doar vechea și inexplicabila (Marta nu și-o lămurea nici ea) dușmănie tăcută împotriva celor care veneau de la azil. Dușmănie de care mă loveam și eu. Cum mă zăreau, pescarii deveneau morocănoși, ostili și își coborau privirile în fundul ceștilor de cafea. Nu știau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-am vârât din nou sub pătură, dar valurile se auzeau, inexplicabil, și mai tare, de aceea am renunțat să mai stau în pat. Am ieșit afară unde mă aștepta o nouă mirare, fiindcă acum cerul era strălucitor. Nu mă interesa ziua aurie de toamnă, era mai important pentru mine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor, fantomatică, doamne oculte ale vieții... Un cămătar bătrân, Învăluit Într-un anteriu jerpelit, aproape se atinse de noi trecând, și mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era vorba de a căuta, de a căuta un mesaj pe care unul din milioanele acelea de oameni, reprezentantul ierusalemitan al celor Treizeci și Șase de Invizibili, Îl păstra În cutele veșmântului, În gură, tatuat pe piele... Numai Planul explică inexplicabila birocrație a genocidului! Hitler căuta asupra evreilor sugestia, ideea care să-i permită să determine, grație Pendulului, punctul exact În care, sub bolta concavă cu care pământul vid se acoperă pe sine, se intersectează curenții subterani - care, În privința asta, fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri ce pot fi considerate simbolice, obscurități ce încearcă a se revela sau să își facă simțită prezența prin fenomene ”miraculoase”. Această stare
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]