2,098 matches
-
pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace. Pe khem, pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse - poate printr-o vrăjitorie a zeităților îngropate între Nilus și nisipuri sau printr-o evocare a împărăției infernale - un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și observi cum te liniștești; ochiul tău se odihnește În culoarea presupusă odihnitoare; mai Încolo, În peisajul organizat agrest, un nor alb se conturează misterios, coborând lent dintr-un cer abstract; deschizătura peșterii dezvăluie brusc protuberanțe Întunecate și luminoase, zone infernale și paradisiace; În același timp, a o privi din mai multe unghiuri Înseamnă a străbate o infinitate de itinerarii posibile; concavitatea alungită În scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei speră că se apără de duhul malign al celui mort, de capacitatea acestuia de a face rău prin simpla prezență În forma de schelet sau de mumie, sau de urmă. Cuvintele se interpun ca un manșon protector Între puterea infernală a mortului și viața lor; au acea forță magică dedusă din funcția lor de intermediere Între real și semnele ce reprezintă mijlocit acest real. „Dă-te, bă, mai Încolo, că te lovesc cu oasele!“, mă apostrofează grosolan un muncitor. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de Dinu? Oho, cum să nu! Mi-eră frică de singurătate și mergeam cu el. Ce chin! Ce calvar! Dar Dan? Cum e Dan? E sublim, e Înălțător, e divin! Ce dragoste mi-ar putea da el... Ce dragoste mare! Infernal de frumoasă! Așa cum este el, bătrân pentru mine, m-ar putea face fericită și mi-ar elibera penița asta nepricepută, mi-ar face-o să zboare, să viseze... să scrie! Zuluf 10 august 1963 Dragul meu, Ferestrele cabanei erau Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ochii tăi, negri ca abisul nopții. 10 aprilie 1964 Ce pas rapid avea alpinistul ăla... Parcă mânca muntele, nu alta... M-am ținut eu ce m-am ținut după el, dar n-am putut până la urmă să mai rezist ritmului infernal. Pașii mei au fost atunci nesiguri și Împleticiți. Prima dată când nu rezist unui ritm de mers... Prima dată când rămân În urmă pe munte... Simt c-am să mor de atâta tristețe... De fapt, așa rămâi În urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi știut de nimeni. Fugi de-aici, Angelo, am spus eu ca s-o Încurajez și s-o fac să spună mai departe. Doru te iubea de pe atunci. Da, cred că mă iubea. Mizerabilă ignoranță, gândeam. Doru e un egoist infernal, cum putea s-o iubească pe această gâscă ce-i cădea la picioare, nici frumoasă, pe deasupra? — Odată, continuă Angela, a venit la mine și mi-a cerut să mă culc cu el. Mi-a fost de-ajuns. L-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să fie nevoie să întâlnesc ochii bărbatului indiferent de la casă. Mi-am dus prețioasa muniție afară din magazin, pe străzile din dos. Am găsit un loc liniștit și, după ce căutasem vreo dovadă a existenței acelor camere de filmat ubicue și infernale care proliferează în oraș, am deșurubat capacul borcanului cât am putut eu de atent, evitând, pe cât posibil, să îl îndoi sau să marchez suprafața. Aveam la îndemână și celelalte instrumente: mi-am băgat mâna în buzunar după bucățile rupte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
impunătoare, puteau cuprinde cu privirea toată sala aceea superbă. Lumina era plăcută, perfectă, iar Leigh se gândi că poate o face să arate bine, iar brocartul greu și nesfârșitele falduri de catifea roșie, bogată, parcă te linișteau după o zi infernală. Distanțele dintre mese erau potrivite astfel încât oamenii să nu stea înghesuiți, muzica de atmosferă se auzea în surdină și nimeni nu vorbea la celular. Pentru cineva care suferea de anxietate, locul era raiul pe pământ — un lucru bun mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lăsă un bacșis de douăzeci și cinci la sută cash fiindcă se simțea vinovată că nu fusese mai comunicativă cu terapeuta și ieși pe ușă înainte ca pocnetul unui alt balon de gumă să o determine să comită vreo crimă. În ciuda traficului infernal de la orele de vârf, drumul cu taxiul de la salonul de spa din Upper East Side până la TriBeCa n-a durat decât treizeci de secunde. Taxiul tocmai o lăsa în fața casei lui Russell când telefonul începu să sune. — Hei, spuse Russell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
imprudența cu care conducea locotenentul Price, Jim era bucuros că ambii bărbați erau atît de bine dispuși. În primii doi kilometri, locotenentul nu putuse găsi viteza a doua și se chinuiseră pe drumul spre Shanghai tîrÎindu-se cu o hîrÎială infernală, care amenința să facă să fiarbă apa din radiator. Apoi, niște alimente aruncate din avion la Hungjao Îi readuseră lui Price Îndemînarea la condus. Săltară pe drumuri de țară și pe taluzuri de canale, urmărind parașutele spre terenul de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru. Praful negru ți se pune ca o mâzgă pe față, e cald și e frig, apa curge Încontinuu din tavanul galeriei, munca acestor oameni e o muncă de ocnași, sunt niște diavoli negri cu lumină În frunte, zgomotul este infernal, și chiar Întoarcerea la suprafață e un coșmar greau de Îndurat. Minți că te vei Întoarce a doua zi pentru angajare și fugi mâncând pământul. Te Întorci la gazda ta, o Învățătoare din Lupeni, la scara blocului o copilă plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Realizează că este În emisie și, cuprins de rușine, nimic altceva decât rușine, se scurge Încet, Încet, În afara cadrului și scurgerea asta e lentă, moale, ca scurgerea apei pe coatele unei femei care Întinde rufe la uscat; scurgerea asta e infernal de lungă, parcă trec ani, și femeia aceea care stoarce rufe e chiar mama lui, singurul lucru pe care Îl are pe lumea asta, și uiți și de Iliescu și de crainicul acela lingău și libidinos. Te Întorci Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de viață infernală și de televizoare deschise. Pe treptele soioase erau împrăștiate seringi folosite peste care ea trecea fără să le bage în seamă. Vroiam să mă întorc înapoi, Angela, îmi întorceam capul la orice zgomot, temându-mă să nu apară cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Dialogăm cu privirile care se întâlnesc neîncrezătoare. Ne gândim la același lucru: nu se poate, nu se poate. Mâna Elsei este acum de gheață, la fel și fața ei. A durat puțin, Angela. Dar puținul acela a fost o pauză infernală. O văd pe Italia și pe mine în ea, în infinite momente, toate momentele în care am făcut dragoste. Să mă pedepsesc este singurul lucru pe care pot s-îl fac. Să-mi vâr gâtul într-o spânzurătoare deja pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceste rânduri, la finele lunii mai 1927, la aproape șaizeci și trei de ani, și aici, în Hendaya, chiar la frontieră, în țara mea bască natală, în prezența tantalică a Fuentarrabíei, nu-mi pot reaminti fără un frison de angoasă infernalele dimineți ale singurătății mele din Paris, din iarna, din vara lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pretind o soluție pacificatoare? Scandal! Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis de un „televizor“, ceea ce nu ni se părea cu nimic mai puțin fantastic decât imaginea însăși a ciupercii cu pricina: „Fulgerul atomic, unda de șoc, vaporii toxici, de o sută șaptezeci de ori mai puternică decât la Hiroshima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe care Statul mi le servise după putere. La nouă dimineața, neamțul ne-a trimis carta de vizită prin țeava unui obuzier. - Dreissig Komma fünf, anunță radios locotenentul, care cu o zi înainte executase sonatinele la pian. Curentul și detunătura infernală ne trântiră la pământ. Obuzul căzuse la vreo zece pași în dreapta noastră. Un bulgăre de țărână izbise în piept pe căpitanul rezervist, înspăimântându-l în așa măsură, încât omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu rânjetul său tragic și confuz, își scoase abil protezele întregi ale ambelor gingii și mă aplaudă frenetic, ciocănindu-le cu entuziasm. „Dar să revin la pricina plecării mele de acasă”, făcu el, după ce băgă în gură cele două mașini infernale. „Într-una din zile, pe când mă credeam încă ceva mai răsărit decât măruntul Bonaparte, femeia mea, Gloria, obosise să mai mintă, și îmi trânti în cap un adevăr atât de trăznitor, încât am amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă sărute. E clipa când mă înspăimânt de mine însumi, și când sunt cuprins de apriga dorință de a sorbi ca un cal însetat, un hârdău de creolină, pentru ca să mă dezinfectez pe dinăuntru. „Vreau acasă”, izbucnesc mecanic, evadat din camera infernală, în curtea cu miros de amoniac. De-acolo pornesc în neștire, târșâindu-mi picioarele grele ca de plumb. Abia noaptea târziu, mă înghite gangul de piatră al locuinței mele cu pereții muți. „Unde-ai fost?”, întreabă Gloria, răsucită în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În puteri; și, dacă am dat greș, nu putem decât să Încercăm să ne comportăm mai bine În viitor, pentru a merita noi laude. Făcu o plecăciune, care provocă din nou aplauze. — Ce discurs lingușitor, șopti Du Maurier. — Ce spectacol infernal, murmură Sargent. — Alec a salvat situația, o Încurajă Lily Hanbury pe dna Alexander. — Situația poate, spuse Florence. Dar ce-o să se Întâmple cu spectacolul? La semnul lui Alexander, Walter Slaughter Începu să dirijeze imnul național. Publicul se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]