6,831 matches
-
atenție, cartea lui Mihai Dor, „Cui să spun că mă doare...”, pare o poveste frumoasă, cu un timp și un spațiu bine definite, cu „personaje” pozitive și negative care se confruntă, și de unde „personajul” principal, după o călătorie în spațiul infinit al sinelui, depășind toate „probele”, ne aduce Poezia ... ----------------------- Domnița NEAGA Roșiorii de Vede ianuarie 2017 Referință Bibliografică: Domnița NEAGA - DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR / Domnița Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
la nesfârșit!?? Nu, cu siguranță că nu!!! Cum ei, nu sunt decât o pleavă de vânt, aceste slugi ale satanei, la rândul lor, vor da socoteală pentru tot, căci ei sunt doar ca un grăunte de nisip în calea măreției infinite a Unicului Dumnezeu Adevărat și Veșnic Viu. Referință Bibliografică: Românii-un popor de blajini / Aron Sandru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2004, Anul VI, 26 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aron Sandru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
încât cred că o viață sau mai multe, oricâte ar fi ele dăruite de Domnul, nu putem să-l cunoaștem. Probabil aici stă pitit bine de tot Adevărul acela pe care oricât l-am esențializa în cuvinte, mai rămân încă infinite planete de descoperit pentru a inventa reinventa limbajul potrivit definirii lui. Merg pe cale agale sau grăbit în plin tropot al emoțiilor, trăirilor și cu cât descopăr mai mult, cu atât privesc uimită cum fiecare răspuns se transformă într-o întrebare
EU SUNT ABSO-LUTUL? ÎNTRE DA ŞI NU, NECUPRINSUL FIINŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368542_a_369871]
-
gândească, Însă de ani, prin Eden, cum am spus, De păsări, flori și animale plin, Create pentru ea de Cel de sus, Mai trist se contura chipu-i divin, Că Domnul, iubitor, pe înserat N-a mai putut, din bolta infinită Cu-n tunet a-ntrebat-o răspicat : -De ce ești, fata mea, nefericită ? -Părinte, Ți-o declar fără sfială, De mere până-n gât mi s-a acrit, Sunt singură și mor de plictiseală, Iar șarpele, și el s-a ramolit, Grădina înflorită
GENEZĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367812_a_369141]
-
mare fiind nenumărabilă. În consecință același interval 0 ... 1 reprezintă o mulțime numărabilă în mulțimea fracțiilor ordinare și totodată nenumărabilă în mulțimea numerelor reale. Problema este mai spinoasă decât pare. Geometri sun că un segment de dreaptă cuprinde un număr infinit de puncte spre deosebire de o dreaptă care poate conține mai multe segmente, chiar o infinitate de segmente și, în consecință este o mulțime de puncte de potență sporită. Segmentul unității pe axa numerică poate conține o infinitate nenumărabilă de potență sporită
INFINITUL PRIVIT DE UN INGINER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367843_a_369172]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNTEC INFINIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CÂNTEC INFINIT Am venit pe lume ca o melodie, Cum cântă mamele cu nani, nani, În plinul iernii, o simplă vijelie, Adormeam în cântecul blând
CÂNTEC INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367954_a_369283]
-
natal, Privirile care îmi sunt mereu treze, Gândul meu drag, neconvențional. Dragă mamă tu nu vei citi vreodată, Ce eu am scris despre și pentru tine, Odihnește-te în ceruri împăcată, În acele locuri pentru toți divine. Referință Bibliografică: CÂNTEC INFINIT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CÂNTEC INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367954_a_369283]
-
rimă, să folosim versuri de 8-16 silabe, să renunțăm la o terțină în favoarea unui distih ori să repetăm un cuvânt de mai multe ori în același sonet? Cine se dorește inovator pe tărâmul sonetului are porți larg deschise și spațiu infinit de manifestare în domeniul conținutului și nicidecum al formei. Putem face un cerc mai mare sau mai mic, un pătrat uriaș sau minuscul, dar nu le putem da altă formă. Referință Bibliografică: SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA / Mihai Merticaru : Confluențe Literare
SONETUL SI MATEMATICA ASTRALA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367995_a_369324]
-
cel mai frumos cadou posibil: însăși viața. Sunt tot aceia care ne-au fixat mișcarea alternativă a picioarelor, care ne-au învățat valorile după care să ne ghidăm existența pentru a culege roadele cele mai bogate ale vieții. Cu îngăduință infinită, cu dragoste ne condiționată, ne-au trasat o cărare pavoazată cu lucruri pozitive din care au încercat tot timpul să înlăture orce dificultate, orice stavilă ce ne-ar fi putut îngreuna deplasarea. Și asta fără ca măcar s-o pretindem. Cei
SCRISOAREA UNUI BĂTRÂN CĂTRE O FIINȚĂ TÂNĂRĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368050_a_369379]
-
PRIETENIEI Vreau să te cânt prietenie, Am să te descriu frumoasă, Mereu îmi produci bucurie, Prin cea care îmi este aleasă. Prietenia este o formă de iubire, E drumul nou, direct spre fericire Va fi suprema noastră prețuire, În drumul infinit spre nemurire. Unde e oare magicul cuvânt, Pe care îl numim prietenie? Să mergem cu el și prin vânt, Să ne însoțească spre veșnicie. Să cântăm Oda bucuriei, În numele prieteniei. Referință Bibliografică: IMNUL PRIETENIEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IMNUL PRIETENIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368072_a_369401]
-
schimba nimic; ce ai filmat și montat, așa rămâne; La teatru tot ceea ce se întâmplă în spectacol e continuu. O scenă pe care o joci trebuie să-ți iasă bine mereu, la fiecare reprezentație. Filmul e fracturat. Ai un număr „infinit” de duble. O scenă trebuie să-ți iasă bine o singură dată; Teatrul este efemer, un spectacol, oricât de mare succes ar avea la public, nu are forța de a rămâne în conștiința oamenilor, odată cu trecerea timpului, ci doar în
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
stagneze niciodată. Doar atunci când timpul, în toata plenitudinea lui va înceta să se mai scurgă înspre un înainte, invariabil de altfel, întregul repezentat de acesta se va prabuși în necesitatea unui alt punct. Și de aici, ciclul își continuă periplul infinit, sau în cel mai devastator caz cu putință, atinge pragul infinitului. Culoarea timpului se regăsește în fiecare constantă care îi caracterizează existențialitatea în sine. Referință Bibliografică: Culoarea timpului / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
Noi recunoaștem cu toții adevărul că Ființa umană dispune de puteri și resurse pe care numai o intensă lucrare ascetică, dinamizatoare a acestor resurse, o poate descoperi. Și, din această perspectivă, omul modern are o cunoaștere alterată și imperfectă despre bogăția infinită a vieții sale duhovnicești, tocmai datorită ignoranței și nepriceperii sale de a o descoperi. Omul contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
contemporan se cunoaște mai puțin pe sine decât cunoaște universul pe care viața sa îl produce și îl pune în lucrare, este mai aplecat spre cercetarea puterilor ce îi vin din afară decât asupra celor care se află în adâncul infinit al sufletului său, fără măcar să le bănuiască sau să le intuiască. În ființa omenească sunt puteri pe care noi nu le cunoaștem încă și se pare că omul modern se cunoaște mai puțin decât omul din timpul clasicismului creștin. Omul
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
din cauza constituției sale proprii, el este o ființă teologică (ho theologiko) - după cum afirmă un alt teolog grec Panayotis Nellas - în lucrarea sa ,,Omul - animal îndumnezeit” - tradusă, în limba română, în două ediții - la Editura ,,Deisis” din Sibiu. Persoana nu e infinită prin ființă, ci tinde spre infinitate, în calitate de ,,chip al lui Dumnezeu”. Sentimentul infinitului, legat de natura și viața persoanei umane, pe care aceasta îl trăiește în funcție de eforturile de spiritualizare, demonstrează că omul nu este o stare fixă, înțepenită, pe axa
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
spațiul restaurării, în spațiul noii creații, și al învierii έν Χριστώ. De acum, încă de când trăiește pe pământ, omul poate să își așeze trupul pe tronul lui Dumnezeu,- omul este absorbit, de parcă ar fi în cer (XXIX). Desăvârșirea dinamică și infinită este erosul ca mișcare și înclinație a persoanei atrase de Dumnezeu. Erosul dumnezeiesc este pentru Sfântul Ioan „țelul pedagogiei lui filocalice”. Scara este un dinamism. Întrebarea cea mai importantă este acum aceasta: Unde ne aflăm pe Scară? Răspunsul trebuie să
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
Cunoștința și iubirea devin una. A-L simți și a-L cunoaște pe Dumnezeu vor fi unul și același lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea este posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
lucru. Unificarea întregului dinamism uman necontenit sporită ne revelează aspectul cel mai profund al spiritului ca libertate. Căci libertatea este posibilitatea infinită a spiritului curat, mereu reînnoit, de a depăși necontenit finitudinea sa. Libertatea este urcușul continuu spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
spre Dumnezeu, originea infinită și necondiționată a spiritului uman. Libertatea este pe de o parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
parte modul de realizare al naturii noastre, pe de alta, este esența ei experiență a infinitului. Aceasta pentru că natura umană este în același timp finită și infinită. Este finitul deschis infinitului. Este finită când stă nemișcată în sine, și este infinită în mișcarea ei spre Dumnezeu, prin libertate. „Natura îngerilor și a sufletelor, zice Sfântul Grigorie de Nyssa, nu cunoaște limită și nimic nu o împiedică să progreseze la infinit”. Urmează de aici că natura nu este ceva terminat, ci, datorită
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
să participe la Dumnezeu, și Dumnezeu nu are sfârșit, arată că ea, prin dorință, sau în creșterea ei, nu are un sfârșit. „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, este desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
sfârșit. „De aceea, Binele fiind infinit în natura lui, participarea la el va fi și ea, în mod necesar, infinită în mișcarea ei, deci capabilă să se lărgească la infinit”. Deci pe drept cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, este desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
cuvânt natura umană trebuie definită ca tensiune infinită. „A voi să tindă mereu spre o desăvârșire mai mare, este desăvârșirea însăși a firii umane”. Ea are în același experiența infinitului și a finitului, adică în fiecare clipă există o distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
distanță infinită între capacitatea noastră de infinit și existența noastră realizată. Mereu avem conștiința ambelor acestor lucruri. Căci distanța parcursă de noi, oricât ar fi de mare, rămâne minimă în raport cu infinitul. Natura umană călătorește veșnic pe distanța dintre finit și infinit, dar este lansată prin dorință și printr-un fel de experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
experiență înaintea finitudinii sale în lăuntrul infinitului, fără să cuprindă însăși esența lui. Ceea ce ea a obținut nu e niciodată totul, dar e începutul totului, „mereu începutul infinitului”. „Condiția acestor experiențe ale infinitului este recunoașterea deosebirii neconfundate între natura divină, infinită ca act, și natura umană, infinită în potență” dar în același timp trăirea unei nepăsări, a unei participări a naturii umane la cea divină, a unei uniri neamestecate. Dacă esența omului este să fie infinitul în devenire, fuziunea sa cu
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]