6,074 matches
-
cursul evenimentelor exercitând o influență asupra unei decizii ce urmează a fi luată. Aceasta implică posibilitatea reconstruirii proceselor de luare a deciziei bazându-ne pe date eterogene, scrise și orale, pentru a se putea ține cont de aspectele formale și informale ale proceselor. Mai mult chiar decât precedenta, această strategie de analiză nu poate fi practicată decât la scara colectivităților de dimensiuni reduse. Unul dintre exemplele clasice ale analizei deciziilor de acest tip este cercetarea efectuată de Roberth Dahl la New
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau socialist) este larg tributară unei rețele sociale (Grabher și Stark, 1998, p. 64). De aceea, atunci când ei ocupă posturi de răspundere în noile întreprinderi private, cadrele vechiului regim sunt mai în măsură decât alții să se sprijine pe configurațiile informale ce rezistă la crearea de noi instituții (Rona-Tas, 1994, p. 62). Ca și în Rusia, resursele relaționale, care au permis odinioară exercițiul funcției de direcție în cadrul economiei socialiste pregătind capacitatea de a face față unor solicitări specifice, rămâneau un avantaj
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi explicate doar prin referire la setul de instituții care exista la acel moment ș.a.m.d.” (Rutherford, 1999, p. 35) Instituțiile existente la un moment dat afectează semnificativ aria opțiunilor individuale. Din perspectivă normativă, instituțiile sunt reguli formale și informale care constrâng comportamentul individual. Indivizii au tendința să sprijine acele instituții care creează cele mai favorabile constrângeri considerate prin prisma propriilor așteptări. Offe (1996) subliniază că instituțiile încorporează principii normative ale celor care trăiesc în spațiul social ordonat de respectivele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o instituție sau alta. Dacă o organizație eșuează, dispare. Dacă o instituție eșuează într-un caz particular al unei căsătorii sau al unui partid politic, de exemplu, acel eșec nu va afecta prin el însuși modelul instituțional (Offe, 1996). Instituțiile informale și efectele lor sociale Există mai multe criterii în funcție de care putem realiza tipologii ale instituțiilor. După modul de apariție, avem instituții care apar deliberat, ca produs al acțiunii colective, și instituții ce se nasc spontan, în procesul interacțiunii sociale. Diferența
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este că, în cazul celor ce apar spontan, agenții nu trebuie să fie conștienți că acțiunea lor de rezolvare a unei probleme îi afectează și pe alții. După criteriul agentului care asigură impunerea instituției, putem distinge între instituții formale, respectiv informale. Cele formale sunt întărite de lege, având ca instanță de control statul. Cele informale sunt convențiile, care se impun prin ele însele, regulile morale, care au ca element de control individul, respectiv normele sociale, care sunt impuse de către indivizii membri
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
că acțiunea lor de rezolvare a unei probleme îi afectează și pe alții. După criteriul agentului care asigură impunerea instituției, putem distinge între instituții formale, respectiv informale. Cele formale sunt întărite de lege, având ca instanță de control statul. Cele informale sunt convențiile, care se impun prin ele însele, regulile morale, care au ca element de control individul, respectiv normele sociale, care sunt impuse de către indivizii membri ai grupului social. Convențiile sunt acele reguli sociale care se impun cumva de la sine
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fricii de sancțiuni. Internalizarea normelor conduce la rândul ei la conformarea față de solicitările acestora, adică la promovarea unui comportament ghidat normativ. Pentru Jepperson (1991) există trei forme ale instituționalizării: - organizațiile formale; - regimurile; - cultura. Regimurile și cultura sunt tipuri de instituționalizare informal organizată. Regimurile se referă la instituționalizare într-un sistem central de autoritate - în reguli și sancțiuni explicit codificate - în absența unui aparat organizațional formal. Un sistem legal sau constituțional poate funcționa ca regim în acest sens, dar la fel de bine poate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
aibă un caracter instituționalizat, aici intrând acele reguli, proceduri și scopuri fără reprezentare primară în organizații formale, dar și fără monitorizare și sancționare de către o autoritate centrală. Aceste reguli au mai degrabă caracter de obiceiuri sau de convenții. Existența instituțiilor informale într-o societate oferă un anumit tip de ordine. Convențiile, regulile morale și normele sociale adoptate și impuse de indivizi în societate ajută la creșterea gradului de predictibilitate a comportamentului lor și stabilizează așteptările mutuale ale agenților. Dar este viabilă
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
anumit tip de ordine. Convențiile, regulile morale și normele sociale adoptate și impuse de indivizi în societate ajută la creșterea gradului de predictibilitate a comportamentului lor și stabilizează așteptările mutuale ale agenților. Dar este viabilă ordinea instituită doar de instituții informale? Nu! La fel cum teza centralismului legalist (toate disputele individuale sunt cumva rezolvate prin lege) este eronată, la fel este și teza conform căreia în timpurile moderne o societate fără stat ar fi viabilă. Asta deși instituțiile informale conferă ordine
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de instituții informale? Nu! La fel cum teza centralismului legalist (toate disputele individuale sunt cumva rezolvate prin lege) este eronată, la fel este și teza conform căreia în timpurile moderne o societate fără stat ar fi viabilă. Asta deși instituțiile informale conferă ordine. În grupurile mari nu mai sunt de ajuns instituțiile informale, pentru a asigura ordinea. Atunci este nevoie de stat, de normă juridică. Situația prezentă în România contemporană reprezintă un referențial semnificativ pentru sesizarea consecințelor „revoluției de după revoluție”. Așa
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
individuale sunt cumva rezolvate prin lege) este eronată, la fel este și teza conform căreia în timpurile moderne o societate fără stat ar fi viabilă. Asta deși instituțiile informale conferă ordine. În grupurile mari nu mai sunt de ajuns instituțiile informale, pentru a asigura ordinea. Atunci este nevoie de stat, de normă juridică. Situația prezentă în România contemporană reprezintă un referențial semnificativ pentru sesizarea consecințelor „revoluției de după revoluție”. Așa a fost numită perioada deosebit de dificilă ce a urmat Revoluției Franceze din
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
regim s-a accentuat degringolada datorată atât absenței criteriilor, cât și inversiunii valorilor. Toate acestea au avut un impact semnificativ asupra (sub)dezvoltării sociale din perspectiva multiplicării aspectelor generatoare de subdezvoltare. Dificultatea agregării instituțiilor formale, coroborată cu precaritatea impactului celor informale, a condus la situația pe care o știm și care se perpetuează. Instituționalizare - Sergiu Gherghina Așa cum prezentul volum ilustrează, o multitudine de factori sunt relaționați cu dezvoltarea socială. Elaborat în domeniul științelor sociale, conceptul de instituționalizare (i.) are implicații atât
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu‑l sancționa; - existența unor practici sistematice de a interpreta abuziv legea pentru a nu acoperi sau a nu sacționa aceste acțiuni; - existența unor practici sistematice de aplicare abuzivă a legii pentru a ascunde acest fenomen; - existența unor sancțiuni aplicate - informal - celor care nu practică acest fenomen, ceea ce semnifică apariția unei norme alternative și poate fi un prim semn al criminalității organizate. Considerații referitoare la impactul programelor și politicilor publice Distorsiuni ale procesului deliberativ și decizional: efecte asupra formulării interesului public
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
activitate, ținând cont de anumite dimensiuni existente în mediul lor (Scott, 1995, p 44). Tipuri de izomorfism instituțional În literatură au fost identificate trei tipuri diferite de i.i.: coercitiv, mimetic și normativ. Izomorfismul coercitiv rezultă din „presiunile formale și informale exercitate asupra organizațiilor de către alte organizații de care depind” (DiMaggio și Powell, 1991, p. 67). Coerciția este rezultatul unor presiuni precum cele ale unui mandat guvernamental sau ale dependenței de organizații-cheie. O organizație tinde să copieze modelul celor de care
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
durată de existență mai îndelungată decât partidele create după prăbușirea comunismului (nepotismul, grupurile de interes) și există influențe în instituționalizarea partidelor datorită izomorfismului. Toate cele trei tipuri specificate anterior se regăsesc în acest proces: izomorfismul coercitiv prin presiunile formale și informale exercitate asupra partidelor de către alte organizații de care partidul este dependent (grupuri de interese ce finanțează) și de așteptările culturale din societate (un partid își alege deseori strategiile politice și electorale adaptându-se la aceste așteptări); izomorfismul mimetic prin modelarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Acestea constituie indicii ale oligarhizării mișcării sindicale și ale folosirii pozițiilor din cadrul sindicatelor în beneficiul propriu. În opoziție cu m.s. convenționale, „noile mișcările sociale” par avea configurații mai puțin expuse pericolelor „legii de fier a oligarhiei”, bazându-se pe structuri informale, pe rețele orizontale de organizații și pe coordonare cât mai democratică, precum stabilirea prin rotație a conducătorilor. Eficiența m.s. în raport cu puterea politică derivă și din arsenalul de tactici întrebuințate. Exprimarea doleanțelor participanților se face prin mijloacele politicii protestului care sunt
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o mișcare, contactării oficialilor, organizării sau susținerii de petiții, participării la demonstrații. Adler și Goggin (2005) identifică, în uzajul conceptului de „angajament civic”, pe care îl putem asimila celui de participare civică, două dimensiuni fundamentale: participarea în structuri formale sau informale (participare asociativă vs participare comunitară) și participarea în activități comunitare sau politice. Baum (2001, p. 1840) identifică participarea cetățenească cu „implicarea cetățenilor în procesul decizional public”. Același autor operează distincția dintre participarea cetățenească și participarea comunitară: în timp ce subiectul primului - cetățeanul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
asupra dezvoltării sociale, anume cea dintre relațiile sociale de tip „legătură” (bonding) și cele de tip „punte” (bridging). Participarea civică este în relație pozitivă cu implicarea în relații slabe, de tip punte, indicate în sondaje, de pildă, de frecvența contactelor informale cu colegii de serviciu și prieteni, în timp ce predominanța sociabilității în cadrul rețelelor de rudenie și de vecinătate este văzută ca inhibatoare pentru participarea în inițiative de acțiune colectivă. Rețelele informale intră în competiție directă cu organizațiile voluntare formale în fostele țări
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de tip punte, indicate în sondaje, de pildă, de frecvența contactelor informale cu colegii de serviciu și prieteni, în timp ce predominanța sociabilității în cadrul rețelelor de rudenie și de vecinătate este văzută ca inhibatoare pentru participarea în inițiative de acțiune colectivă. Rețelele informale intră în competiție directă cu organizațiile voluntare formale în fostele țări comuniste (Howard, 2003), acestea din urmă dezvoltându-se în măsură semnificativă datorită funcțiilor lor adaptative din perioada de opresiune. În schimb, organizațiile formale sunt atractive doar pentru cei ale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
forțele pieței. Studiul Băncii Mondiale privind excluziunea socială din România (Amelina, Chiribucă și Knack, 2003) susține corelația dintre tipurile de rețele și formele participării sociale. Studiul a identificat o categorie a indiferenților din punctul de vedere al participării în rețele informale: indivizii au niveluri mari ale încrederii generalizate, dar scăzute ale celei specifice, participă puțin în rețele informale și acțiune colectivă, dar au o puternică implicare în organizații voluntare. O altă distincție importantă, necesară, este cea dintre lideri și participanți, cărora
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
dintre tipurile de rețele și formele participării sociale. Studiul a identificat o categorie a indiferenților din punctul de vedere al participării în rețele informale: indivizii au niveluri mari ale încrederii generalizate, dar scăzute ale celei specifice, participă puțin în rețele informale și acțiune colectivă, dar au o puternică implicare în organizații voluntare. O altă distincție importantă, necesară, este cea dintre lideri și participanți, cărora li se alătură, ca spectatori, membrii pasivi ai colectivităților. Distincția este susținută de câteva lucrări de referință
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
categoriile defavorizate (nivelul scăzut al școlarității, romi), a crescut semnificativ. 2. În contrast cu abordarea ecologistă, perspectiva culturalistă nu consideră segregarea ca fiind un proces natural, ci mai degrabă ca fiind cauzat, menținut și amplificat de discriminare (formală, în cazul apartheidului, sau informală, cotidiană) prin stereotipuri negative. În acest sens, segregarea nu este altceva decât acel proces prin care distanța socială dintre diferitele grupuri urbane devine una spațială. Prin segregare se mențin și se întăresc anumite atitudini și comportamente de grup, considerate comune
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fi categoriile profesionale, adepții unei credințe, comunități de femei, minorități etc. Deși deseori s.c. este confundată cu ONG-urile, acestea sunt doar o parte (ce-i drept importantă) a ei, în definiția conceptului fiind incluse atât forme de asociere informală, cât și organizații și făceau precum școala sau biserica. Istoric Originile sintagmei s.c. se regăsesc deja în Grecia antică, și făceau referire la o societate condusă de cetățeni activi din punct de vedere politic (cu mențiunea că nu toți
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pentru a determina aceste întreprinderi să adopte un comportament de piață (Clague, 1992; Carlin și Mayer, 1994). În plus, instituțiile formale, care pot fi stipulate legislativ, nu funcționează corespunzător în practică dacă ele nu sunt sprijinite, de asemenea, de instituții informale care, la rândul lor, sunt legate de norme sociale mai generale. Fără asemenea instituții informale care să sprijine piața, un cadru legal pentru reformă, oricât de bine conceput, ar fi mult prea dificil de implementat (Berg, 1994; Rapaczynski, 1996). În
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Mayer, 1994). În plus, instituțiile formale, care pot fi stipulate legislativ, nu funcționează corespunzător în practică dacă ele nu sunt sprijinite, de asemenea, de instituții informale care, la rândul lor, sunt legate de norme sociale mai generale. Fără asemenea instituții informale care să sprijine piața, un cadru legal pentru reformă, oricât de bine conceput, ar fi mult prea dificil de implementat (Berg, 1994; Rapaczynski, 1996). În sfera politică, teoriile neoinstituționaliste preiau și ele definiția democrației propusă de teoriile liberale, însă contribuția
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]