KorAP: Find »[drukola/base=informator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...59 60 61 ...134 >

3,341 matches

Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547

supraveghetorilor, în timp ce, în viață, petrecusem ani în șir de partea celor supravegheați. Și, încet-încet, îmi reveneau amintirile acelor intime întruniri familiale despre care părinții mei descoperiseră, cu ani mai târziu, că fuseseră „infiltrate”, că printre prietenii apropiați fusese strecurat un informator. Cine anume? Încep bănuielile. Cum să le reziști, cum să nu te lași prins în capcană și să identifici vinovatul pe baza unor presupuneri, poate înșelătoare? Și cum să uiți acea spaimă a supravegherii de care era cuprinsă brusc mama

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
În măsura în care presupune constituirea unei rețele de relații umane, acest tip de supraveghere rămâne mai adecvat teatrului, căci, firește, scena nu are la dispoziție resursele tehnologice ale cinematografului. Supravegherea focalizată trimite la acțiuni individuale, întreprinse de îndrăgostiți travestiți și de servitori informatori. Aceștia pătrund în anturajul personajelor ce trebuie supravegheate și furnizează informații nicidecum și niciodată neutre: ele afectează raporturile personale, modifică alianțele și invită la un scepticism justificat, o dată în plus, de aceste „informații despre oameni” (ca să traducem englezescul human intelligence

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
inoculând spaima și nesiguranța în conștiințe și ținându-le sub o veșnică amenințare. Supravegherea ostentativă are un rol profilactic, de prevenție. Este o armă a puterii totalitare. O altă practică, încă și mai utilizată, constă în plasarea explicită a unor „informatori” pe lângă persoanele sau în mediile vizate. Oamenii se văd astfel constrânși să acționeze, să comunice, să se deplaseze în condițiile acestei supravegheri fățișe, declarate, ceea ce le reduce considerabil marja de manevră: ei trebuie să-și aleagă cu multă grijă interlocutorii

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
și să fie atenți cu cine și ce vorbesc. Reacțiile lor sunt diferite, dar au, toate, un numitor comun: obligația de a ține seama de prezența supraveghetorului și de ceea ce comportă ea. Un celebru profesor neamț, însoțit pretutindeni de către un informator „identificat”, glumea numindu-l pe acesta „Eckermann al meu”, aluzie la secretarul căruia Goethe îi permisese să consemneze toate conversațiile avute împreună. Supravegherea ostentativă încearcă să testeze adversarii pe care puterea vrea să-i intimideze - nu fizic, ci în mod

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
nu cedează. Un alt exemplu: Profesionistul, piesa dramaturgului sârb Dușan Kovacevic, autor, de altfel, și al scenariului la Underground (filmul lui Emir Kusturiça), parabola cea mai desăvârșită a destinului țării sale. Aici, personajului principal i se repartizează o „codiță”, un informator personal care nu trebuie să-l scape din ochi și nu se sfiește să se țină după el, fără nicio discreție. Puterea practică, în acest caz, supravegherea ostentativă individualizată, delegându-și unul dintre slujitorii ei, experți în materie, pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
nu punea oare Foucault alături cei doi termeni: „a supraveghea și a pedepsi”? Modalitatea obținerii informațiilor diferă: ea nu implică întotdeauna agresiunea corporală, ci țintește centrul lăuntric al „obiectivului”, la care supravegherea se străduiește să ajungă cu ajutorul unei rețele de informatori sau prin instalarea unor dispozitive de urmărire permanentă. Cum am mai spus, supravegherea se întemeiază pe o convingere consubstanțială exercitării ei: omul nu este inocent, el afișează un comportament duplicitar care trebuie dejucat, căci numai astfel îi poate fi surprinsă

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
scapă: există regimuri, comuniste sau fasciste, a căror lozincă - „Supravegheați totul!” - permite, în ciuda ridicolului de care se acoperă uneori, ca informația, rezultat al supravegherii, să fie folosită la nevoie, adică pentru condamnarea arbitrară a vinovatului desemnat dinainte. La așa ceva servesc informatorii infiltrați peste tot și arhivele care furnizează încontinuu un inepuizabil material ce va sta la baza atâtor și atâtor acuzații de trădare. Havel sesizează ridicolul activității scriptice cotidiene, dar nu semnalează amenințarea permanentă pe care o constituie arhivarea tuturor acestor

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
sunt oameni care îi rezistă. Reprezentantul acestora este Horatio, doar el, din păcate, căci ceilalți prieteni, Rosenkrantz și Guildenstern, s-au lăsat prinși în angrenajul odiosului instrument al Puterii. Operând o necesară selecție, Hamlet reușește să-și deosebească aliații de informatorii puși să-l tragă de limbă. A reținut învățămintele desprinse din Principele lui Machiavelli și le aplică cu discernământ: acolo unde scopul scuză mijloacele, mai întâi trebuie să-i faci pe trădători să se demaște. Hamlet începe, așadar, prin a

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
urmă în cel mai deplin anonimat. Greu, dacă nu imposibil de reperat, împăratul își bazează autoritatea pe delațiunea care îi vizează pe apropiații săi, urmăriți pas cu pas, fără ca ei să-și dea seama, fără să-i poată identifica pe informatorii suveranului, fără să poată localiza centrii de comandă ai acestuia. Alain Bézu „concretiza” scenic ideea, punându-l pe Nero să coboare în sală și să se piardă printre spectatori. Forța tiranului e cu atât mai mare cu cât falsa lui

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
Adam Mickiewicz, în regia lui Kazimir Dejmek, s-a aflat la originea revoltei poloneze din 1968? O dată sau de două ori, Puterea a putut fi luată prin surprindere, dar documentele păstrate atestă cât de harnici și de stăruitori au fost informatorii furișați în obscuritatea sălilor de teatru. Așa s-a ajuns la o discretă și omniprezentă supraveghere a receptării, căci puterea știe că teatrul, fenomen viu, poate clătina printr-un spectacol interdicțiile și poate face abstracție de cele mai elementare măsuri

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
își supraveghează, punctual, punerile în scenă, pentru a stăvili sau a corecta „tendințele deviaționiste” de îndată ce le sesizează apariția. Supraveghere minimală, homeopatică. Regizorul privește, apreciază, cântărește și, la sfârșitul reprezentației, le înmânează actorilor „note” cuprinzând observațiile sale. El acționează ca un „informator” preocupat de propria sa activitate. Alți regizori recurg la o supraveghere mult mai evidentă și mai strictă, inspirată chiar de anumite practici totalitare. Într-adevăr, cum am putea interpreta altfel prezența regizorului rus Iuri Liubimov în cabina regiei tehnice - de unde

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
de către sala de spectacol. Mai târziu, le-a folosit și scena; aici au apărut oglinzi în care personajele se reflectau, dar care înlesneau totodată acțiunea privirilor furișe, indiscrete, dornice să surprindă detalii altfel inobservabile: rolul oglinzii era acum acela de „informator”. La Racine, ca și la Marivaux, oglinda este o prezență necesară, obligatorie chiar. Căci oglinda își găsește locul pretutindeni unde se manifestă intenția de a vedea fără să fii văzut, de a pătrunde în intimitatea celuilalt, de a-l pândi

[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234

de posturi, dintre care la 11 februarie 1949 erau ocupate 3.5493. Numărul posturilor a fost mărit treptat, ajungându-se ca În 1989 Securitatea să dețină peste 20.000 de angajați, care coordonau un aparat de aproape 400.000 de informatori 4. Evoluția corespunde schimbării de tactică, adică trecerii de la exercitarea fățișă a terorii la controlul și manipularea populației În scopul prevenirii actelor care ar fi putut să pună În pericol stabilitatea, dar mai ales imaginea regimului. Astfel, se pot decela

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
au practicat o secretizare a informației publice, impunându-și monopolul și controlul asupra acesteia, iar În al treilea rând, s-a derulat un amplu proces de controlare a populației și de manipulare a ei, cu sprijinul unei vaste rețele de informatori dezvoltate de către poliția politică. Violența, secretizarea și controlul au fost pârghiile utilizate de Securitate În conservarea regimului comunist, prin exercitarea poliției politice. Cele trei elemente ale terorii de stat reprezintă totodată o moștenire pe care actualul regim postcomunist din România

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
cele din urmă arbitrariul În cotidian. Prin ’89, Securitatea devenise de mai multă vreme un rău banal. La fel a rămas până În prezent, când structurile ei continuă să impregneze societatea. Moștenitorii ei sunt clasa politică a foștilor activiști, securiști și informatori, care au tot interesul să păstreze În continuare, sub acoperirea unui discurs de subestimare a răului, cât mai puțin știrbite structurile și puterea ei. și chiar să o integreze astfel În NATO și Uniunea Europeană. Voința politică a foștilor activiști de

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
represiune a mișcării de rezistență anticomunistă au fost variate. În primul rând s-au operat arestări În rețelele de sprijin logistic și s-au exercitat persecuții asupra membrilor familiilor de partizani. O tactică foarte des Întâlnită a fost infiltrarea de informatori militari sau civili În rândul grupurilor de partizani sau recrutarea unor informatori din rândul membrilor de familie. Forma cea mai acută de represiune În percepția opiniei publice au constituit-o execuțiile exemplare de partizani, cadavrele lor fiind expuse În locurile

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
s-au operat arestări În rețelele de sprijin logistic și s-au exercitat persecuții asupra membrilor familiilor de partizani. O tactică foarte des Întâlnită a fost infiltrarea de informatori militari sau civili În rândul grupurilor de partizani sau recrutarea unor informatori din rândul membrilor de familie. Forma cea mai acută de represiune În percepția opiniei publice au constituit-o execuțiile exemplare de partizani, cadavrele lor fiind expuse În locurile publice din localitățile aferente zonei de acțiune a grupurilor (rezistența din Munții

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
sau protestele acestora sub eticheta de „manifestări dușmănoase”13. Sub aceeași etichetă sunt menționate și zvonurile care circulau printre deportați, rezultat direct al izolării și al incertitudinilor legate de viitor. Rapoartele Securității Înregistrează și o intensă activitate de recrutare de informatori 14 printre cei deportați, menită să faciliteze supravegherea, folosind În acest scop victimele șantajabile sau ușor de intimidat pentru a culege informații despre eventuale Încercări de regrupare politică sau de revoltă. Supravegherea a durat până târziu, Securitatea plângându-se În

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
plângându-se În permanență că măsurile luate nu au fost suficiente, astfel Încât, În martie 1955, În preajma eliberării deportaților din Bărăgan, generalul Nicolski Alexandru cere serviciului Dislocări și Domicilii Obligatorii de la Ministerul Afacerilor Interne să pună „accent pe recrutarea agenturii” (a informatorilor), implicându-i În această acțiune pe șefii birourilor din regiuni și raioane 15. Instalați cu forța În Bărăgan, cei deportați din zona frontierei de sud-vest a țării au fost obligați să construiască așa-numitele „sate noi” sau „localități speciale”, cum

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
făpturi „spurcate” (termenul Îi aparține lui Marcel Petrișor). Nu toți mărturisitorii reeducării de la Pitești acceptă distingerea celor patru etape. Nicu Ioniță 18, de pildă, vorbește despre trei etape, după cum urmează: etapa Întâi era legată de pregătirea experimentului (alcătuirea echipelor de informatori, studierea viitoarelor victime); etapa a doua consta În demascarea propriu-zisă (completarea anchetei efectuate de Securitate, aplicarea tehnicii de „spălare a creierului” și recompunerea altei personalități a victimei); etapa a treia consta În intrarea fostei victime În rândul torționarilor. După Nicu

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
Bartolomeu Valeriu Anania, ieroschimonahul Daniil (Sandu) Tudor etc.20. Imediat după Înființarea Securității, la 30 august 1948, organele represive și-au intensificat acțiunile de supraveghere a tuturor cultelor, prin intermediul Serviciului III din cadrul Direcției I. S-a urmărit infiltrarea Bisericilor cu informatori, iar mănăstirile au devenit „obiective” aflate cu prioritate În atenția Securității, fiind considerate potențiale locuri de găzduire a elementelor legionare sau din rezistența armată 21. În intervalul 1948-1953, numeroși preoți, călugări și teologi ortodocși cu manifestări ostile regimului, cu trecut

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
În România străinului care a Încălcat legea română, precum și aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român”48. Pe lângă utilizarea unor legi cu conținut arbitrar, organele Securității au recurs la metode „specifice”, facilitate de munca informatorilor: atenționări, avertismente, crearea unor disensiuni În cadrul corpului profesoral, compromiteri și eliminări din Învățământul teologic. Aceeași suspiciune se răsfrângea și asupra elitei maghiare protestante (calvină, luterană și unitariană), dar cele trei culte au avut mai puțin de suferit de pe urma represiunii comuniste

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
1987 organele de represiune au folosit, fără nici o rezervă, destule tehnici moștenite Încă din perioada Gheorghiu-Dej. Bătăile, Încercările de a-i intimida pe protestatari prin diverse zvonuri, interzicerea somnului, hrana insuficientă, Încarcerarea printre deținuți de drept comun (unii fiind chiar informatori ai Securității) au conturat acest univers al torturilor pe care securiștii le-au folosit pentru a-și face victimele să cedeze atât psihic, cât și fizic 7. Pentru a pătrunde În această sferă a represiunii pe care sistemul a folosit

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
cazul celor care au participat la revolta din 15 noiembrie 1987, această condiție a fost deportarea. La noile locuri de muncă, unde cei condamnați trebuiau să uite Brașovul, foarte mulți dintre ei au fost suspectați pe nedrept de a fi informatori ai Securității, drept care noii colegi de serviciu Îi evitau. În plus, fiecare era nevoit să meargă săptămânal la angajatul Securității În supravegherea căruia se afla. Soțiile rămase acasă erau Întotdeauna Îndemnate fie să divorțeze, fie să plece În orașele În

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
singură, datată 3 ianuarie 1949, În care tânăra de pe atunci susține că nu cunoaște identitatea persoanei de la care a primit scrisoarea. Prima delațiune ce o are ca subiect pe Doina Cornea este datată 6 decembrie 1979 și aparține sursei „Paul”. Informatorul avertizează Securitatea că, la un seminar de limba franceză, asistenta universitară a prezentat studenților ultima carte a lui Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Ca urmare a delațiunii lui „Paul”, Doina Cornea intră În atenția Serviciului III al Securității. De acum Încolo

Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu (2006) [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]