10,288 matches
-
aceea a substratului (de ex., ATP/AMP sau succinat/malat); inhibitorul reduce cantitatea de enzimă care este disponibilă să producă reacția de catalizare, prin formarea complexului enzimă inhibitor; consecințele inhibiției competitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este îndepărtat de către substrat de la situl activ, astfel încât viteza maximă de desfășurare a reacției, vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
vmax, nu se modifică; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea constantei, KM, cu un factor de reprezintă constanta de disociere a complexului enzimă substrat, cu E notând concentrația enzimei și cu I, concentrația inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
inhibitorului. Inhibiție necompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se poate lega atât la enzima liberă, cât și la complexul enzimă substrat, inhibând, astfel, formarea produșilor de reacție; consecințele inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea KM. Inhibiție incompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se leagă direct la complexul enzimă substrat; inhibitorul nu trebuie să
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
inhibiției necompetitive asupra echilibrului reacției sunt: * la concentrații mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea KM. Inhibiție incompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se leagă direct la complexul enzimă substrat; inhibitorul nu trebuie să se lege la situl activ al enzimei; inhibitorul poate să nu prezinte asemănări de structură cu substratul (de ex.: un inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
mari de substrat, inhibitorul este legat la enzimă, astfel încât vmax scade; * pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea KM. Inhibiție incompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se leagă direct la complexul enzimă substrat; inhibitorul nu trebuie să se lege la situl activ al enzimei; inhibitorul poate să nu prezinte asemănări de structură cu substratul (de ex.: un inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt reducerea vmax, deoarece cantitatea de complex format, ESI
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
pentru atingerea vmax, sunt necesare concentrații mari de substrat, ceea ce conduce la creșterea KM. Inhibiție incompetitivă: în acest tip de inhibiție, inhibitorul se leagă direct la complexul enzimă substrat; inhibitorul nu trebuie să se lege la situl activ al enzimei; inhibitorul poate să nu prezinte asemănări de structură cu substratul (de ex.: un inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt reducerea vmax, deoarece cantitatea de complex format, ESI, depinde de concentrația inhibitorului. Inhibiția ireversibilă (numită și inactivare) este caracterizată
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
se lege la situl activ al enzimei; inhibitorul poate să nu prezinte asemănări de structură cu substratul (de ex.: un inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt reducerea vmax, deoarece cantitatea de complex format, ESI, depinde de concentrația inhibitorului. Inhibiția ireversibilă (numită și inactivare) este caracterizată prin dependența efectului reacției enzimatice de concentrația inhibitorului (și de constanta de disociere, KI), având drept urmare distrugerea activității enzimei. Studiul inhibiției enzimatice este util, din punctul de vedere al înțelegerii mecanismului de interacțiune
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
cu substratul (de ex.: un inhibitor alosteric); consecințele inhibiției incompetitive asupra echilibrului reacției sunt reducerea vmax, deoarece cantitatea de complex format, ESI, depinde de concentrația inhibitorului. Inhibiția ireversibilă (numită și inactivare) este caracterizată prin dependența efectului reacției enzimatice de concentrația inhibitorului (și de constanta de disociere, KI), având drept urmare distrugerea activității enzimei. Studiul inhibiției enzimatice este util, din punctul de vedere al înțelegerii mecanismului de interacțiune a enzimelor cu substraturile lor, al rolului proceselor de inhibiție în reglarea enzimatică, dar și
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
care au afectat și băncile cu activitate internațională ce dețin filiale În România; (ii) reducerea excedentului de lichiditate care caracteriza În trecut sistemul bancar românesc; (iii) creșterii aversiunii față de risc a băncilor. În ceea ce privește cererea de credite, cei mai importanți factori inhibitori au fost: (i) creșterea costului creditelor; (ii) deprecierea monedei naționale și incertitudinile privind evoluția acesteia; (iii) perspectivele negative legate de creșterea economică și șomaj. Un aspect important al analizei creditului acordat sectorului privat este reprezentat de ponderea destinației acestuia pentru
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
distrus, fibrinoliza fiind realizată de către plasmină, o enzimă ce se activează în interiorul coagulului. Plasmina se formează din plasminogen, proteină ce se găsește în plasmă. Această enzimă hidrolizează legăturile chimice ale fibrinei, fibrinogenului și a unor factori ai coagulării. Trombocitele conțin inhibitori ai plasminei, putând întârzia liza coagulului. Trombocitele mai au și rol în menținerea integrității vaselor microcirculației și îndeplinesc funcții de transport, de apărare antiinfecțioasă, de producere a inflamației. Repararea vaselor mici este un proces care are loc zilnic, deoarece la
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
duodenului cu unii constituienții proteici ai chimului declanșează sectreția de gastrină din mucoasa duodenală, ceea ce stimulează secreția gastrică; la acest mecanism reflex contribuie și distensia mecanică a duodenului. Glucidele, lipidele, aciditatea chimului determină eliberarea din mucoasa duodenală a unor hormoni inhibitori pentru activitatea motorize și secretorie a stomacului. 5.3. Digestia intestinală Digestia intestinală asigură continuarea tratamentului mecanic și chimic început în cavitatea bucală și stomac, la nivelul intestinului subțire realizându-se și absorbția nutrienților (până la valvula ileocecală sunt absorbiți 90
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
nervoase: sistemul nervos parasimpatic, prin nervul vag, activează motricitatea intestinală, iar simpaticul prin nervii splanhnici are efecte inhibitoare, mișcările fiind declanșate prin plexurile nervoase intramurale Meissner și Auerbach. Mecanismul umoral este reprezentat de hormoni locali stimulatori (motilin, gastrină, serotonină) și inhibitori (secretina). Fenomenele chimice reprezintă acțiunea combinată a sucurilor pancreatic, intestinal și a bilei. Sucul pancreatic este produsul de secreție al pancreasului exocrin, fiind vărsat în duoden printr un canal principal - canalul lui Wirsung și printr-un canal accesor - canalul lui
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
numită potențial joncțional, ce inițiază contracția fără apariția potențialului de acțiune. Principalii mediatori chimici în cazul mușchilor netezi sunt acetilcolina și noradrenalina, având acțiune diferită în funcție de tipul de receptori ce sunt activați la nivelul sarcolemei, care pot fi excitatori sau inhibitori, provocând depolarizarea respectiv hiperpolarizarea membranei. în general fibrele musculare excitate de acetilcolina sunt inhibate de noradrenalina și invers. Mecanismele hormonale coordonează cea mai mare parte a activității contractile a mușchiului neted. Sub acțiunea unor hormoni circulanți sau locali (noradrenalina, adrenalina
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
cu receptorii specifici din sarcolemă și activează mesagerii secunzi (cAMP, cGMP). Cuplarea cu receptorii excitatori din sarcolemă are ca rezultat deschiderea canalelor de sodiu și de calciu, producând influx de calciu și în consecință contracție musculară. Cuplarea hormonilor cu receptorii inhibitori din sarcolemă produce închiderea canalelor de sodiu sau deschiderea canalelor de potasiu având ca rezultat hiperpolarizarea celulei musculare netede cu scăderea excitabilității. Excitabilitatea mușchilor netezi este mai mică comparativ cu a mușchilor striați, cronaxia fiind mai lungă și pragul de
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tratarea majorității afecțiunilor. Modulând curenții bioelectrici (qi) naturali ai pacientului prin meridiane și punctele vitale, medicul realizează vindecarea dorită. Natura electrică a energiei umane este cheia modului în care acupunctura funcționează, acele fiind fie conductori, fie izolatori, fie acceleratori, fie inhibitori, fie antene, în funcție de cum și unde sunt introduse. Prin atașarea electrozilor la acele înfipte și trecerea diferiților curenți prin aceștia, dintr-o sursă de energie electrică externă, beneficiile terapeutice ale acupuncturii sunt intensificate și mai mult. Dr. Bjorn Nordenstrom de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
celulelor neurosecretoare care au în același timp caracterele celulei nervoase, precum și pe cele ale celulei glandulare. Celulele neurosecretoare primesc stimulii veniți de la nivelul centrilor nervoși superiori și reacționează prin eliberarea de hormoni stimulatori, «releasing factors» sau «releasing hormons» și hormoni inhibitori, prin care se reglează activitatea hipofizei ( HUMBLOT,P., CAPY,C., 1987, ELDON, J., 1991). Pentru reproducție au un rol important următorii hormoni hipotalamici: -Gn-RH-hormonul de eliberare a gonadotropinelor; P-RH și P-IH - hormonul de eliberare și respectiv de inhibare
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb ionii de potasiu și elimină ionii de hidrogen. Secreția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb ionii de potasiu și elimină ionii de hidrogen. Secreția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]