72,719 matches
-
clipele următoare, îmi cade vreo grindă în cap sau, de ce nu, Fiorosul, faima pușcăriei prin anii '30, cu șaisprezece omoruri la activ, toate din gelozie, iese de undeva, din beciul în dreptul căruia ne oprisem, și-mi înfige șișul răzbunării în inima care, intuia inginerul, în acele clipe bătea numai pentru Ester. Dezamăgit, nedumerit, gânditor, întristat, bântuit de metafizica insului care a luat plasă tocmai când desfăcea prohabul, prăbușit, subit învins de marile taine al sufletului de femeie, inginerul a mai mers
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând bucuroasă în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au clătinat a ignoranță. Iar eu m-am simțit - nu mai mult de o clipă
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
carnivor și aerian Cu Regatul pe aripile ce fac să miște Întregul abis către tine. Unde sunteți acum consoane Și vocale sacre? Pe ce chip Repede scufundat în limpezimea de brumă? Câtă splendoare devenită nisip Pentru a-mi arde bătăile inimii Și cât de beat respir Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi același Loc pentru fruct, Și pentru laurul ce încoronează Procesiunile. Nu uita să-ți educi Povara
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
-o pentru ei. 16 martie 2004 * 1 Rămânerea în loc e o pagină ruptă Când te oprești în somn, în veșnicie. Acel ce bea din greșeală din cupa De jad plină de elixir își dă spiritul acestei ruperi sub arome Și inima se dezleagă de om Bătând în ritmul civilizațiilor ascunse. Cântați, voi, îngeri și copii, Mai bine să-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
Nici măcar imaginea unei furtuni Nu mai trece prin cartea unde am fost hărăzit. Vag trăiește pământul printre Întâmplări de demult și viitoare. 3 Și dacă sunt apă ce din aer țâșnește, Primește-mă în palma ta Și în brazda în inimă de curând săpată. Timpul a existat altădată Și altfel săpa cruzimea lui. De printre broaștele cu pâlpâiri de veselie în glas Eu mă îndepărtez în mine. Ascult și văd din orice văzut și nevăzut. Așa poate să fie mișcarea mierii
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
De printre broaștele cu pâlpâiri de veselie în glas Eu mă îndepărtez în mine. Ascult și văd din orice văzut și nevăzut. Așa poate să fie mișcarea mierii în albine Și încă și mai mult veghea în veghe A băii inimii ajunsă în lumea cealaltă Învățând abia acum să bată. 4 De pretutindeni Totul e nimeni Ce-mi părăsește Lacrimi pe pinteni. Priviți, călărețul S-ar spune că-i mort Dar duhuri îl poartă Și-n mine îl port. Rămâneți în
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
de ani de carieră! În graba mare, abia pe stradă observă că parcurge un univers complet tăcut. Parcă ar fi fost un pește într-un acvariu. Tramvaiele, mașinile, oamenii, totul făcea parte din acel ocean mut. Se opri în loc și inima începu să-i bată nebunește. Toată lumea știe că lipsa auzului este un mare handicap. Așa știa și el. Cum de i s-a întâmplat tocmai lui nenorocirea? Timp de câteva săptămâni trăi un mare sentiment de revoltă: de ce să pățească
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
colcăia de case de toleranță, dar năpasta cădea doar pe el, căci existau oameni care-i declaraseră război pe viață. îl vânau, îl fugăreau. Gilda îl putea accidenta mortal. în ochii ei zărea deja săbiile ce urmau să-i străpungă inima, pentru a-l răpune cât mai repede. Nu părea să aibă milă. Oricâți martori și-ar fi pus, oricâte fapte ar fi inventat, dreptatea trecea, automat, în dreptul învingătorilor. Al celor care stăpâniseră, în parte, cohorta bolșevică, aliați cu gardienii, stăpânitorii
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
care puteau să însemne, mai știi, și o înfruntare adusă lui Dumnezeu. Că adică, se înfumurase într-atât, încât se credea stăpân pe vrerea soartei, hoțomana. Și gândul i se făcu mic și se lăsă pituluș, tocmai spre fundul fundurilor inimii, care bătea înfundată în nădufuri. "Ei, bat-o și vârsta asta!", gândi conu Nicu, cu mai mult temei pus în gândurile sale și ca să-și schimbe totodată și firul altor gânduri, poznașe, spuse mai^nainte, cam fără multă gândire: " Da
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Stan ăl de face plapume și s-a dus și s-a înțeles cu ăsta și ăsta s-a înțeles cu fata și fata a simțit că ar fi ușor de dus, să-l lege la ochi, să-i încuie inima, să-i facă zăvor sufletului, și că ar fi bine să se facă cât de grabă cucoană și să pună mâna pe Gicu care e gata să se facă peste câteva luni popă, că e bine să fi preuteasă și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
am amuzat, când un coleg al nostru, simpatic-trăznitul George Arion s-a oferit, la un seminar de marxism-leninism, să scrie un referat cu titlul General și particular în gândirea generalilor și particularilor. Și eu, și ea am râs din toată inima, când Savin Bratu, conducătorul unui seminar de critică literară, ne-a invitat să analizăm cu metode de ultimă oră (ale criticii psihanalitice, structuraliste, de identificare etc.) poezia Cățeluș cu părul creț. Ada este pentru mine și un martor prețios: știe
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și rolul lui, nu? Toate sînt unicat, ca și alte brățărușe, cordoane, lănțișoare, bluzițe, fustițe, rochițe pentru esențialul motiv că sînt fabricate, inventate și asamblate de mîna ei. Am și o colecție de unicate confecționate pentru fiul meu mic, pitic, inimă de voinic. Privindu-le, mă mir cum a trecut timpul și cum ne-a legat. Cînd l-am tuns pe Luca întîiași dată chel, am chemat-o și pe Ada ca să participe la eveniment. Frizerița a decretat solemn că seamănă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
respectat-o întocmai, fără să crîcnească. De curînd, Walburga nu-i mai permitea, seara, înainte de culcare, să fie de față cînd ea se dezbrăca. ,Bine, mein Herzblatt, dar cum vrei să te ajut altfel?" întrebase el, simțind un junghi în inimă. Știi doar că nu poți să te descurci singură" și în vocea lui nu se strecură nici cea mai mică umbră de compasiune. ,Vreau ca, din această seară, nimeni să nu mai fie de față, cînd mă dezbrac, în afară de Dumnezeu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
cei patru pești piranha, Hermann, Rudolf, Joseph și Adolf. }inea peticul de hîrtie între degetul mare și arătător, grijuliu să nu îl păteze cu grăsimea transpirației lui abundente. Ciocăni ușor în ușă, dar cum nu primi nici un răspuns, își luă inima în dinți și intră în vîrful picioarelor. Aruncă o privire asupra patului, încă nedesfăcut, pe care trona șalul de lînă de culoarea smeurei, neterminat, alături de ghemul uriaș. Temător, înaintă către scaunul cu rotile din dreptul ferestrei, în care Walburga, cu
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
sloboade mîna, pe care continua să i-o apese pe spațiul dintre viață și moarte al trupului ei. Da, și? Ce dacă nu mai simt nimic aici jos? Îi azvîrli mîna sub masa compactă a sînilor abia treziți, acolo unde inima ei ciocănea prevestitor în palma răbdătoare a lui Hansi. - Da' aici mai simți tu ceva? Ei, atunci, află că vom adopta un copil! tună ea, trezită dintr-o dată la viață. - Dar o avem pe mica Walburga, nu ne mai trebuie
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Cînd se hotărî, în cele din urmă, să se retragă neauzit, Walburga își întinse amîndouă mîinile după el, aruncîndu-i o privire, pe care Hansi o uitase demult: privirea aceea plină de iubire, de încredere și admirație, care, vara, îi răcorea inima, iar iarna îl sfredelea fierbinte din creștet pînă-n tălpi. Hansi se aplecă deasupra ei și primi, cu ochii închiși, atingerea ușoară a buzelor ei pe frunte. - Ia zi, nu ești tu, cumva, mezelarul din Hadernsee? îi susură ea în ureche
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Emil Brumaru Draga mea Doamna Pictandră Femeie și flăcăiandră, Trup haios, viața scafandră, Din cauze bramburice Mi-e inima cît un purice Deoarece Ficatul mi-e cît un șoarece Fiindc-aici Rinichii mi-s cît două furnici Ilinco hai Plămînii mi-s cît doi popîndăi Duduncă Creierul mi-e cît o spelunca Plină cu dame și fanți Gîndurile mi
Cîntecel de hobbitoc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10901_a_12226]
-
cu o cârpă sau cu ce poți Baladă Poetul Chichere și cu mine de se-ntâmplă să ne-ntâlnim ne-avem foarte bine. Nu-i nici o speculație sau vrei un alt mister însă posibil să fim două fragmente căzute din inima lui Homer. Patria noastră intrauterină ne-a abandonat pe niște insule de hârtie velină. De-aceea o ducem pe lumea asta mai mult într-o doară simțindu-ne ca niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne încă de pe atunci, el deslușindu-mi urma din zeci de altele, însoțindu-mă în secundele desfrunzite de puls, un timp la fel de unic/ șerpuind prin vremuri tulburi. întreaga istorie o lentă și treptată dezumbrire de inimă și se va ști doar, cînd se va deschide ultima ușă, cînd ne vom agăța de clipă ca de mînerul plumbuit de oprire al trenului ce acum ne poartă bătînd sacadat în șine, ritmul emigrării noastre în Siberia Te aud
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
va fi noapte, va fi bine e o lumină piezișă pe lucruri de la cel mare la cel mic. s-ar spune că-mi cercetează fața dar despre cele ce află nu-mi spune nimic. afară puberii accelerează lacom închis în inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
inimă ornicul. dintre salcîmi răsare curînd întunericul. va fi noapte va fi bine în cap lumea veghează. c-o dăltiță fină de oțel, s-o sculpteze mîna visează.) sînt unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
și șoapta. iar dacă totuși există dar nu mă strigă pe nume, ale cui sînt mîinile palide? și fața asta a cui? test de realitate doar povestite, toate devin reale și de teroarea lor mă curăț. noaptea, cînd doar galopul inimii sub coaste se aude, spre cele patru zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]